13,648 matches
-
de pictură, sau dacă nu în decorul de pinacotecă. I se cere să se dezbrace, este cîntărită de acea privire camuflată și ședința se încheie după care masca femeii este scoasă și are loc o primă identificare cu personajul care străbate o piațetă, achiziționează o cameră, nu tocmai avantajoasă și își caută un loc de muncă modest ca menajeră. O cheamă Irene Yaroshenko (Xenia Rappoport) și accentul, ca și faptul că este ucraineancă, o discreditează oridunde se duce - sună cunoscut pentru
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
Daniel Cristea-Enache Apare o dublă mișcare în romanele atât de originale scrise de Radu Aldulescu. Una la suprafață, la lumina zilei, pe străzile și șantierele Orașului, în parcurile, cârciumile, boscheții și intersecțiile străbătute în fugă și cu priviri de animale hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
a fi o credință viguroasă și longevivă. În primul rînd, a avut cel mai eficient vector de răspîndire europeană: armata imperiului roman, adică legiunile de soldați făcînd escală în Orient și împrumutînd religia dominantă a locului, sau mercenarii orientali care, străbătînd campanie după campanie regiunile occidentale, au contaminat garnizoanele, fortărețele și diviziile cu ritualurile lor răsăritene. În al doilea rînd, sclavii: un agent precumpănitor al expansiunii mithraismului a fost carnea vie a robilor și gladiatorilor. Mutați dintr-un loc în altul
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
parte. Firește, nu poate fi pus semnul egalității între timpul operant pe tărîmul științei, cuantificabil, omogen, și cel trăit, pe care Bergson îl numește "sentiment interior al duratei". Un atare "sentiment" îl încearcă autoarea noastră în raport cu locurile pe care le străbate, cu vestigiile trecutului în fața cărora poposește, printr-o dublă ecuație, pe de-o parte considerînd că "geografia este mai ales istorie", pe de alta prin asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
din partea unor dezmoșteniți ai soartei? Ilie Năstase e multimilionar, se îmbracă la marile case de modă, are vile și mașini luxoase, dar iată, în adâncul său, nu e cu nimic diferit de acele sute de mii de români nefericiți care străbat îmbrăcați în eternul trening de material sintetic Europa în căutare de chilipiruri. Problema infractorilor români care ne-au făcut de batjocură în Europa e una din acele bombe sociale despre care vorbim de ani de zile și care acum a
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
fine, în Omul cu ochii plesniți (poemul reprezentativ pentru noua sinteză) este vizitat un atelier subuman și diavolesc, călătorul privind către punctul nodal și originar din care descind și arhetipurile, și concretele. O expediție care, pornind de la Goethe, pare să străbată infernul lui Dante. Ca în cazul oricărei cărți adevărate de critică literară, închid volumul solid și original al lui Virgil Nemoianu cu dorința de a-l reciti imediat pe scriitorul atât de bine analizat.
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
riscul ca, exagerînd-o neîngăduit, s-o preschimbe în caricatură retorică. Cine propovăduișete în scris moderația, cumpătarea și chibzuința nu poate provoca decît trăiri estetice de aceeași intensitate. Traducerea Ioanei Costa are acuratețea unei limbi vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea lină a unei limbi frumoase. Iar notele explicative inserate la sfîrșitul volumului sunt de o utilitate indubitabilă. Fără ele, codul cultural al epocii și spiritul în care stoicul își concepea filozofia i-ar rămîne neștiute cititorului. În privința
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
însă că regizorul dezvoltă filmul de la un nucleu format de o imagine obsedantă și că acesta ia direcțiile de forță ale unui complex obsesional. În acest sens, avem o serie de decupaje fascinante, cu un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în grosplanuri care deformează sau decupează mutilant chipul, reține conturul unor buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
spune că, în general, rezultatele sunt mai mult decât mulțumitoare. Versiunea în limba franceză rămâne mereu în imediata vecinătate a originalului, iar spiritul poetic al Constanței Buzea se regăsește integral în aceste versuri. Un fior religios, vizibil și în poezie, străbate întreaga existență a Constanței Buzea. În scurta sa prefață, Andrei Zanca - el însuși poet, stabilit de ani buni în Germania, fapt în măsură să spună ceva despre deschiderea europeană pe care o realizează prezentul volum - scrie, cu îndreptățire, despre fondul
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și o claritate fulgerătoare nemărginită m-a străbătut:/ am știut că sunt totuși iubită/ iubită de o iubire mai vastă". Splendid poem, impregnat de o emoție superioară, metafizică, prea puțin obișnuită în poezia noastră, în special în cea feminină, căreia i se ignoră ori marginalizează, de regulă, atari
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
unor femei străine. Acum plângeam cu patimă și în parcuri, și în scuaruri, până când mi-am dat seama că ochii roșii și obrajii scăldați în lacrimi nu mi-erau de nici un ajutor în tentativele mele de a cunoaște femei străine. Străbătând orașul cu mâinile la spate, ca un patinator, eram încredințat că un connaisseur, un inițiat avea să recunoască în mine numaidecât un adept al lui amour fou. După ce săptămâni în șir cutreierasem orașul fără vreun rezultat, într-o după-amiază am
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Zilnic, odată cu alimentele înghițim microorganisme. Printre ele se găsesc adesea patogeni. Majoritatea sunt distruși în stomac, de către acidul clorhidric (dacă el există, exact atunci când e necesar - în timpul și imediat după mese). Dacă flora intestinală e intactă, patogenii sunt distruși sau străbat tubul digestiv, fără a reuși să se stabilească. În alimente există și bacterii benefice, care pot „întregi” flora esențială. Perturbările florei intestinale stau la baza a numeroase afecțiuni digestive și extra-digestive. Dar și invers, diverse boli antrenează perturbări ale florei
