1,359 matches
-
putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea de atunci, așa încît nu mai pot ști din ce adâncuri de nebunie s-a închegat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul s-a ridicat oblic în sus
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam până la indiscernabil, ca plastilina policoloră când o clifești în palmă, când o strângi până îți iese printre degete. Plezneam în patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
niște ochi și aruncând limbi de foc, altele risipite ca făina pe bleumarinul iluminat. Privindu-le, simțeam lumina lor adiindu-mi pe față caldă și parfumată ca un vânt de primăvară, și-mi plăcea să-mi văd în imaginație fața străvezie, ascuțită, devenită bleu deschis ca un ochi întors către cer. Capul meu devenea un ochi albastru privind cerul, ochi de care atârna codița neagră a trupului. In jurul mormanului de cetină care avea să devină focul de sfârșit al taberei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
constatat că lângă sferă se afla o ființă formată din raze, care învârtea globul auriu, adăugându-i viteză și intensitate. N-am îndrăznit să o întreb nimic, așa că m-am oprit în fața ei, privind cu fascinație sfera luminoasă și silueta străvezie a ființei. În acele secunde care păreau eterne, aproape că uitasem orice altceva. Vrei să încerci și tu? mi-a vorbit ființa la un moment dat, printre razele aproape orbitoare. Să încerc?... Ce ar fi de încercat? Să învârți sfera
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ajunge, eu voi fi cu tine. Este sigur. Ascultând ce spunea ființa luminoasă, am observat că spre orizont apăruse un peisaj senin, armonios și pașnic, ceva adevărat și etern, ca din altă lume... Imaginea sferei și a ființei a devenit străvezie și a început să se estompeze, înlocuită de cerul senin. Atunci, am pornit mai departe, știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
margini, tunica era brodată cu pietre strălucitoare, cu perle și fir de aur, ca în timpurile vechilor phar-haoui. Gajus observă că, sub bijuteriile grele, mâinile ei blânde, care îl mângâiaseră în nopțile fără somn, îmbătrâniseră, pielea era uscată, unghiile erau străvezii. Antonia puse deoaprte calamusul și-l anunță de parcă ar fi rostit o sentință: — Îi scriu lui Tiberius. Ea singură, din toată Roma și din tot imperiul, putea îndrăzni să-i scrie împăratului; numai ea putea fi sigură că o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, deodată, o văd elevă În clasa a XI-a la Liceul din Slatina: calc În urma ei cu Irimescu urmărind-o când ieșim de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noi umoriști, zice el, sunt ba satirici, ba ironici, dacă nu pur și simplu bășcălioși. A spune că Taboada, bunăoară, are umor înseamnă a folosi abuziv termenul. Și nu e nimic mai puțin umoristic decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica se străvede numaidecât. Adevărat umorist nu l-am avut decât pe Cervantes, și dacă el s-ar mai ivi printre noi, ce-ar mai râde - îmi spunea don Miguel - de cei care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu înmlădieri lente, o gamă de atitudini rafinate. Privirile mi-au alunecat cuminte de pe sânii ei ca două cupe întoarse spre secera adumbrită de pe colina sexului golaș - îngustă, sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ochii. Acoperindu-mi fața cu palmele. Ochii își iau zborul lăsînd orbitele goale pînă cînd îmi vor crește alții la loc. Elena pleacă. V. tînăr, n-o mai poți vedea. Descoperirea îngerului vine odată cu ridicarea măștii de pe propriați nimicnicie: mizerie străvezie. Nimic nu te poate polei decît vibrația aripilor lui de fluture. Și nedezmeticit încă, te părăsește lăsîndu-te horcăind gol. Pelerin al cîmpurilor de gunoaie. Așa că, ieși din năuceală, poate te dumirești că singura strălucire care ți-a fost hărăzită rămîne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu se întoarcă. Căci le aduce aminte de ceva. Că și ei pot muri. Și se străduiesc cu încăpățînare să uite asta. V. tînăr, transparent, îmi las undele străbătute de vîrtejurile răului și de rugăciuni îngerești ca de niște pești străvezii țîșnind dezorientați într-un recif ce arde. Minciuna promisă a vieții fără de moarte. Am înțeles că omul se amăgește că se amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai văd sunetele nu trec decît într-un singur sens. Sînt imobilizat cu fața înapoi către aberația amintirii. Țip și-mi răspunde numai sunetul păsării ce bate căutînd să-și desprindă aripa. Peste penele ei curge lichidă lumina unui soare străveziu care o irită și pare că asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gheață peste umbra ce te-nalță Doar un sentiment sfârșește unde somnul te învinge Trecător și mândru versu-mi, cu o voce te învață Să rămâi lumina vie în iubirea ce te plânge. Și-n nebuna-mi căutare de o toamnă străvezie Pe o strună de chitară, sufletu-mi este ucis și-n pustiul de cuvinte, doar o rodie mă-mbie, Să rămân o nemurire peste o lume a lui Iisus. El e Timpul ce-mi rămâne, veșnic ca o rătăcire, Prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
târziu Ceva-mi pare schimbat și iubirea rămâne un mister, Oare când va fi soare prin TEMPLUL PUSTIU, Nu știu dacă boala de care zac ești tu, Iubire rece, iubire frumoasă de toamnă, Un vânt rebel te duce prin CÂMP STRĂVEZIU, Unde dorințele vor rămâne o Poveste de Soamnă, Nu știu de e bine să mai sper, În ce-am pierdut prin distanța durerii, Și zilele-n care ești CRUDUL ADEVĂR, Eu te privesc, ca pe un PRINȚ AL ZĂRII, Tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se trage cu mitraliera, moare lume nevinovată, fum, suspans, apoi copac. De jur Împrejurul căruia stau pe jos cei doi protagoniști sau ce sînt, final cu punere pe gînduri, din cauza simbolisticii necruțătoare, a coroanei verzi, a revolverului. Filmul este tot atît de străveziu pe cît se dorește de afund, nu mi-a plăcut decît Începutul, filmat la firul ierbii și al gunoaielor printre care aparatul intră-n bloc pe-o muzică superbă, În cea mai bună tradiție a cinematografiei din est, În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
flori palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede prin fața ușii. Va atârna, probabil, după plecarea ei, vreun tablou cu o țigancă răsturnată pe o sofa, pe jumătate acoperită de fuste străveziu înflorate, cu țâțe imense, ca niște pepeni verzi, uitându-se la tine cu ochi tâmpi. Ochii ei. Nu, nu sunt ochii ei, greșeam și greșesc, nu mi-a trecut furia după atâția ani, ochii ei erau aprigi și mergeau drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicat-o din pat și au ajutat-o să facă cei câțiva pași până la baie. Atunci a fost mai evident decât oricând cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]