2,056 matches
-
și druidic?” „Păi de unde credeți că vine ideea de Fecioară? Primele fecioare care apar În Europa sunt fecioarele negre ale celților. Sfântul Bernard, când era tânăr, stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a stors din sân trei picături de lapte ce au căzut pe buzele viitorului fondator al Templierilor. De aici romanele Graalului, ca să creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron, dar astea erau jocuri prea obositoare, intelectual și fizic, pentru ei. Ros de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fețele îngropate în batiste. Nu-i nimic - urcau alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe forțele lor. În mai puțin de cinci minute luau și ei parte la parastasul din autobuzul blestemat. Mă simțeam ca un actor care stoarce lacrimi din ochii spectatorilor, un erou de telenovelă. În cele din urmă, câțiva smiorcăiți au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce nu participam la durerea generală. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în încleștări pasionale cu negresa cârlionțată, parfumată când cu Bulgari, când cu Poison, mă storceau de energie. Creierul, însă, rămânea într-o stare de excitație continuă, de parcă m-aș fi hrănit cu pastile de ecstasy. Dragostea pătimașă e un drog - ar trebui administrată numai în doze mici și sub supravegherea medicului. Ajungeam la ea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
repede în susul scărilor, pentru a se adăposti. Se mai observă, pe final, cum tot Boss desprinde sabia de la locul ei și cum și-o însușește. Hmm... Puteți să ne explicați filmul, bre? Da sau nu? Păi..., reîncepe Dănuț, scremându-se și storcându-și accelerat mintea, după o altă gogoriță. Vă rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-a bobului, Prin pădurea bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat vouă, pe la cârmă, șase conducători nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iubească, ori să renunțe! Tu, dragul meu, ai luat moșia ta de sub nasul sătenilor care umblau s-o cumpere și s-o împartă între ei. Te-ai dus, i-ai înlăturat și a treia zi ți-ai trimis arendașul să stoarcă bani din ea pentru tine și pentru el. Pe de o parte împiedicați pe țăran să cumpere pământ când se oferă prilejul, iar pe de altă parte mă îndemnați pe mine, care asud alături de țărani, să mă despart de moșie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le vie unora greu să stea la țară, să li se pară dezonorant a munci pământul sau chiar a munci în general. Preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
an la pensie și avea o nevastă cu douăzeci și cinci de ani mai tânără ca dânsul. Cum Mișu nu spuse nici da, nici ba, continuă aproape mînios: ― Să nu mă silești dumneata pe mine, care ți-am muncit până m-ai stors ca pe o lămâie, să mă înjosesc la bătrânețe, că nu șade frumos și nu-i drept! Mendelson, socialist înfocat, fost de câteva ori arestat și bătut prin beciurile poliției, răspunse fără să ridice ochii de la lucru: ― Dreptatea nu costă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e legea, el e tot. Și ca să vezi că nu-s nici pornit și nici absurd, îți voi adăuga că Miron Iuga e mai de treabă decât cei mai mulți alții. El nici nu înșeală pe nimeni și nici nu caută să stoarcă pe țărani, ba chiar face bine unde poate și când crede de cuviință. Nu mai vorbesc de dărnicia lui pentru biserică, pentru școală și, în sfârșit, pentru orice lucruri de interes obștesc. Firește, în schimb, nu admite să crâcnească nimeni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până i-o veni din nou rândul să stea de vorbă cu mine! Până să se întoarcă jandarmul din fundul curții, Boiangiu se adresă mai domol celorlalți: ― Mă, spuneți care ați furat! Spune, mă, cu binele, că vă băt până storc și sufletul din voi! Țăranii tăgăduiau cu desperare. Atunci șeful, mai întărîtat, strigă lui Mogoș: ― Aide tu, ăl mai țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moși-strămoși. Nici nu cred că râvnește nimeni dintre oamenii ăștia de treabă la averea boierului Miron, că doar cu dumnealui trăim și ne ajutăm. Dar sunt moșii destule pe care boierii le-au lepădat și le țin alții, numai ca să stoarcă bani din ele și să-și bată joc de munca noastră. Oamenii nu-s răi și stau liniștiți, numai să le dați pământ, că fără pământ nu pot trăi! Iacă v-am spus eu ce vrea satul, că dacă vorbesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și-s cu copilașii flămânzi, și-s fără o palmă de loc, și-s stors de vlagă, și muncesc pînă-mi sar ochii, și n-ajung să-mi hrănesc copiii... Și voi vă supărați că i-am făcut de petrecanie în loc să săriți cu toții s-o scuipați, așa moartă, că ea de bine și de huzureală a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cel sănătos, l-am ținut închis, uneori chiar l-am acoperit cu mâna dreaptă. Întreg capul l-am acoperit cu un prosop. Aburirea aceasta dura 5, până la 10 minute, timp în care punga cu planta se răcorea. Așa călduță, o storceam cu mâna deasupra castronului de plastic. Îndepărtam castronul de plastic și utilizam în continuare numai punguța cu plante, așa călduță. Puneam punguța cu plante călduță, direct pe ochiul stâng. Cu degetul, practicam o concavitate în punguța cu plante, pentru a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