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
întregi” flora esențială. Perturbările florei intestinale stau la baza a numeroase afecțiuni digestive și extra-digestive. Dar și invers, diverse boli antrenează perturbări ale florei. În viața intrauterină, intestinul fătului este steril. Copilul ia primele „guri” de floră la naștere, când străbate vaginul mamei (dacă se naște pe cale naturală). La jumătatea perioadei de sarcină, o modificare hormonală dirijează celulele care căptușesc mucoasa vaginală a viitoarei mame să inițieze depozitarea glicogenului, hrana preferată a lactobacilului. Prin descompunerea zahărului în acid lactic, aceste bacterii
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
fel de lămuriri exacte legate de reperele geografice și temporale: nu știm care e satul și nici care e orașul, dar observăm că șatra se află undeva în câmpie, se îndreaptă spre Răsărit, trece un fluviu, nici el numit, și străbate mai multe zile pustiul unei stepe, până primește ordin să se așeze lângă un lac sărat. E o vară toridă, când începe această deplasare controlată, iar șatra va avea de îndurat la locul îngăduit o iarnă năprasnică. Ni se amintește
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
în emisiunile radio din ce ̀în ce mai apreciate. Având harul picturii, Vasile Ilucă are posibilitatea să-și completeze invitațiile sale la drumeție cu imagini de un farmec aparte. Aceasta deoarece Vasile Ilucă „pictează” mai întâi cu sufletul, adică străbate cu pasul său de fost sportiv acele locuri ̀ ncântătoare, schițează motivul și apoi penelul său finalizează ceea ce ochiul, sufletul și creierul au creat mental, rezultând acele grafici ce însoțesc „reportajele” sale, ce se doresc un îndemn către frumosul în
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
de ea: coroana unui copac se deschide și o lumină insuportabilă țâșnește; urcă direct spre cer, lăsând în urma ei o linie de fum ca după un avion. Boris se gândește la un coridor lung, cu podeaua desfăcută, la cum îl străbate lumina de la un capăt la altul, atunci când o aprinzi timid dintr-un colț, temându-te de întuneric. Aksinya își umezește buza de sus cu vârful limbii. Nu se concentrează de fapt, ci doar își încrețește coada ochiului, încercând să se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
-n creier - adânc, undeva, o picătură de spermă sfârâie pe un asfalt fierbinte; ea îngenunchează, o miroase și-apoi o linge. Miroase cu mult diferit de rahatul cald, sau poate nu miroase deloc. E o liniște neașteptată, biologică, nici apa străbătând țevile nu se aude. Zeci de triunghiuri luminoase înaintează printre mișcările Aksinyei, țâșnind parcă dintr-un spectru. Boris își deschide șlițul - fesele i se contractă, ridicându-i pelvisul. De o parte și de alta a trupului, două lumânări își proiectează
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
dună de nisip ce se prăbușește sub propria greutate - ăsta-i un detaliu. Am impresia că din când în când vine cineva la fereastră să vadă dacă mai sunt aici, dacă sunt bine. Epik Aerul poartă frigul; grația lui molcomă străbătând întunericul ne joacă pe degete: bassul aproape explodează, în căști - click, click - s-aude ceva ce dă a muzică. E delicat! adulmec murmurul și-apoi articulez. O să las pământul să înnebunească. un vârtej de vânt se încurcă în crengi, uite
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
bătălia de la Rovine din octombrie 1394, când Mircea cel Bătrân, folosind o tactică de luptă Cruciada de la Varna, 1394 adecvată îl învinge pe Baiazid Ildîrîm. Locul ales de domnul român nu putea să fie decât ideal, adică mlăștinos, dificil de străbătut, mai ales că turcii erau mulți și cu armament greu. Chiar acele cruciade târzii, organizate de monarhii țărilor catolice n-ar fi fost posibile fără victoriile românești precedente. Cruciada de la Nicopol, din 1396, a avut un model românesc, în care
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
fi să aflu-n ultimul oftat, cu prețul veșnicei tăceri, tot aurul pe care l-am căutat. muzici unde creșteți voi, muzici astrale, sunete de pietre îndrăgostite de dănțuitorul trup al hohotitoarelor raze de soare? ce grădini de subacvatice plante străbateți pentru a ajunge la turbăria ce ne încinge ca o cunună de spini? ce universuri lichide va încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vibrează în mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură-n trup. din aripi nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul rid, aparținem întâmplării strict potrivite, locul în propriul trup e circumscris în forma unghiilor, în celula purceasă din frigul astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii, luminii de lună, mirosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
principalele artere hidrografice. Lacurile ocupă un loc important în hidrografia județului. Lacurile naturale ale județului Caraș-Severin sunt în număr mic și de dimensiuni reduse, cele mai însemnate fiind de natură carstică.Nera izvorăște din subvârful Piatra Gozna ,din Masivul Semenic, străbate Depresiunea Almăjului pentru a pătrunde apoi în sălbaticele și pitoreștile sale chei, cele mai lungi din Țară (22 km). Are ca afluenți râurile Miniș, Lăpușnic, Moceriș, Prigor, Rudăria, Bania,Șopot și Ducin. Dunărea formează limita sudică a județului, pe o
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
îmi aduc aminte când am început să gândesc în viața asta, nu știu când voi înceta să o fac, iar când se va întâmpla lucrul acesta nici nu va mai conta că am gândit vreodată. Un somn pe care îl străbați ca să saluți regretul și adevărurile lui nemiloase. * ...toate și-au recăpătat violența în momentul în care această emoție, dispărând, s-a dovedit că nu venea de pe pământ... * Înainte să se metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]