1,936 matches
-
Doar când explica, povestea aceea Îi părea și lui convingătoare. De fiecare dată când mama Îi schimba bandajul protesta pentru că nu-l mai voia, oricum nu cred că funcționează. Mama Însă jura că peste câtva timp, nu știa când, ochiul strâmb avea să se vindece, iar el urma să vadă foarte bine. El ar fi preferat să fie orb și să nu poarte bandaj. — Ești prieten cu Camilla? Îl Întrebă verișorul Camillei, purceluș roșu Încins În smoching. Da, răspunse Kevin. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu avea să se Împlinească, ci se topise ca un fum. Elio nu avea să devină președinte, nici ministru, și asta nu pentru că nu știuse să-și aleagă relațiile și prieteniile, nici din cauza părului prea puțin telegenic sau a dinților strâmbi - pe care putea oricând să-i aranjeze -, ci pur și simplu pentru că era prea inteligent ca să devină Într-adevăr cineva și prea stupid pentru a se preface că nu este. Cel mult - dacă ar fi reușit să evite uneltirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pahar și băga Înăuntru un bastonaș de plastic, așteptând să se Înalbăstrească porțiunea indicată, lucru care nu se Întâmplase vreodată. Pentru fiica lor ce Încă nu fusese concepută, pentru jenantele minciuni de care se agățase, pentru a nu prăbuși edificiul strâmb al vieții sale. Refuză. Vocea lui deveni o șoaptă. — Puiuț, Îmi pare atât de rău. Acum. Nu mâine. Acum. M-am săturat să aștept. Am treizeci și trei de ani, iar tu ai aproape cincizeci. Ne va fi de ajuns ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
BUM! spunea omulețul oricui Îl privea, uitându-se de sus, ca dintr-o altă lume. Omulețul nu transmitea nici ură, nici agresivitate. Doar o drastică, aproape congelată constatare a lucrurilor. Oricine ar fi fost acel Zero care desenase figura aceea strâmbă de pe perete, purta În sinea lui o furie și o melancolie infinite. Deci locul În care se refugia Aris pentru a scăpa de tatăl lui și de ea și de tot ceea ce ei reprezentau era clădirea aceasta dezolantă care puțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picioare pe canapea, Îl prinsese de cămașă - și strângându-l la piept, Îl privea de parcă s-ar fi temut ca nu cumva să-și retragă promisiunile. Antonio nu voia să facă asta În timp ce copilul Îl privea. În singurul lui ochi strâmb și dezarmat era o putere insuportabilă - puterea de a-l opri. Intră În cameră. Își simțea picioarele moi, ca de unt, iar mâinile-i tremurau. Dar, la urma urmelor, chiar trebuia să o facă acum? Era mai bine să amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici nu se zărea. Apoi Giulia mersese la Muzeul de Istorie, unde erau cercetate osemintele. Filmase lung, de la ușă, masa pe care era reconstituit trupul presupusului Dracula. Era un schelet firav, ca al unui adolescent. Gura era larg deschisă și strâmbă și nu-i lipsea nici un dinte. - I-am lipit noi, unul câte unul, domnișoară. - S-a mai găsit ceva? - Uitați, aici, în cutiuță! Erau două obiecte mici. Giulia le-a răsturnat cu grijă pe eșarfa ei verde și a filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-a răspuns. De-abia atunci mi-am dat seama că gura îi atârna strâmbă și i se adunaseră muște la colțurile ochilor și la încheieturile mâinilor, care erau înnegrite de sânge. Vulturii zburau în cercuri largi pe deasupra ei. Nu mai văzusem un cadavru până atunci. Ochii mi s-au umplut de fața lui Ruti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unde femeile puteau vorbi în voia lor. - Soră a mea, a zis Rahela, ce e cu tine aici? Inna a început să-i povestească cu voce scăzută despre o naștere grea, un copil malformat, cu capul foarte mic și membrele strâmbe, născut de o femeie rămasă însărcinată la primul ei sânge. „Prea tânără”, zicea Inna, cu mâinie în voce, „mult prea tânără”. Tatăl era un străin, un om păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până la oraș, care se desfăcea la intrarea în vale ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima. Era cel mai urât loc pe care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul străzilor pustii păreau strâmbi și murdari. Casele se îngrămădeau una în alta, lipite, cu sutele, toate la fel de banale și de cenușii. Ușile lăsau să se vadă coridoare înguste și întunecate și m-am întrebat dacă o să încap pe cea mai mare dintre ele. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
