1,350 matches
-
ai veacului, sublimează Ncesitatea în Valoare.” ) La acest moment de început al epocii moderne, nevoia dezvoltării practice este încă dublată de nevoia dezvoltării spirituale a persoanei, de dorința de a înlocui rămășițele unui spirit muribund, respectiv speculațiile scolastice și silogismul sterp, cu o rațiune autonomă, riguroasă, cu finalități practice, din care se va naște un ideal obsesiv, cel al certitudinii. Tocmai această însoțire încă armonioasă a concretului, a materiei cu spiritul, pe care o găsim ilustrată emblematic în filosofia lui Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
viitor. Misterele nu există pentru a fi lămurite, așa cum nici darul zeilor - pentru a fi cercetat după legile minții. Un sentiment autentic nu are cauză, nu are scop, el este asemeni unei plante rare ce răsare pe neașteptate în pământul sterp. Un sentiment autentic este, de asemenea, un adevărat mister. El te locuiește. El este centrul. Ceea ce se petrece în jurul centrului are nume, duce pe căi greșite, se îngrămădește, se destramă, poate fi gândit și exprimat. Centrul totuși este originar și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că școlile teologice nu puteau cădea sub tutela jurisdicțională a Ministerului de Instrucțiune. Din păcate, dintr-o gravă inconsecvență, facultățile de teologie au rămas în cadrul universităților, ieșind de sub tutela Ecclesiei. Aceasta a trebuit să admită că facultățile de teologie sunt "sterpe și inoperante în forma lor actuală și în mecanismul actual al învățământului", recurgând la o soluție tranzacțională 12. Nae Ionescu a crezut cu tărie că Biserica, forțată de anumite circumstanțe, își va constitui un sistem propriu de școli superioare, sistem
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Aurel Brumă în noul său roman, Dealul. Aurel Brumă ne propune o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lăsară genunchii să se afunde în lut" (p. 132). În sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit de tristețe și singurătate. Este dealul cu case părăsite, fără suflet, fără stăpân. E un deal exterior, singur și sterp, excrescență abnormă în Timp și Istorie a dealului interior, pustiu al sufletului și al minții. Soluția este una singură, scrie Aurel Brumă. Ea ne cere să escaladăm zilnic dealurile vieții având în suflet "altitudinea Muntelui" (p. 142). Doar așa vom
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
decât să așteptăm sfârșitul agoniei lor. Din liberalism s-au născut guvernele constituționale care au înlocuit, pentru creștini, Autocrația salvatoare și Constituția, precum știți foarte bine, nu este altceva decât o școală de discordii, dezbinări, discuții, deosebiri de vederi, de sterpe agitații ale partidelor; într-un cuvânt, este școala care face ca un stat să-și piardă individualitatea și personalitatea. Tribuna, ca și presa, a condamnat guvernele la inactivitate și la slăbiciune: ea le-a făcut prin aceasta puțin necesare, de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
mai retrag în spatele unui punct de vedere obiectiv pe care nu fac decât să-l reprezint, acolo unde nici eu însumi nici existența celuilalt nu mai pot deveni obiect pentru mine", el evocă, după mulți alții, acele locuri pustii și sterpe unde gândirea ajunge la hotarele ei. După mulți alții, da, fără îndoială, dar cât de grăbiți să se întoarcă din drum! Mulți oameni au ajuns, și dintre cei mai umili, la acea ultimă cotitură unde gândirea începe să se clatine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
părea, în preajma lui, o interminabilă ședință de partid: "Ședințele de partid, de sindicat etc. sunt forme diabolice de răpire a libertății individului. Dintr-o astfel de ședință, vorba lui Ștefan Apetrei, intri totdeauna bou și ieși vacă. Și încă una stearpă!" (1121). Lecturile din această perioadă sunt, mai ales, din literatura rusă (spre lauda și spre norocul său, tânărul este intuitiv și nu-și bate capul cu scriitorii de propagandă, ci merge direct la clasici: Tolstoi, Dostoievski, Turgheniev, chiar și Gogol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pentru noi înșine. Ceasul renașterii și salvării României se apropie. Cel care crede, cel care va lupta și va suferi, acela va fi răsplătit și binecuvîntat de națiune. La ușile noastre bat timpuri noi. O lume cu un suflet sterp și uscat e pe moarte și o alta e pe cale să se nască: lumea celor ale căror suflete sunt pline de credință. În lumea aceasta nouă fiecare își va avea locul lui nu după pregătire, inteligență sau învățătură, ci mai
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-vă repede. Puțin jenat, polițistul urcă, aruncînd politicos un "sărut mîna doamnă". Pacea ne părăsește, vorbim tensionat. Un mort și cîțiva grav răniți. Polițistul ne părăsește și noi nu vrem să mai rămînem in mijlocul aceste cumplite nenorociri. Peisajul devine sterp, fad și sufletele noastre sînt golite de conținut. Avea 27 de ani, ne revine obsesiv în minte. Restul drumului pînă la Mănăstirea Neamț l-am parcurs tăcuți. Împovărați de nenorocirea la care am fost martori, nu mai aveam energie suficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu abia auzit. Un nou surîs mă asigură că a receptat recunoștința mea. Tramvaiul ne-a adus în port, unde un vapor din cretă ne așteaptă să ne ducă pe una dintre sutele de insule. Toate sînt din rocă dură, sterpe și veșnice. Ne înfioară veșnicia lor și admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
