2,072 matches
-
pe retina memoriei a particulelor de sens. Actul critic ca atare coincide cu actul rememorării: „Melodia izbucni din radioul mașinii asemeni unui potop într-o noapte neagră. Înconjurată de câteva dintre cele mai bune și spectaculoase cântece compuse vreodată [...], suna strident. Nu puteam vedea prin ea, nu puteam vedea în ea. Piesa începe undeva la mijloc, ca și cum ai fi schimbat, fără să-ți dai seama, postul pe când se derula alt cântec. Totul se mișcă atât de repede, încât simți că n-
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
Din păcate balanța tinde să încline înspre categoria versurilor subliniate. Cassian Maria Spiridon se încăpățânează să nu evolueze, el preferând o "poezie leneșa" (chiar "moartă" am putea spune dar termenul ar putea fi considerat dur). Cu o lamentație calmă și stridenta în același timp acest poet pare a-și asuma rolul de "bocitor" profesionist. În încheiere voi semnala o mică problemă pe care o ridică chiar coperta acestui volum: în colțul dreapta sus apare sigla colecției "La steaua. Poeți optzeciști". Marea
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
reporterul, care a tradus pentru Program Galeria, intrăm în vorbă, pe bordul vasului tip vechi, cu zbaturi, ca-n romanele de odinioară, cu doi cântăreți la banjou, chitara scundă, rotundă, prevăzută cu o tobă de rezonanță, care îi amplifică sunetele stridente. Discutăm cu unul din cântăreți, care e alb și poartă pe cap o canotieră de paie, la un frac alb, cu papion roșu, știind că va cânta pe vas pentru niște scriitori străini. Al doilea, un negru, pare handicapat. Ni
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult. Și astfel ajungem la dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
shakesperian: o sarabandă de dansuri, legănări, lumini și urlete. Cine nu știe de acasă povestea nu poate pricepe cine sunt Prospero, Caliban sau Ariel. Nici o cîtime de tensiune psihologică, nici o unghie de dramă, nici o secundă de înălțare estetică. O pleașcă stridentă cu gimnaști în loc de actori și cu țipete în loc de replici. În ciuda harului personal, Caramitru pare un intrus pe care senectutea îl pune pe picior de inadecvare cu restul echipei de atleți. Inutil să cauți în Furtuna aceasta teatrul sacru dorit de
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
care au folosit și folosesc serviciile secrete pe post de poliție politică, va trebui să vină și rândul celor care au abuzat cu nerușinare de funcții și poziții politice pentru a face averi fabuloase. În acest context, cu atat mai strident sună inițiativa ministrului de interne, Constantin Dudu Ionescu, de a demara operațiunile de amnistiere a criminalilor care, în decembrie 1989, au tras în populația neînarmata. Paralelismele forțate cu situații post-comuniste n-au relevanță decât pentru cineva care dorește cu orice
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
care uitase să- și mai ia trupele de pe teritoriul nostru. Obligația revenea autorităților, presei, propagandei, dar și maselor populare, în cadrul manifestărilor publice dirijate, tot mai frecvente. Limbajul, multiplicat pe afișe și pancarte, pe manșetele ziarelor, se rostea cu o emfază stridentă (având parcă scopul de a speria, nu de a convinge), voind să sugereze entuziasmul sentențios. Adjectivele rezervate URSS și Armatei Roșii erau numai cele de invincibil, eroic, măreț, generos, iar sentimentele declamate de vorbitori, de recunoștință, admirație, devotament nemărginit. Supergrandioasele
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
protv. mă uit la vocea româniei și parcă văd un spectacol de circ. prost. loredana are o rochie cum nu am mai văzut de muuuuulta vreme. ba nu, cum nu am mai văzut vreodată. dintr-un tul ieftin,mizerabil și strident. cu niste cercei din plastic,manufacturați (parcă) de un copil oligofren, de la grupa mică. nicoleta luciu parca-i un clovn sau un personaj de desen animat , familia adams sau ceva pe acolo. bartoș cu un sacou încropit din gunoi ,cu
Răzvan Ciobanu, dezamăgit: "Să împuște cineva stiliștii de la Pro TV" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71566_a_72891]
-