TÎnăra femeie făcu cîțiva pași pe terasă, Încercînd să urmărească cu privirea silueta care se apropia de clădire, strecurîndu-se pe lîngă ziduri. Abia cînd ajunse În preajma unuia din lampadarele grădinii Îl recunoscu pe nepotul ei, ciufulit și cu cămașa Încheiată strîmb. Schiță un zîmbet. Jeanne avea dreptate, genul ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brațul drept În față. Iar mîna lui În formă de paletă viză umărul tinerei femei. Pierric Le Bihan se născuse cu patruzeci și doi de ani În urmă, victimă a unei malformații congenitale a șoldului care-l lăsase cu picioarele strîmbe. Avea abia șase ani cînd fusese găsit, rebegit de frig și rătăcind prin landă, după o noapte cu o furtună de pomină. De atunci, Pierric nu mai vorbise niciodată, iar creierul lui rămăsese blocat În copilărie. Oamenii mai puțin miloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mesajele, cînd exclamă cu mînie: - A, nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță de demnitate, rătăcea prin curtea castelului. Alergă spre Marie și Lucas gesticulînd, cu boneta strîmbă pe cap, cu obrazul ascuțit brăzdat de dîre roșii. Îi luă la rost, aruncînd toată responsabilitatea acelei duble dispariții pe seama celor doi polițiști care ar fi trebuit să-i protejeze soțul. - PM a refuzat orice supraveghere, Îi aminti Fersen. Inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridice, iar eu mă Întrebam: va Încerca să-și Încheie sutienul pe la spate, sau dimpotrivă, se va ridica arătându-mi sânii? A făcut ceva intermediar: s-a Întors fără să-și tragă complet sutienul. În poziția finală, cupele erau puțin strâmbe, n-o acopereau decât pe jumătate. Avea un piept prea mare și deja cam lăsat, iar mai târziu avea să fie și mai rău. M-am gândit că are mult curaj. Mi‑am apropiat mâna și i-am vârât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei slăbiciune, care-i scotea În evidență pomeții, brațele strâmbe. Pielea Îi era pământie, foarte Întunecată, respira cu greu, era vizibil la capătul puterilor; Însă deasupra nasului, care părea un cioc, ochii Îi străluceau În penumbră, imenși și albi. Se apropie cu prudență de silueta Întinsă. — Fii liniștit, zise Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au fost artiști de circ pe vremuri. Are ochii bleu intens și pistrui, și e mereu bronzată de la călătorii. Chiar și acum are nasul ușor cojit și un cercel nou, chiar în vârful urechii. Are cei mai albi și mai strâmbi dinți pe care i-am văzut vreodată și, când râde, i se ridică un colț al buzei de sus. — Am zis să dau buzna peste voi, când te sărbătoresc. Privirea i se răsucește spre restaurant, suspicioasă. Dar credeam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de lungi și de nearătoase. Chiloții nu Îi erau bine trași În talie. - Chelnerul mi‑a spus că Michael Jackson refuză să mănânce la „Crillon”. Bucătarul lui personal Îl Însoțește pretutindeni, În avionul lui personal. Oricum, șeful bucătar de la „Crillon” strâmbă din nas. Mâncărurile gătite de el au fost bune pentru Richard Nixon și Henry Kissinger și pentru o droaie de șahi, regi, generali și prim‑miniștri, spune el. Iar maimuțoiul ăsta cu sclipici le refuză. Nu există undeva În Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
