2,691 matches
-
Parce - rămaseră nedespărțite în veci. Ahab plecă posomorît cu arma lui. Piciorul său de fildeș și prăjina din lemn de nuc sunau a gol pe fiecare scîndură, a punții. Dar, înainte de a intra în cabina lui, se auzi un rîs stins, nefiresc, batjocoritor și totuși jalnic. O, Pip, rîsul tău nefericit, privirea ta leneșă dar totuși neobosită, schimonoselile tale stranii se amestecau în chip semnificativ cu neagra tragedie a tristei corăbii, care-și băteau joc! Capitolul CXIII AURARUL Pătrunzînd tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răstimpul care a dus la redactarea cererii adresate de țăranii muncitori. (Ă). A fost remarcat faptul că În nuvelele de până acum ale lui Petru Dumitriu În timp ce eroii negativi trăiau intens, fiind puternic conturați de scriitor cei pozitivi apăreau mai stinși nediferențiați, Învăluiți În ceață. În Nopțile din Iunie nuvelistul a știut să depășească deficiența semnalată de critica noastră și să dea viață unor eroi pozitivi tipici pentru categoria socială ce o reprezintă, oamenii noi trăind prin toate acțiunile și vorbele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se îndreaptă civilizația mecanizată modernă (Semne, Veac). Sensibilitatea metafizică a autorului proiectează acest dezastru universal pe plan cosmic, noul diluviu nu mai contenește, semne amenințătoare umplu zările, paradisul însuși intră în destrămare. B. excelează în a evoca o lume scăzută, stinsă, văduvită de sensurile vieții autentice. Oriunde întorci privirea nu întâlnești decât resturi calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor Vianu a atras atenția asupra recurenței cuvântului „cenușă” în visările poetului, atinse de „tristețea metafizică”. „Dezmărginirea” din Poemele luminii și Pașii
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
sărăcie de motive de inspirație extremă. O lipsă de autenticitate, de culoare, de diferențiere, dezolantă... Douăzeci de ani de suprarealism au trecut ca niște fulgere prin atmosfera poetică, nelăsând nici o urmă, provocând o vibrare de o clipă, astăzi cu desăvârșire stinsă.” Condamnând poezia ermetică și izolarea în „turnul de fildeș”, E. Jebeleanu propune „să ieșim din noi, ca să dăm piept și cu talazurile vieții din afară”. Eseul lui Traian Stoica este alcătuit din trei părți, Primatul imaginii, Primatul lașității și E.
CAIET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi reține ca pe-un sfânt/ Între nimic și poezie,/ Între credință și trădare?// În lumea ta de-nfiorare/ Vei vrea să vin, ca mai curând/ Să fug de ea, iubindu-i fiul/ Care se naște și dispare/ În voia
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
leșurile păunilor și le-am târât, ocolind împrejmuirea, spre ruinele unei case. Când am venit înapoi, am fost nevoit să mă aplec des, pentru a aduna de pe jos penele care, în lumina cenușie a dimineții, punctau drumul cu sclipirile lor stinse. Trei zile mai târziu, se putea deja traversa orașul, negociind ici-colo dreptul de a trece prin fața unui punct de taxare format din două butoaie ruginite și un capăt de cablu ce bara drumul. Războiul se îndepărta de capitală, se retrăgea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de salut ce mi s-a părut absurd. Încărcătorul aluneca în mâna mea ca o bucată de săpun umed. Când am tras, mi s-a părut că țintesc gura posomorâtă a mașinii - rânjetul acela al grilajului de la motor și ochii stinși ai farurilor... În năuceala spaimei, i-am zărit umbra mai înainte de a-i putea auzi zgomotul. A acoperit, preț de o secundă, soarele deasupra refugiului meu dindărătul bărcilor. Am înălțat capul. Silueta lui era foarte ușor de recunoscut: un Mi-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
voi fi nevoit să plec în curând. Dar înainte să plec, voi avea timp să-ți spun esențialul. Ziua aceea de iarnă, pe care o văd și pe care o parte din mine începe deja s-o trăiască. O zi stinsă, străbătută de adierea înceată a fulgilor de zăpadă. Totul are să fie într-o bună zi la fel ca în clipa aceea de iarnă. Tu ai să te ivești din somnul înzăpezit al copacilor, la malul unui lac încremenit. Și ai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în forță, apelând la imagini extrem de puternice), care nu trebuie neapărat să răspundă la întrebările de bază (cine?, ce?, unde?): Când am ajuns la Mănăstirea Agafton, toamna mirosea a nuci și frunze uscate. Totul părea acolo frumos și vechi: foșnetul stins al pădurii, satul de maici, cu căsuțe și pridvor țărănesc, liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită de către acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
