1,728 matches
-
biserica de sus, Se-adună toți miloșii Și-i dau drept jertfă lui Isus Păști și cu ouă roșii... Aștept sfios lângă altar Momentul ce-o să vină, Când preotul cu al său har Ne-o dărui lumină... Este lumina din străbuni Ce sufletu-mi încântă, Din Țara Sfântă, oameni buni, Din Țara Sfântă!...
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții, reprezintă o verigă... Mă întreb pe-aceasta cale, din ce nesfârșire vin? Cine-au fost străbunii, care, m-au lăsat printre urmași? Peste câte mii de urme, trec acum cu-a vieții pași? Și prin mine, peste vreme, ei, strămoșii mei, revin...
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
GLIA STRĂMOȘEASCĂ Și-n boarea dimineții e-un alint De-o mână strămoșească, din uitare Pe frunte dat, drept binecuvântare, La hotărârea noastră fără clint... Ca stânca stăm aici cu-mpotrivire, Granit îmbălsămat de-atâți străbuni De două mii de ani rotind cununi Visând o pace cu desăvârșire... La blidul nostru strămoșesc, sărac Poftit-am pe drumeți în bătătură Și vorbe bune ne-nfloreau pe gură Precum arnici-n portul mândru, dac; Eroi-au scris istoria prin
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
Oricare piatră, stâncă, munte, Oricare ștei, oricare val, Ne-au fost o trecătoare punte Ce pasu-a reușit s-onfrunte Din cataclism, către normal; Atrași de aurul țărânii, Mulți vrut-au ca să cucerească, Luptând cu brazii și gorunii, Pământul ce-l iubeau străbunii Și țara să o umilească...
M?RTURII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83831_a_85156]
-
creștinismului. Legionarii sunt citadela permanentă și focul nestins al nădejdii românești! Noi trecem cu părinții, plecăm cu ei în moarte, dar urmele pașilor noștri rămân cărări cu flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Să mă smulg din dragostea omenească Și pentru învierea neamului meu, În orice clipă Să fiu gata de moarte JUR. Viața legionarului începe cu jurământul, dalta voinței cu care el își modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înșiși țărână sfântă, morminte ascunse în umbrele tăcerii, a grelelor torturi. Ei au slujit lui Dumnezeu neclintiți și nebiruiți. Ei sunt istoria neamului peste care nu se va așterne niciodată noaptea uitării, întunericul morții. Sângele lor arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-a fost unul dintre cei mai apropiați și prieten de suflet al vieții mele. Am băut din același potir: amar, bucurii și pătimiri. Am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei și eroismul primilor creștini. El moare cu zâmbetul pe buze și lasă model de curaj și îndemn în lutul nostru omenesc: moartea, numai moartea legionară va putea răscumpăra păcatele noastre și cele rămase din străbuni. De aceea nu putem refuza și abandona ceea ce Dumnezeu ne-a hărăzit să facem. Toți purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rugăm Domnului. Credința și munca ne vor asigura continuitatea noastră în istorie ca neam. Să nu ne lăsăm copleșiți de șuvoaiele de nedreptăți care urlă necontenit ca valurile apelor tulburate de furtuni. Să fim români, descendenții neînduplecați ai vajnicilor noștri străbuni care au îndurat veacuri de jafuri și devastări, azi tăcute morminte, câmpii cu holde bogate și pământuri pe care nelegiuiții „administratori” de azi, prin legi nelegiuite, vor să le înstrăineze, făcând din România, Stat Național și Suveran, o colonie a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai potrivit a fost Nimeni. Acum, Însă, a sosit timpul să mă Întorc la numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din păcate ne este oferit o singură dată. Mă închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnica odihnă. Urare Românie, ești mamă iubitoare, cu pământ roditor binecuvântat de Dumnezeu și sfințit cu sângele străbunilor. În pântecele tău sălășluiesc bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sau schimbarea, a fost mai întâi? Înainte, nimeni n-ar fi vorbit așa ceva, n-ar fi vorbit nici despre vremurile apuse, nici despre cele noi, pentru că nu exista așa ceva. Timpul era doar timp, nimic altceva. Oamenii trăiau la fel ca străbunii lor. Mâncau doar părțile curate din trupul animalelor și-și culegeau recoltele de mei după ce făceau un sacrificiu pentru mei. Evitau contactele sexuale înainte de înțărcarea noilor născuți și când era bine și normal s-o facă, făceau Fo unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ci doar ideea unui început și a unui sfârșit iminent. Le-a sugerat oamenilor să se gândească la propriul sfârșit și la locul în care se va afla fiecare din ei