control asupra lor. Mi‑era cu neputință să țin În mână lingura de supă sau să mă iscălesc. Nu puteam mânui stiloul. Când doctorul mi‑a cerut: „Desenează‑mi un ceas” tot ce am putut mâzgăli a fost un zero strâmb. Doctorul Bakst era de părere că simptomele mele proveneau dintr‑o otrăvire. Bédier din Saint Martin Îmi servise un pește toxic. Neurologul susținea că sunt victima toxinei cigua. Eram gata să cred ce era mai rău despre Caraibe. Medicul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se ridică În picioare. Făcând asta, se poziționă direct În fața boilerului. Șuruburile de pe panoul frontal pe care le pusese la loc ieri, având grijă să le lase exact În poziție verticală și orizontală, fuseseră toate mișcate și erau toate ușor strâmbe. Așadar, cineva verificase și aflase că lipseau pungile. Nu pare să fie aici, domnule. — Nu, nu pare, se arătă Brunetti de acord pe-o voce În care pusese o reală confuzie. Foarte ciudat. Sunt sigur că-l aveam când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
venit taman la mine? E o pură întâmplare - pe care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu tot dinadinsul să producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș, își permise un zâmbet strâmb, bună țintă și-a mai găsit. A fost unul care oferea un regat pentru un cal. Eu aș da un șpriț sau chiar două pentru un nor... Se opri, duse mâinile la gură, făcute pâlnie, și strigă: - Fac cinste cui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o coti la dreapta, pentru a parcurge cei câțiva metri despărțitori. Trecu pe lângă ea și văzu la mică distanță indicatorul strâmb care arăta că urmează să iasă din localitate, DRUM BUN, VĂ MAI AȘTEPTĂM PE LA NOI, îi arătă pumnul, exact, mai veniți pe la noi, pe aici sunt oameni ospitalieri, chiar dacă unii ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
făcuți drepți... ” Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! ”Rugați-vă fără murmure și fără îndoieli ca să fiți fără cusur și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, în care străluciți ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții’ ” A scăpa de stricăciunea care este prin pofta cărnii și pofta ochilor și trufia vieții... Eu sunt Alfa și Omega, Spune Domnul, Dumnezeu, care este și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ajuta...!” Lui Iorgu, Butea i s-a părut un loc binecuvântat, unde Dumnezeu a coborât pe pământ... unde Adam, încă n-a păcătuit. Aici, totu-i calm, dumnezeiesc de calm. Întru-un fel, totul e diferit de spital. În comparație cu societatea strâmbă, în care trăim, aici pare a fi o oază sănătoasă transplantată într-un mediu ostil. Este o altă lume... negreșit, este o altă lume. Casa de bătrâni ”Sf. Ioan Paul”, de la Butea, nu este doar o instituție de binefacere, este
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este inginer, Însurat cu armâna Zoe Barzu din satul tulcean Bașchioi (Nicolae Bălcescu) și are un fiu (IANI III) și o fiică (ELENA). Naci (1955-1993), neînsurat, a murit În timp ce mânca (și Îl certa maică-sa că nu se Însoară), Înghițind strâmb. Iancu (Iani) II se mută din această viață În anul 2001, la vârsta de 74 de ani. 3. CATERINA (CATEA); 1929-1951. Era fecioară când s-a mutat din viața aceasta. Avea doar 22 de ani, când aceeași boală (tuberculoza pulmonară
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
toate vârstele și toate categoriile sociale, ceea ce-i de-a dreptul incredibil și Înspăimântător. Cu toate acestea, ăsta-i adevărul. Căci nimeni nu cunoștea aceste date statistice mai bine decât generalul Ion-Mihai Pacepa, cel, care, În calitate de consilier - securist al Bâlbâituluicu-Gura Strâmbă, Împânzise țara noastră cu rețele de informatori ai Securității, iar, apoi, fugit din România și stabilit În Statele Unite ale Americii, devine, Începând din 1978, informator de prim-rang al președinților Jimmy Carter, Roland Reagan și George Bush. Așa că președintele Reagan
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]