11,293 matches
-
în ideile sale și în capacitatea de a le exprima. Atunci când crezi cu adevărat în ele, ideile răzbat singure, fără să fie nevoie de discutabile artificii stilistice pentru a le pune în evidență. Cu seriozitate, modestie și fără a se strădui să pară altceva decât este în realitate, Adrian Mureșan poate deveni un nume de luat în seamă în eseistica românească.
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în capitala României pilda, cugetul și simțirea marilor săi înaintași transilvăneni, a celor care s-au dăruit înfăptuirii idealurilor naționale și spirituale ale neamului românesc. Procedând metodic, Iordan Datcu îl prezintă pe Ioan Șerb în cele trei ipostaze
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită nu mai
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
să revină pe meleagurile natale, să treacă între Scylla și Carybda, să se ferească de nuiaua magică a Circei, să nu ajungă victima mîniei zeilor. însă spre deosebire de Ulise, acesta eșuează. în ciuda nefericirii sale, el nu părăsește totuși cîmpul de luptă, străduindu-se a păstra, în subiectivitatea ipostazei de narator, valorile pe care realul imund i le-a refuzat. Ironia e o tentativă de depășire a tragicului, după cum scepticismul e un rezultat al depășirii condiției de frustrat. "Idealul meu de proză, declara
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
intervine pentru a salva o femeie însărcinată și apoi bebelușul ei, pistolarul servește și de mamoș într-o scenă grăbită între două schimburi de focuri, iar cînd mama sucombă devine protectorul bebelușului pe care o serie de vajnici bărbați se străduiesc să-l lichideze. Încăpățînarea talentatului Mr. Smith generează o cursă a înarmărilor în tot orașul, și un fel de partidă de vînătoare cu premii pentru orice dornic freelancer posesor de gun. De la intervenționismul oarecum sictirit și aleator al desperados-ului, într-
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
ea lucra în formulă casnică, onestă, sugerînd cumva natura viitoare a acestui menaj. Nici concurența sa nu se lasă mai prejos, iar Mr. Hertz (Paul Giamatti) cel care conduce operațiunea infanticidă, personaj de o ironie zburdalnică vecină cu demența, se străduiește să ajungă în timp util la aniversarea propriului fiu, traseu care trebuie cu necesitate să treacă peste cadavrul încăpățînatului mr. Smith. Michael Davis II împinge thriller-ul spre condiția artei, realizînd un personaj alcătuit din crochiuri suprapuse pentru a obține
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
ținte în mișcare, cu o identitate convențională - Mr Smith însuși recomandă anonimitatea sau cel puțin discreția. Intriga este la fel de facilă și luată la bani mărunți nu se ține, așa cum dezideratele umanitariste nu-l prind pe domnul Smith și el se străduiește să o arate laolaltă cu un suflet mare aflat în criză. Altfel, personajul este în priză în ce privește balada cartușului, iar scena în care face dragoste cu tumultoasa Dairy Queen în timp ce lichidează în ritmuri de orgasm o altă porție de figuranți
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
oportunitate, și nici măcar de timp. E o chestiune de necesitate. Sprijinitorii săi vor dispărea odată cu el. Lucrurile au mers prea departe pentru ca aripa care-i include pe Victor Ponta, Cristian Diaconescu, Liviu Dragnea, Titus Corlățan - adică junii care s-au străduit să șteargă de pe blazonul partidului murdăria comunistoidă - să mai înghită postura de trepăduși complet lipsiți de putere, ale căror construcții de durată să se prăbușească precum cărțile de joc, sub suflul respirației bolșevice a camarilei iliesciene. Oricum am lua-o
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
de o conștiință europeană aflată într-o perioadă de criză se înțelege foarte bine, ce nu se înțelege însă este de ce perioada cu pricina e aruncată în urmă cu trei secole, într-un interval ale cărui limite, oricît te-ai strădui să le găsești explicația, nu o intuiești. Ce lucruri pînă într-atît de importante s-au petrecut în 1680 și, apoi, în 1715 pentru ca acești ani să se preschimbe în două pietre de hotar mărginind perioada aleasă? În al doilea rînd