chemați pentru orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de neliniște mă tot tulbura. Uneori mă trezeam cu senzația că, În timp ce dormeam, asupra mea fusese Îndreptat un reflector. Ca și cum corpul meu eteric conversase cu Îngerii undeva sus, aproape de tavan. Când deschideam ochii, aceștia dispăreau. Dar auzeam urmele dialogului, ecourile stinse ale clopotului de cristal. O informație esențială se ridica din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe limbă și totuși nu ieșea la suprafață. Un lucru era sigur: totul avea, Într-un fel, legătură cu Obiectul. Stăteam trează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
liberă să se bucure de viața ei. Milton Încă se mai Încrunta de concentrare, dar din ochii lui Începea să apară lumina, raze de ușurare. Se Întoarse spre Tessie și o bătu pe picior. Dar Tessie cu o voce timidă, stinsă, Întrebă: ― O să poată avea copii? Luce făcu o pauză de o secundă. ― Mă tem că nu, doamnă Stephanides. Callie nu o să aibă niciodată menstruație. ― Dar are deja menstruație. De câteva luni! se Împotrivi Tessie. ― Mă tem că e imposibil. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cauza curiozități inutile. Nu vezi prea des un asemenea autotren plin cu marfă mergând cu becurile aprinse, nu-i așa? Zicea adevărul. Majoritatea camioanelor de genul ăsta aparțineau Ministerului și, ca să nu fie oprite de controale inutile, mergeau cu becurile stinse, dându-le astfel de înțeles celor care intrau la idei că era mai bine pentru ei să nu se obosească să oprească convoiul. Coborâse de pe rampă și mergea alături de mine spre fața monstrului care se odihnea. Înaintea și în urma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era orb, afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
plâns. Din ce în ce mai uimită, Livia îl apucă cu putere de braț. — Și tu simți pericolul, nu? Aprobă în tăcere. Ce altceva ar putea face? A sosit momentul, își zice Livia mulțumită. Inspiră cu putere. Acum ori niciodată. Se smiorcăie cu glas stins: Dacă nu disprețuiești gândul că, femeie fiind, îndrăznesc să te avertizez, atunci când cei mai buni prieteni ai tăi, deși la curent cu ceea ce se întâmplă, nu cutează a-ți vorbi deschis... Își cuibărește din nou fața în faldurile togii. Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rugăciunea îi sună până și lui străin în urechi: — Iane pater, Jupiter, Mars, Quirine, Bellona și voi, lari, stră moșii Claudiilor, ce ne tragem din sabini... Îi trebuie un efort supraomenesc de voință să poată bâigui mai departe cu voce stinsă: — Cei de o bărbăție deosebită și impunătoare care s-au numit Nerones... CAPITOLUL X O rază sâcâitoare de lumină îl face să deschidă ochii. Supărat, îi închide repede la loc. Încearcă zadarnic să cheme visul înapoi. Ce păzesc Aelius Seianus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dacă vreți să știți, nu mi s-a mai întâmplat așa ceva până acum, nu a mai fost niciodată atât de lent, sau tandru, sau minunat. Și nu mă simt cum mă simțeam înainte. Nu vreau s-o fac cu luminile stinse, sau stând dreaptă pe spate, așa încât stomacul meu să fie aproape plat - pentru că acum chiar este plat, și nu trebuie să mă mai simt atât de conștientă de mine sau să mă îngrijorez că n-o va face pentru că mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar-pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pîrău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate, Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară, Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate, Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. {EminescuOpI 222} Reverse dulci scântei A tot știutoarea, De-asupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Și stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzînd Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 223} IAR CÎND VOIU FI PĂMÎNT (VARIANTĂ) Iar când voiu fi pământ, În liniștea serii, Săpați-mi un mormânt La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat, Podoabe și flamuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aș vrea odată-n vieață tu Să te înalți în sus. Și dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înțeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt. {EminescuOpI 231} SARA PE DEAL Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc-, stele le scapără-n cale, Apele plâng
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. {EminescuOpI 235} DE CE NU-MI VII Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așează bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braț, Să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
celor ce trăiau în ea. Strămoșii, precum și rudele tuturor celor care trăiau acolo vegheau în taină asupra lor. La fel și tatăl, și bunicul samuraiului aveau să facă parte din valea aceea atâta vreme cât neamul Hasekura avea să existe. Aceste suflete stinse nu-i puteau îngădui samuraiului să devină creștin. Părintele iezuit Valente se ridică încet de pe scaun. Își înclină și el capul în fața episcopilor și își împreună mâinile pe piept. Cu un glas puțin răgușit, începu apoi să vorbească: — Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]