când le va fi expirat timpul. În loc să-și întrebe străbunii: ce-ar f bine să facem? oamenii au început să întrebe: ce este bine să fac? Ce se va întâmpla cu mine când se anunță sfârșitul? Albii din guvern au venit și i-au dat lui Daou un toiag magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar morții zac pe câmpuri. Cine vine de pe alte tărâmuri ca să-i ia pe oamenii Fotse? Ale cui sunt spiritele supărătoare care le călăresc femeile în fața marii tobe și le face ca din disperare să danseze în fața peșterii morților, de unde străbunii nu pot ieși să le dea ce vor ele și le lasă în stăpânirea lui Sahjat și Massa Missi, să bată pământul sub picioare și să mărșăluiască? Cine ar putea fi mai pe dos ca oamenii albi? Puțin înaintea ivirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu; Vorbeau cu El în ruga lor, străbunii Când l-am simțit în prag pe Dumnezeu. Nu știu cum arăta, dar o lumină A coborât din cer pe chipu-i sfânt Și am simțit o liniște deplină Ce-mi izbăvea tot răul c-un cuvânt. Mi-a spus că-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ai preferințe pentru efemer. Cît este el de întîmplător, cu timpul hazardul se face una cu legea, ca două fețe ale unui singur lucru. Legea și întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
află locul doar în cadrele de pe pereți. Ei sînt idealul unei umanități rezolvate, cu totul alta decît cea imperfectă a contemporanilor mei. Fără strămoși, aș suporta mai greu viața și numai în acest sens accept eu spiritul gregar. Îmi iubesc străbunii ca pe un bun pierdut, dar nu mi-i doresc parteneri de viață. La început de lume ori de religii ai mai văzut sceptici? Aceștia apar doar cînd e nevoie să se distrugă vechile idealuri. Pe cele noi le naște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însoțit cunoașterea. Deși, lăsîndu-ne să o înțelegem, viața ne-a oferit poate bunul ei cel mai de preț. Cînd voi trece pragul, știu sigur că pe buze n-am să am gustul zădărniciei. Voi fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o nouă prezență în lumea literară. Ioan Adam EU N‐AM SĂ‐NCHEI CU NIMENI LEGĂMÂNT Când liniștea‐nserării lin coboară, Iar noaptea stă la pândă‐n văgăuni Un zvon din alte vremi mă împresoară De parc‐ aud chemarea din străbuni. Din slovele ce‐ am strâns cu atâta trudă, Cuvintele‐ nșirate an de an, N‐ am zămislit vreun cântec să se‐audă; Mereu alerg, dar n‐ am nici un liman. Tot ce‐ am compus, în urma mea dispare, Semințele sădite, de‐ un timp
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cu poze de la părinți, Limba noastră vor s-o-nvețe, Și se roagă pe la sfinți. Limba noastră cea străveche, Dulcea vorbă ce-o rostim Sună bine la ureche Toată viața s-o cinstim. Cam puțini vorbim o limbă, Zisă din străbuni ”română”, Din păcate se tot schimbă Nu ne dăm ”mână cu mână!” Limba noastră e iubită De studenți și de ”deștepți”, Toți o văd ca încâlcită, Și-o rostesc cum nu te-aștepți. Vrem profesori să ne-nvețe Ca prostimea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93402]
-
ale strămoșilor noștri. Aceste broderii conferă artei românești un autentic certificat de noblețe și vechime, și o dezvoltare a genului artei în timp, dar și o complexitate, varietate creatoare. Toate creațiile artistice bisericești mărturisesc de trecutul bogat în fapte al străbunilor noștri. Prin tot ceea ce au făcut, s-a înveșnicit amintirea și talentul lor. Dintre icoanele expuse amintesc de: Mântuitorul Iisus Hristos, pictat pe lemn. Icoana datează din secolul al XVI-lea. Domnul Hristos - arhiereu stă pe tron, ținând în mâna
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
am întâlnit, părinte. Cum s-ar fi putut să uit așa un nume - Moarte? Întrebarea-i de ce l-o fi chemând așa? Apoi povestea-i lungă...Dar cum nu ne fugărește nimeni, am să ți-o spun: Cică unul din străbunii lui Gligorașco era fântânar. Sigur că numele lui nu era Moarte. Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de mal se rupe și cade peste el, astupându-l! Cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în cizme, în șosete, în chiloți și mai știu eu unde, se fac radiografii ale întregului corp și a fiecărui dinte separat ca nu cumva să fie ascuns pe undeva vreun dispozitiv exploziv, ești chestionat despre mamă, tată, frați, nepoți, străbuni până la anul 1492 când a fost descoperită America și dacă până la urmă treci testul, ți se pune o ștampilă direct pe frunte, ca să vadă toată lumea că ai intrat de curând în țară prin bunăvoința guvernului SUA. Deci iată cetățeni români
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]