1,508 matches
-
miliard de neutrini cu aceeași ușurință cu care noi continuăm să ne vedem de treabă încredințați fiind că suntrem intacți și neatinși și că nimeni nu atentează la hotarele ființei noastre. Un roi continuu străbătînd tot universul - cam așa arată stolul de lăcuste cuantice din măruntaiele lumii. Există așadar o formă de atingere fizică care nu aduce atingere integrității noastre corporale, iar de ea avem parte fără să știm: atmosfera în care ne mișcăm zilnic este de fapt înțesată cu unde
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
întâi, cuvintele-valiză (și alte expresii contaminate și condensate): europsire, resentimentalism, globalcanism, burghezișteni, enigmagia, cordon zombilical, douăzevzeci de ani, hip-hop și noi; Sighetto, Kafkaracal, Buclucurești, Istanblues, Dacia felix culpa etc. Apoi, calambururile paronimice: de-a dâra, bombă cu protocroni, Gugă-l, bade, stoluri groase de-nvrăjbii etc. Ar fi de înregistrat creațiile lexicale, cuvinte și expresii croite după model: doctrinași, atelierele de pixelărie, leapșa pe îngerește. Să nu lipsească termenii vechi, reînviați odată cu alternanțele populare: „prima oaie repețită, albioana cloană”. Limbajul care refuză
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
Constantin Țoiu (Note 1955) ...Vrăbiile trecînd peste miriștea neagră în zbor jos de tot, aripile lor beige luminîndu-se în soare cînd stolul se întorcea brusc pe altă parte... * Locotenentul de aviație de la Tecuci care o iubea pe Sulamita, cin ta reata de la localul Mon plaisir ținut de un moșier ruinat prin 1936. Locotenentul-pilot decola de pe aerodromul local cu Fleet-ul lui și cu
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
pierdute în buzunarele rupte/ de atâta purtat și purtare pe căile vieții/ a picioarelor îndumnezite și creatoare/ iar acum gropile nu se mai văd acoperind o stradă/ cu numele trecătorilor înfipte în ea/ de păsările care zboară și acum în stoluri incolore/ lăsându-și umbrele aurifere sculptate în piatră cioplită/ depărtându-se apoi pentru totdeauna..." Să avem răbdare cu autorul nostru, multă răbdare, ca și cum, defrișor de vaste păduri, până la peisajul limpezit de care ar fi capabil tânărul George Mocanu. Să avem
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
lucruri. Fără să vreau, mi-au venit în minte secvențe din vara trecută, când am petrecut o săptămână în Deltă. Dopat cu filme documentare, având pe retină sutele, miile de fotografii despre "paradisul păsărilor", am așteptat nerăbdător să văd uriașele stoluri de zburătoare. A trebuit să ne urcăm într-o zi în barcă, să străbatem câțiva kilometri prin stuf și vegetație luxuriantă pentru a ajunge în țara promisă a pelicanilor, cormoranilor, pescărușilor, cufundarilor, furtunarilor, târcilor, măcăleandrilor, a acvilelor pitice și-a
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
cam o cincime din avifauna României.) Ei bine, deși în plină vară, deși ne bucuram de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea e insuficientă. E nevoie și de cantitate pentru a atinge nivelul argumentării ce nu suportă replică. Or, ceea ce
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
hotărât. Am făcut un pas În lateral lăsându-i cale liberă. A trecut fără să se sfiiască de mine și nici nu mi-a zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda mea Încerca să mă convingă de contrariu. Numai după ce și-au luat zborul peste apă mi-am dat seama că mă Înșelasem. Asemenea Întâmplări găsești la tot pasul, dar cel mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ai farului - /grădina din spatele stației de salvare/ urcă treptele albe acum -/în urma lor timpul/va apăsa pe butonul sticlos al soneriei". Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
înzestrează aceste netăgăduite ecouri cu o muzică proprie: Arghezi ("Oprește ora mîna ta suavă/ și visul în privirea ta de fum.// Trecutul ca o floare de otravă/ mi-a cotropit aleile de scrum"), Blaga ("Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile./ Nicăieri joc. Nimeni în noapte./ Cerne șoapte și scrum./ paradisul pierdut"), Barbu ("Abis amar la iarba de-ntuneric..."), Pillat ("Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure,/ cu-ntîrzieri de cornuri și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
la nimic și începuse să creadă că i-a sunat ceasul de pe urmă, a apărut de aiurea îngerul de copil albastru, despuiat, făcut de Egreta, fata lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. Băiețelul năstrușnic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca niște suveici de foc, iar pe drumul subțire dintre vii și pădure, o turmă de bursuci albi, precum un tăvălug. La un gungurit de-al lui ca de guguștiuc, ulii s-au năpustit asupra zmeului, i-au
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl rotunjesc. În golul celor dragi.
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
tremură Tremură din toate încheieturile Și cade cade cade În frigul lichid in marea fără valuri O dar ce fericită sunt ce fericită Viața mea e doar un început Pe marginea stâncilor stau Și ei toți vin spre mine În stoluri (pescărușii lichizi sătui de hrana terestră) Să-i arunc în valuri mă roagă Să-i ridic de pe mușchiul verde dinspre nord (Unde nu cade nici măcar o rază) Atât cât pot Cu tot cu aripile lor greoaie De pe stânca marmoreană În mal au
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă-ndepărtați ca o cometă spre-a rutului democrații Calma putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
hotărât. Am făcut un pas În lateral lăsându-i cale liberă. A trecut fără să se sfiiască de mine și nici nu mi-a zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda mea Încerca să mă convingă de contrariu. Numai după ce și-au luat zborul peste apă mi-am dat seama că mă Înșelasem. Asemenea Întâmplări găsești la tot pasul, dar cel mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și penele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și penele plecatului stol.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
blogul tanka al scriitoarei Magdalena Dale. Vom cita o tanka , din ciclu poemellor de 5-7-5-7-7 silabe, pe teme diverse ale autoarei, unde haikuul perfect este urmat de-un răspuns distih ce schimbă total vederea asupra peisajului, completând ideea, viziunea, sensul: Stol de porumbei măsurând cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze. Istoriile literare au cuprins și capitole despre haikuul românesc , vorbind despre munca haijinilor români, cităm aici Istoria literaturii japoneze, de Shuichi Kato, București
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar, parcă tot mai amar și nu se mai termină. Discreție Vaza aceea micuță din cristal de Boemia, mereu încărcată cândva precum un pom generos cu stoluri de presuri a rămas până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele culori tot mai discrete Și tot mai mohorâte... Cărări Cărările mele sunt și astăzi aceleași... prin
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
atât de mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care să rămână stingher? Intersectări Am revăzut duminică biserica Coșulei; oamenii ieșeau
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Dar de ce îl găsesc atât de rar pe acasă, pe la casa trudită de el; poate în ultimul timp era prezent doar cu trupul; ce s-o fi rupt în elsufletul îi atârnă acum ca aripa unui cocor rănit rămas de stolul său - sufletul care mi-a fost sprijin chiar dacă n-a înțeles sau poate n-a vrut să știu că el știe; pe ce drum se află acum? poate plecase demult iar eu îi îmbrățișam numai umbra, umbra aceea care odată
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Erau discreți și nu se dădeau mari. Iar celălalt - un lup de mare dur, Care-și delimita domeniul autoritar, Unii-i spuneau Zeus, iar alții doar Mercur, Era poate un despot, dar nu și un avar. Echipa sa părea un stol de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
apuca de lucru cu ochii pe ei. Îi erau dragi : îngâmfat, rotatul își umfla gușa ca un burdihan iar porumbița i se supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]