KorAP: Find »[drukola/base=strat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...1069 >

26,711 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

pe de altă parte, totuși, atât de atentă la dorințele mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în primăvara anului Patru. Pe straturile de pământ din fața blocului nostru se înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea mamei: a terminat spălatul săptămânal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă săpunește din cap până-n picioare, acoperindu-mă cu un strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Întrebă ea. Mama? Sora? În nici un caz o rudă atât de Îndepărtată cum ar fi fost o verișoară, se gândi ea, așezându-se În liniștea lejeră care era măsura familiarității lor. Pentru că obosise să se tot uite pe fereastră, la stratul de zăpadă care se Îngroșa, Îi vorbi: — Ai spus că pot veni aici când vreau. — Evident. — N-am putut să nu mă simt o japiță, spuse ea, fiindcă am plecat așa de brusc și fără să-ți fi mulțumit cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuseseră, te sfătuiseră și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat poate simți În același timp indiferență și poftă. Toată dimineața aceea și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Coral Îl urmări din priviri. — Vino-ncoa, Fraülein, spuse Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit fu Înăbușit de stratul de cremă. — Ninici, spuse o rămășiță de voce prin sticla Înghețată. — Ninici, repetă rar doctorul Czinner. Ninici. Cred că l-am cunoscut pe tatăl dumitale În Belgrad. Ninici nu păru a se Îndoi de o asemenea minciună clară și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Înmânat micuțul pachet. Mi s-a părut că el părea nerăbdător. Ăsta era un lucru bun. Cu siguranță era agitat, gândindu-se dacă avea să-mi placă bijuteria sau nu. Am luat cutiuța roșie și am Început să o despachetez. Straturile de hârtie roșie fură date la o parte. Dedesubt era o cutie din piele neagră. —Ooo! Am făcut eu, ridicând privirea spre Hunter. El Înghiți În sec, Îngrijorat. Ți-era mai mare dragul să te uiți la el. Am ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
parte. Dedesubt era o cutie din piele neagră. —Ooo! Am făcut eu, ridicând privirea spre Hunter. El Înghiți În sec, Îngrijorat. Ți-era mai mare dragul să te uiți la el. Am ridicat capacul cutiei și am văzut mai multe straturi de hârtie albă, foarte fină. —Sunt așa de emoționată, iubitule... am spus În timp ce ridicam straturile de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Hunter. El Înghiți În sec, Îngrijorat. Ți-era mai mare dragul să te uiți la el. Am ridicat capacul cutiei și am văzut mai multe straturi de hârtie albă, foarte fină. —Sunt așa de emoționată, iubitule... am spus În timp ce ridicam straturile de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se desfășoară un colier lung cu pietre galbene și roșii, mai mari decât unghiile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea unora, cunoașterea încă mai înseamnă putere. Îi spun că habar n-am. Capitolul 30 Mona mă ține de braț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
amărăciune au intrat în mâncarea asta, și totul o să fie aruncat la gunoi. Tot ce-au dat acele vaci și acei viței nefericiți o să ajungă în tomberoane. Înștiințarea de la proprietar zice că zugrăveala albă de pe tavan e doar un prim strat, de amorsă. Zică că, atunci când nu o să mai curgă sânge de sus, o să dea cu vopsea pe tot tavanul. Căldura e dată la maximum, ca să se usuce amorsa mai repede. Apa din toaletă s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
s-a evaporat pe jumătate. Plantele sunt uscate ca hârtia. Locașul de scurgere din bucătărie e pe jumătate gol, și gazele din canalizare scapă în sus. Vechiul meu mod de viață, tot ce înseamnă pentru mine „acasă“ miroase a rahat. Stratul de amorsă a fost dat ca să nu mai curgă ce a rămas din vecinul de deasupra. Pe lume încă mai sunt treizeci și nouă de exemplare din cartea de poezii despre care nu se știe nimic. În biblioteci, în anticariate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

scriitor îl cheamă Constantin Munteanu, iar cartea care-mi stăruia în minte, poate și pentru că la Piatra Neamț, în zilele acelea, era ger și viscolea mult, se numește Cursa rapidă, adevărată "corabie a nebunilor" ducând la bordul ei personaje din toate straturile societății, parabolă a vieții însăși, navigând prin furtuna nimicitoare și întroienirea atotstăpânitoare ce subjugaseră România acelor ani. Am descoperit cu bucurie că autorul era în sală, alături de alți intelectuali ai orașului, încrezători în schimbarea țării. Ne-am întreținut un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
partea dreaptă, la o intersecție, mai mulți oameni ies dintr-o gheretă și fac din mîini, dar cursa își vede de drum, fără să-i ia în seamă. Din sens invers, fiecare nouă mașină trece ducînd pe ea cîte un strat tot mai gros de zăpadă. Un arțar de pe marginea șoselei a fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și în parbriz, vîntul lovește mai rar, dar cu mai multă putere, depunînd straturi întregi de zăpadă, ca și cum norii și-ar desface solzi uriași, albi, trimițîndu-i spre pămînt. Copilul din brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că l-am refuzat pe Mihai?... Măcar acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
anormale, dar nu-i adevărat. Simțurile tale mor; ele nu se cer satisfăcute prin nici o pornire; ele mor prin inaniție, ca să zic așa. Ieri, o clipă, superbă clipă!, e drept am avut revelația unei explozii vulcanice din interiorul tău. Degeaba! Stratul de zgură e prea mare ca focul să se mai reverse... Între tine, Maria Săteanu, și una ca cea pe care ai... lăsat-o să moară, prefer pe ultima; e mai umană, umană chiar și prin păcatele ei. Tu, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

și își cerea drepturile. Și să nu uităm de pișat și căcat. E clar că de astea nu putem uita. Uneori, chiar și eu simt că trupul mi-e o încrengătură imensă de intestine pline cu dejecții, acoperite cu un strat subțire de piele. Știți că pentru Nietzsche mersul la toaletă era un chin. În Ecce Homo, îi blestemă pe nemți pentru berea și cârnații lor, defăimându-le bucătăria. Asemenea lui Gogol, alt neuro-castrat celebru, a colindat orașele din nordul Italiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]