închiderii de astăzi, rămîn și vor fi considerate ca afară din raionul târgului; 4.Casele cu locurile rezervate de propietate pe seama sa, rămân scutite pentru vecie de orice besman sau embatic; 5.Toate casele cu locurile lor, precum și toate locurile sterpe ce posedă propietatea în târg, afară de cele rezervate mai sus, rămân și se cedează comunei împreună cu celălalt teren al târgului; 6.Propietatea rămâne în drept, oricând ar voi să deschidă izvoarele de apă ce sunt în deal spre Porcăreț pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Racova, se constată, prin proces verbal încheiat de experți, că această valoare se urcă la suma de 88.326 lei, socotiți în modul următor: 1. valoarea a 100 fălci, câte 200 lei de falce - 20.000 lei; 2. valoarea locurilor sterpe - 33.744 lei; 3. valoarea a patru case cu locurile lor 600 lei; 4. valoarea locurilor ocupate cu clădiri, în cazde răscumpărarea besmanului de către cei în drept, calculată plata besmanului pe 15 ani ................................................................................26.482 lei; 5. prețul a 25
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
erau mari, și, în dorul singurătății, mai trecea o dată pe lângă lac, apoi își schimba gândul și pornea de-a dreptul, tot prin pădure, pe la pârâul Murelor, în sus, către izvorul cu teiul sfânt. După ce zăbovea și acolo, cobora la stânca stearpă; aici, o imagine panoramică încântătoare: Cucorănii în stânga, Ipoteștii drept la vale, Cătămărăștii și Stânceștii mult la dreapta. Sus, pe dealul din fața Stânceștilor, zărea castelul singuratic 36, ascunzând la distanța aceasta cine știe ce taine care trezeau din nou imaginația copilului. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zbughește la Ipotești. Cernăuții erau în țară străină și pentru el nu erau un mediu preferat. Lui îi era dor de lac și de pădurea misterioasă a Baisei, de câmpul înverzit și de salcâmii în floare de acasă, de stânca stearpă și de izvorul cu teiul sfânt. Și n-a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a lui Nicolai Isăcescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o livadă cu pomi roditori și trei pogoane vie; tot în vatra satului se mai află o casă de locuință pentru administrator, acoperită cu șindrilă și un loc sterp în întindere de 10 prăjini pământ. Această moșie se megieșește despre răsărit cu moșia Cucorenii lui Baștă, în fund cu moșia Vlădeni Balș, la o parte cu moșia Cătămărăști proprietatea domnului Gheorghiță Ciolac, și de cealaltă parte cu Ipoteștii cumpărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iute de picior înaintea lor, s-o iau la fugă direct spre casă... iar lupul? El n-are decât: oprească-se între ele! Aleagă-și ce-o pofti și ce i-o ieși mai lesne în cale! Înșface-și o stearpă bună, grasă, ori chiar berbecele, că-i mai dolofan, mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se înfrupte din cărnița fragedă de băiet...! Și, zis și făcut! Trec oile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți pe jos, în pozițiile cele mai bizare și perverse, scoteau sunete stranii de plăcere, de parcă erau animale în călduri. Chipurile lor grotești păreau niște măști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că există un spirit benefic al locului, acela care mă face să mă simt în largul meu când mă aflu în desișul pădurii. Îmi amintesc că, abia ajuns aici, această dimensiune naturală a existenței - cu totul opusă artificiului și retoricii sterpe - mă înspăimânta. Acum atitudinea mea s-a schimbat. Datorită acestei noi vieți, reușesc să-mi trăiesc cu entuziasm adevărata existență. Aș dori să spun că, acum, toate locurile prin care am călătorit mi se par exotice, în timp ce locul acesta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de timpuriu de Antichitate. Ideile sale despre această perioadă, relevante pentru imaginea să asupra Europei, sînt exprimate cît se poate de clar în următorul fragment: (Profesorul Mac Hugh despre români) "Cum a fost civilizația lor? Mare, sînt de acord, dar stearpa. Colecționări, canalizări. În deșert sau pe vreun vîrf de munte, evreii spuneau: este bine să te afli aici. Să ridicăm un altar lui Iehova. Românii, precum englezii, care le calcă pe urme, aduceau oriunde ar fi pus piciorul această unică
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
nu am ajuns la căință în sensul tare!) * Ideologia reprezintă una din formele de cădere a ideilor. Din pseudo-ideile unei ideologii nu mai iau naștere idei noi, ci doar variații ale unor teme comune; semn că acele idei au devenit sterpe, găuri negre ce înghit iremediabil sensurile existențelor ce le-au căzut pradă. * Trist este că am început să văd o ideologie și în spatele liberalismului; semn că avem nevoie de un alt curent progresist, capabil poate nu de un progres către
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o regiune periferică față de viață: este zona cărților scrise din alte cărți, a ideilor ce apar doar pentru bucuria de a te vedea având idei, fără nicio legătură cu ceea ce stă la baza nașterii fiecărui gând: existența. E o regiune stearpă, ce nu hrănește decât orgolii născute în goana după un sens modern al existenței. * De-a lungul existenței am încercat numeroase ocupații ce corespund diferitelor porniri interioare; inclusiv celor mai puțin nobile. Adică nu m-am ales definitiv niciodată, încercând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dimensiune a relației maestru-învățăcel. * Un țel al culturii modernității: să creeze oameni cu instinctul cărții. Care este țelul culturii contemporane? * Una din judecățile filosofiei analitice asupra celei continentale este că aceasta din urmă s-a deplasat spre o zonă abstractă, stearpă, fiind, poate, în situația acelor teologi care discutau despre sexul îngerilor. În ce măsură reușim să contrazicem această idee? Cum ne apărăm de abstracțiunea excesivă? Prin ce? Sau este vorba de două moduri radical diferite de a gândi rostul filosofiei? * Ideea rezistenței
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]