șters cu un prosop. Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule mici. Pe acestea le presez și le storc între degete, până picură sucul din ele. Partea solidă, presată o arunc. Sucul îl colectez în canalul răzătorii. Mă așez pe pat cu fața în sus. În mâna stângă țin o oglindă, în mâna dreaptă țin răzătoarea cu suc și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe scaun, aveam senzația că m-am așezat pe cuie, mă dureau ca niște înțepături. Le-am tamponat din când în când cu spirt cu crin alb, chiar le frecam cu petale de crin, scoase din spirt. Pe unele le storceam și se terminau și alte furuncule noi ieșeau. Am făcut și băi de șezut în fiertură de frunze de nuc, în apă. Am pus doi pumni de frunze de nuc în trei litri de apă, le-am fiert 30 de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
starea de oboseală. Cam la șapte luni, după închiderea vederii ochiului stâng, am visat că aveam o umflătură în vârful capului, în partea dreaptă, ca un furuncul spart, din care îmi ieșeau gândaci. În vis, eu am presat și am stors furunculul și am scos și câteva ouă de gândaci (ca niște chiști, sub formă de disc). În literatură scrie că somnul este obligatoriu și că cel ce nu are vise va muri în curând, deoarece prin vise, sufletul rezolvă problemele
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
viran, împrejmuit cu sârmă ghimpată. O hardughie găurită de tinichea, un adăpost de când era aici capătul tramvaiului. Prin zidurile subțiri ale blocului se-aude un radio pus tare și vocile unora care se ceartă. Își ridică mâneca bluzei și-și stoarce mașinal de pe braț, cu două degete doar, coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat, și să-și stoarcă pe rând coșurile de pe mână. Cum e viața ? Cum o vede el acum sau cum îi apare când e binedispus și uită de toate astea ? Se trântește pe pat și își strânge pleoapele, așteptând amintirea de nesuportat, gonind-o, scrâșnind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uite și o pălărie de panama ce se zărește o clipă prin coșul trăsurii, oare de ce să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino mai devreme mâine ? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-și pieptene sprâncenele, repede să și stoarcă un coș apărut în bărbie, acum câțiva pași înapoi, acum își trimite singură - întâi o castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tăgadă chiar mediocritatea mea funciară. Oare mai există în vreun sertar al bătrânului clasor din cabinetul meu sau prin vreunul din birouașele hodorogite din mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici, și atât de târziu venit, nu-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o cheltuim - la cozi, la cumpărături, la aprovizionare, și cam atâta ! Dar e păcat ! Nu se poate ! De aceea cred că măcar față de soț, față de soție se cuvine să manifești înțelegere, dacă regimul n-are. După ce bietul om a fost stors, ani la rând, fără să primească în schimb vreo satisfacție, nici măcar acasă să nu se bucure de înțelegere ? Nici măcar nevasta... ? — înțelegere pe dracu ! Parcă bărbatu știe de v-o înțelegere ! Bărbații e ca copiii : ei știe numa de frică... — Ba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unul de altul, ultimul e Marius. Mirosim a piloși toți, pentru că am fost transferați la mai puțin de o oră de casă. Dar tot la mai puțin de o oră de casă e și grupul ilfovenilor, cu toate că lor nu le stoarce nimeni lămîia. Pentru că ei prezintă anumite garanții: au doar școala profesională, au cu cel puțin doi ani mai mult ca noi, sînt Însurați de la vîrste fragede (eventual cu o rudă), toți au fost aduși În armată direct din cîmpul muncii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi revărsat de sus în capetele combatanților. Pearl, aflată pe palier, răsturnase peste ei o cană cu apă. Mirați, muiați și ridicoli, se descleștară. — Drace! — Fir-ar să fie! Tom își scoase haina și o scutură de apă. Emma își stoarse poalele cămășii care îi ieșise iar din pantaloni. — Slavă Domnului că n-aveam ochelarii! Tom închise ochii și își lăsă capul în piept. — Ești întreg, Tom? — Da, haide să intrăm aici. Intrară în camera de zi și închiseră ușa. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea apa, cu o cârpă pe care o storcea într-un lighean. Se ridică încet în picioare și îi aruncă lui Emma o privire sumbră. Emma îi luă mâna și i-o strânse cu putere. Îi spuse: Vino înăuntru să stai de vorbă cu Tom. Povestește-i despre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]