1,253 matches
-
cu un geamantan plin de tot felul de lucruri pregătite de către ai mei. Am ajuns în Gara de Nord și o zi întreagă am târât acel geamantan prin București, până ce spre seară am ajuns în Piața Aviatorilor, de unde trebuia să caut o străduță unde locuia o mătușă de-a mamei. Am fost ghidat la telefon de ea. Eram frânt, am fost invitat să iau loc pe un scaun, mi s-a adus un ceai cu lămâie și un ou fiert moale. O felie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altarului, a camerei unde a locuit Sfânta Familie. Părintele ne-a citit o Sfântă Evanghelie și ne-am rugat tainic toți pelerinii. Apoi am ieșit și am mers mai departe. La Izvorul Maicii Domnului Ieșim prin spatele bisericii pe o străduță Îngustă, Înghesuită de blocuri și mașini. Toate balconașele au o frumusețe de flori. Înaintăm vreo 200 m și dăm de o altă biserică ce se numește Izvorul Maicii Domnului. Este catolică dar este frumoasă. Intri În ea, cobori câteva trepte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
felul și la răzvrătirea ei. Acolo s-a dat sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!” O, ce cruzime, ce durere! Lăcrimăm și noi și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduță Îngustă și pietruită. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor de pe marginea străduței sunt unite din loc În loc prin arcade pentru a nu se prăbuși și pentru susținere. Iar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dat sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!” O, ce cruzime, ce durere! Lăcrimăm și noi și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduță Îngustă și pietruită. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor de pe marginea străduței sunt unite din loc În loc prin arcade pentru a nu se prăbuși și pentru susținere. Iar din loc În loc sunt opririle pe care le-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și ieșim din curte pe Drumul Crucii sau Via Dolorosa, cum se mai numește el. O străduță Îngustă și pietruită. Pe ambele părți ale străduței sunt mici magazine cu tot felul de obiecte de cult religios. Zidurile clădirilor de pe marginea străduței sunt unite din loc În loc prin arcade pentru a nu se prăbuși și pentru susținere. Iar din loc În loc sunt opririle pe care le-a făcut Domnul când Își ducea Crucea spre Golgota. Pe străduță aceste locuri sunt marcate cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
religios. Zidurile clădirilor de pe marginea străduței sunt unite din loc În loc prin arcade pentru a nu se prăbuși și pentru susținere. Iar din loc În loc sunt opririle pe care le-a făcut Domnul când Își ducea Crucea spre Golgota. Pe străduță aceste locuri sunt marcate cu pietrele așezate În semicerc, iar pe zid este indicată a câta oprire este și ce s-a petrecut acolo, În timpul de atunci. La toate ne oprim, ne Închinăm, atingem locul și sărutăm. Și iată-ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pelerini începuse să se reducă, pentru că la momentul deschiderii testamentului lui Machiavelli, ce a avut loc în anul 1522, acesta să fie închis 76. Însă, în anul 1513 osteria continuă să ofere posibilitatea de a lua prânzul și există o străduța ce lega taverna de Stradă Regia. În această zonă, aflată în apropierea întretăierii drumului cu Strada Regia, Machiavelli se oprea să converseze cu călătorii. În scrisoarea adresată lui Vettori acesta scrie că după ce i-a citit pe poeți în acea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cere iertare că s-a lăsat scos din minți de această fată cu care se afla de mult În dragoste, deși mărtu risește că-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă șoseaua Pandurilor, unde locuiau și părinții mei Într-o vreme, el mort și dus În cârcă spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi ani o altă dramă pasională zguduia cronica Bucu reștilor, În care eroul, tânăr sculptor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spiritului, atât de nesigure și de Înșelătoare și ale căror roade se văd, când se văd, abia târ ziu și nu totdeauna cu vreun folos practic. Locuiam cu toții În două odăi mari din mansarda „hanului Vlasto“, În spatele poștei, colț cu străduța ce coboară repede spre gârlă; imensă clădire pe acea vreme, rămasă În picioare până azi, cu scările ei de lemn, largi cât puteau urca cinci oa meni cot la cot, și cu curticica interioară ca o hazna puturoasă, mirosind Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după Cornel. De data asta ne-a învățat să ne furișăm seara la internatul fetelor și să ne uităm pe geam, el mai fusese, cică e un spectacol grozav. Într-adevăr, mai fusese, cunoștea locul. Ne-a condus pe o străduță întunecoasă, aflată în spatele fostului regiment care găzduia acum liceul agricol. Ne-am urcat pe un gard metalic. De acolo se zărea ca-n palmă, prin geamul luminat: fetele erau în dormitor, se așezaseră în pat, îmbrăcate în cămăși de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii mei strânși cu putere ar fi de aer. Îmi este dor de ei, de mama, de tata, de frați, îmi este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă împac deloc cu ideea că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-a lăsat la marginea urbei aceleia. Era o zi frumoasă de primăvară timpurie, era nefiresc de cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Iar curiozitatea ei de a afla amănuntele acestea întunecate din biografia lui nu i s-a părut nici ea deplasată, doctorița îi inspira încredere, pur și simplu, dintr-o dată îi inspira o încredere fără limite. Așa încât tata, cât au străbătut străduțele mai degrabă pustii ale orașului de câmpie, i-a relatat tinerei femei cu o voce egală, ferindu-se de patetisme ieftine, istoria deportării lui. I-a vorbit și despre soția lui Vera, și despre cei doi fii ai săi care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acesta, dimpotrivă, părea