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
care le-ar da civilizația și emanciparea. Mahalaua și șatra sunt medii și categorii sociale pe care se poate face mai bine studiul umanității esențiale. Eugen Barbu face sociologia sărăciei cu mijloacele unui realism pitoresc, indicativ, descriptiv, în care se străduie să implanteze deschideri simbolice sau poetice ca aceea din finalul romanului. Pitorescul mahalalei de prin 1935 a fost revalorizat în sensul unui nou mizerabilism. Plasându-se într-o tradiție interbelică (G. M. Zamfirescu, Carol Ardeleanu etc.), racordân-du-se la romanul popular
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
și pe dumneavoastră mă face să cred că România nu există. Decît în capul nostru. Îmbolnăvit de anormalitate. Aproape nimic din ce se petrece pe aici nu își găsește corespondent într-o lume normală. Acolo, ființele ce o populează se străduiesc să-și vadă decent de viață și, mai ales, să o trăiască. Ca pe un dar. Aici, vocația națională este de a o arunca în aer. De a o spulbera cu orice chip. Asta, să spunem, ar fi putut să
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
de ŤSăptămînať Ťagenți ai Europei libereť. Poate și datorită lui s-au format în cultură în acei ani două tabere. Una a celor care încercau să se apere de presiunile regimului, delimitând Ťesteticulť de Ťideologieť, alta a celor care se străduiau să convingă autoritățile că erau prea îngăduitoare cu noi. A fost un soi de război civil în cultură, ani în șir, în care noi eram Ťalbiiť, cam dezorganizați și pasivi, în luptă cu Ťroșiiť, mult mai bine organizați în jurul ŤSăptămîniiť
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
de îndoieli și scepticisme timpurii? Precocitatea tinerilor scriitori. Foarte tinerii scriitori se văd destul de greu în peisajul actualității. De vină sunt atât editurile, cât și revistele. De vină e și dezinteresul publicului cititor. Critica, prin cei mai tineri reprezentanți, se străduiește să arate ce se întâmplă, dar nu prea are cui. Am citit cronici severe la adresa tinerilor scriitori. Dar nici fenomenul literaturii tinere - cum era numit înainte de 1989 - nu e prea generos. Altădată știam nume de tineri scriitori din toate marile
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
Kogăl-niceanu apărută sub îngrijirea lui Nicolae Cartojan, m-am întrebat: oare de ce Asociația Editorilor Români - nu știu dacă acesta este numele exact al Asociației -, prezentă la târguri și expoziții de carte, ba chiar și în emisiuni televizate, nu s-a străduit, până astăzi, să găsească un "eminent om de știință" filologică, așa cum era Nicolae Cartojan, un excelent profesor universitar, o editură pe măsură, deci de aseme-nea excelentă, cu ajutorul cărora să repete, cu maximă rigoare, inițiativa lui Cartojan? Câștigul - deși de mai
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
construcției epice. În seama ființei lui Blaga putem pune toate calitățile din lume - umoare poetică, gîndire speculativă, vînă dramatică, sfială contemplativă -, numai una singură nu i-o putem atribui: aplecarea spre narațiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-și vor putea turna substanța interioară în forma convențională a romanului obișnuit. E ceva în ei care se opune matriței prelungi a întinderii narative, un fel de gamă afectivă ce nu rabdă urcarea treaptă cu
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
vreme pe pămînt, într-un impuls de dragoste care a culminat cu încuviințarea masochistă de a se lăsa biciuit și răstignit? Ce fel de oameni pot fi aceea care pot înghiți asemenea gogoși doctrinare, dîn-du-le numele de minuni și chiar străduindu-se să le imite? Și pentru ce s-a făcut Dumnezeu om? Ca să mîntuiască creaturile pe care tot el le-a făcut? Ce fel de Dumnezeu e cel care, după ce a dat naștere supușilor, se pogoară apoi cu dragoste asupra
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