încântat și s-a supus. Pe drum, au schimbat banalități. Erau într-o stare de tensiune, de febrilitate, care i-a împiedicat să poarte un dialog ca oamenii. Nici nu și-au dat seama cum au străbătut străduțele până acasă la Irina. Singurul eveniment a fost faptul că la un moment dat palmele lor s-au atins și atunci Irina a avut încă o dată inițiativa: l-a lua de mână și nu i-a mai dat drumul până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primăvară frumoasă și să fie pace în țară, să-l văd și eu pe Ilie al meu, să vină și să-mi deschidă ușa cât mai este țărna asta! Mergeți sănătoși !” Măicuța Natalia ne-a condus de data aceasta pe străduță până la colțul cimitirului, rămânând acolo să ne petreacă cu privirea, hăt până departe, și de fiecare dată când întorceam capul măicuța era tot acolo, ne făcea semn de salut cu mâinile. Rămânând și de această dată în urma noastră un suflet
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
loc numai bun ca să facem un prim popas și să ne-ncercăm norocul cu camioanele aflate În trecere. În direcția drumului nu se vedea Însă decît o coastă de deal stearpă, cu mici urme de vegetație; liniștitul orășel Tacna, cu străduțe desfundate și cu acoperișuri de teracotă, părea atît de Îndepărtat, cum ne aștepta pe linia orizontului, Încît era aproape descurajant. Primul camion care a trecut pe lîngă noi ne-a făcut să fremătăm; ne-am ridicat cu teamă degetele mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
primit ca răspuns doar niște zgomote de nedeslușit - cred că am putut să Înțeleg doar cuvîntul „Viracocha!“∗ - apoi omul și cîinele au fugit În casă ignorînd scuzele și strigătele noastre prietenoase. Am plecat calmi pe poarta din față, urmînd o străduță care părea să fie calea ce bună. Într-unul din acele momente de plictiseală am dat o fugă pînă la biserică, pentru a privi Îndeaproape o ceremonie locală. Săracul preot Încerca să ducă la capăt o predică de trei ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
văicărelilor și indicațiilor dezordonate de localizare a durerii, deși în vremurile alea în spital se petreceau destule lucruri care pe unii îi făceau să urle ca lupii sub ferestrele cazematei numite Maternitate, iar pe alții să fugă în pijamale pe străduțele întortocheate ce duceau la gară. Am ieșit inițiată din prima mea operație, cu o siguranță care-a cântărit întotdeauna mai greu decât școlile-tehnicile-operațiile ulterioare și pe care-am verificat-o relativ recent într-o sală de operații elvețiană ultramodernă. Iar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
farmecul scenei respective. Desigur, ca orice ilegaliști, aveam tot felul de strategii pentru a nu fi prinși. Să palmăm țigara și, în caz de forță majoră, s-o băgăm pe sub mînecă. Să ne schimbăm permanent traseul și, oricum, să preferăm străduțele lăturalnice. Să privim tot timpul în urmă ca să vedem dacă nu e pe urmele noastre dirigul (care stătea pe lîngă noi) sau vreun alt profesor. Să ne mascăm matricola la nevoie, dacă nu era prinsă cu un elastic sau în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
politice și impactul acestora asupra economiei țării și a vieții românilor. Fiind la curent cu preocupările scriitoricești ale lui Dumitru Dascălu, gazda orientează convorbirea spre acestea. În acel moment însă, privirile celor doi au fost atrase instantaneu de apariția, pe străduță, a unei tinere zvelte ce pășea sprintenă, cu pași de balerină, lăsând în urmă o dâră discretă de parfum bun. Câteva clipe, septuagenarii și-au scăldat privirile în baia de frumos oferită de meteorica apariție, iar gândurile li s-au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
apărute ca din senin se lăsaseră jos, ciuguliră ceva foarte repede, apoi de pe niște frunze mari de brusture înghițeau în voia lor câte o picătură de apă rămasă de la ploaia ce bătuse în rafale în timpul nopții. Carlina mergea pe o străduță îngustă, lăturalnică, pe unde se aflau case pe dreapta și pe stânga. Salută în trecere câteva persoane cunoscute, apoi ajunse pe o stradă principală. La ultimul colț, niște copii jucau fotbal, iar mingea le sărea în toate direcțiile. Când ajunse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de nisip ce părea că va fi tulburat de o furtună mare, iar în mijlocul lui urma să se dezlănțuie o tornadă Se ridicară grațios de la masă, traversară spațiul interior al unității, ieșind pe o ușă laterală ce dădea într-o străduță. Vis-a-vis de strada unde ieșiseră era o zonă de șantier in plină activitate și pe o suprafață foarte întinsă. Se construia un complex comercial; pe panouri erau afișate diferite reclame din domeniul construcției, ponouri ce protejau șantierul de privirea trecătorilor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aflate în degradare, acoperă fațadele lor, arătând cum ar fi ele dacă va începe exploatarea companiei. Cele mai multe case vechi din zona centrală au pe pereți însemnele companiei, dovedind că au reușit să le cumpere de la vechii proprietari. Înaintez pe o străduța ce urca șerpuind coasta muntelui. Case vechi, în gospodării părăsite. Lacăte și lanțuri ruginițe puse la porți. Pustiu peste tot. Din nou, mă întreb, unde oare or fi oamenii locului? În sfârșit, văd o locuință pe care scrie că ,,această
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ca să-mi arate inelul. Nu-mi pare chiar așa de rău, fiindcă mă simt extraordinar aici. Am o slujbă de vis la Barneys, locuiesc în West Village într-un loc de vis. Îmi place la nebunie să mă plimb pe străduțele ascunse, să cumpăr brioșe de la patiseria Magnolia sâmbăta dimineața și să mă întorc prin piață. În principiu, îmi place la nebunie totul, la New York. Poate cu excepția mamei lui Luke. Dar, totuși. Acasă e acasă. În clipa în care ajung la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]