s-ar fi produs artificii ale unilateralizării. Sainte-Beuve a preconizat "un program arhitectonic, de istorie naturală, pentru clasificarea scriitorilor în familii de spirite". Brunetiere a adoptat o optică darwinistă, considerînd genurile drept un soi de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
ci în viața celor care și-au asumat acel adevăr. Altfel spus, pe oameni nu-i poți atrage cu o idee decît dacă ești pregătit să suferi pentru ea. De pildă, dacă dăm deoparte viața lui Iisus și să ne străduim să privim doctrina creștină ca pe un mănunchi de cunoștințe ce propun o anumită viziune asupra vieții, creștinismul ar semăna cu o colecție fadă de apoftegme răsuflate. Căci, separate de ființa celui care, aducîndu-le pe lume, a fost dispus să
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
multor minarete, putem totuși sesiza că forța acestei religii nu vine doar din vitalitatea demografică a unor popoare pe care, în sinea noastră, le etichetăm malițios ca fiind barbare și înapoiate, dar și din puterea interioară cu care musulmanii se străduiesc să nu se abată de la modelul de viață impus de Mahomed și de primii patru califi - Abu Bakr, Omar, Usman și Ali -. În această privință e grăitor exemplul pe care Barnaby Rogerson îl dă în prefața cărții sale. Aflat în
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
rememora viața unui om pe care îl consideri model hrănește dorința de a duce o viață asemănătoare lui, patima cu care un musulman își asumă credința dă naștere tocmai avîntului misionar despre care vorbeam mai devreme. Cînd un șiit se străduiește să imite modelul de viața al lui Ali - primul discipol al lui Mohamed și al patrulea calif al islamului în ordine cronologică (singurul dintre cei patru califi pe care șiiții, spre deosebire de sunniți, îl consideră un imam propriu-zis, adică o autoritate
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
sub o anumită protecție. O spusese și altădată, în discuția cu anticarul Brummer: "Jurnalul acela de bord" era periscopul lui, prin care se uita deasupra, el navigând în adâncuri atât de înșelătoare; un instrument simplu, al cărui sistem optic se străduia să refacă realitatea imposibil de a fi altfel percepută" (p. 141-142). Pe de altă parte, jurnalul l-a adus în acest impas, pe care Cavadia, prietenul său cinic, îl considera manifestarea implacabilă a unei înclinații ciudate a lui Chiril: "o
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
ține și de civilizație, de o altă cultură, profundă, veche, de un exercițiu al dialogului, al democrației, al unui soi de armonie. Pe care nu dorim, mai mult și mai mult, să o înțelegem. Îl ador pe Cehov și mă străduiesc să pricep, deopotrivă, cum este privită, trăită, tratată viața și de contemporanii mei. Mi se pare absolut firesc să existe reciprocitate, să venim unii spre ceilalți și nicidecum să ne lipim, arogant, fel de fel de etichete. Faptul că îl
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
natură moartă", în garajul meu ,cu rafturi pline de dosare, fusese cândva parte din viața mea. Praful acoperea totul, fără o sumară selecție și, practic, îmi dădea impresia că-și bate joc de o viață în care, zău, m-am străduit foarte mult să așez ceva ca lumea, temeinic, folositor. Deci, am intrat în garaj și la început mulțimea aceea de dosare, aranjate frumos pe rafturi, mi se părea un soi de "natură moartă". Îmi dădea aceeași trăire sufletească pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
luarea unor decizii, uneori vitale, dictate de interesul local. Îmi amintesc că prin 1992 ne chinuiam să înțelegem principiul subsidiarității, adoptat de Uniunea Europeană la Lisabona, principiu pe care guvernanții României nu l-au înțeles niciodată și nici nu s-au străduit să-l înțeleagă. O explicație vulgară a acestui principiu este ca "decizia privind o comunitate locală (sau chiar individ) să fie luată de autorități foarte apropiate de aceasta". Dar nu-i numai atât. Conform dicționarului Academiei Regale Spaniole, subsidiaritatea constă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]