ansamblu, fiindcă "pedestrașul modern defilează pe cărări înguste, ocolește Ťobiectele de mobilier urbanť din ce în ce mai voluminoase, mai opace și agresive. într-un loc și așa strâmt ai cea mai diversă ofertă de pavilioane, chioșcuri, edicule, butici, gherete, refugii și șoproane, vopsite strident, variații pe tema hulitei asocieri între sticlă, tablă de fier și plastic, toate plasate în mijlocul drumului. Toate generatoare de funcții - descărcare de marfă, depozitare, reclamă. Toate pe socoteala aleilor pentru oameni. Sunt rare locurile pe unde s-ar putea strecura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte muzica - unul din personajele principale ale montării. Prezența celor doi spiriduși-comentatori, îngeri negri și viciați trimite la teatrul popular și la farsă. Asta nu ar fi rău. Nepriceperea actorilor - voci stridente, nelucrate, execuții exterioare fie prea patetice (Roxana Ivanciu), fie prea pasive (Karl Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici chiar Constantin Cojocaru - invitat de la Odeon - actor profesionist cu
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
lat, mărginit de case ceva mai înalte, având la ușa din față cele trei trepte de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un tramvai trece scârțâind pe șine. De-am ajunge mai repede! Sclipirea acestei lumini nemiloase, zgomotul ăsta strident care pare însuși țipătul căldurii triumfătoare, totul îmi este ostil și tânjesc după umbrarele romantice care mă așteaptă. Automobilul se oprește brusc: „Coboară, am ajuns.” Cobor - și nu înțeleg nimic. Abia dacă mă uit la biserica de cărămizi în fața căreia
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
o unitate. Vreau prin urmare să afirm că autorul a învățat harnic lecția romanului realist clasic și a sondajului psihologic pînă la discontinuitatea tipologiilor și ruperea coerenței caracterului, pe filiera Dostoievski, Proust, Faulkner. Astfel e preparată concomitent decolarea cu nimic stridentă spre legendă, enigmă și bizar, păstrînd cu toate acestea registrul normalității. Exactitatea din porțiunile lucrate cu procedee migălos realiste dă impresia că prin răbdătoare acumulare ceața se destramă, izbîndește lumina și enigmele se rezolvă. Nu este însă așa, e tocmai
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
un acces de orgoliu, fiindcă îi plăcea și mai ales pentru c-o irita să nu fie nicio fotografie cu ea în sufragerie, în schimb cu mama lui Manuel da. Iat-o: elegantă, absurdă și nepotrivită cu mobila din jur, stridentă, semănând atât de bine cu Mama. Cuvintele pe care tocmai le auzise la telefon, vocea speriată a menajerei la celălalt capăt al firului (foarte sud-americană și poate exagerată), o blocaseră în halul ăla, simțindu-se puțin vinovată că nu-și
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
să înțeleagă realitatea dincolo de propriile sale interese. Studiu metodic fiind, Ghidul nesimțitului oferă și un decalog al celor care intră în această categorie. Potrivit lui Radu Paraschivescu, cele zece reguli care călăuzesc comportamentul public al unui nesimțit autentic sunt: "1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreției. 2. Nu te gândi la ceilalți. Fii egocentric. 3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat. 4. Fă prozeliți. O să vezi că nu e foarte greu. 5. Batjocorește lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
Presă a tradus povestea Szomnei Grancsa în termenii luptei acesteia cu „obtuzitatea părinților”; într-o relatare de la înmormântare, despre tatăl său se scrie că „scrâșnește, privind în gol pe sub borul larg” (s.m.), iar despre mama că „îngâna, între două bocete stridente” (s.m.). După oficiul declarației care se voia neutră, autoritatea - inspectorul de la Direcția pentru Protecția Copilului care desfășoară anchetă - enunța fără rest semnificația politică a existenței Szomnei Grancsa: „ea a demonstrat că oricine dorește, poate și este sprijinit să învețe”. Imagine
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
întrebare, cît un exemplu despre cum a reușit un român plecat din țară la nouăsprezece ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și mărturisește undeva că-i recitește mereu pe Arghezi și Eminescu, dar în același timp recunoaște că întîlnirea cu școala de poezie
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu, e cumva influențat de o lectură reducționistă. Moralmente, Boia are dreptate. Doar că descrierea rămâne, oricum am lua-o, stridentă: „Ce o fi fost în mintea lui? Nu e ușor de spus, probabil fiindcă în mintea lui nu erau prea multe. Mare scriitor, se înțelege, dar deloc intelectual, înțelegând prin intelectual un om al cărui material de lucru îl constituie
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
cum e și firesc, se particularizează în pitorescul figurației umane și se întregește în mod necesar cu acesta. Petru Dumitriu desenează pânze vaste, pune rame uriașe, pe care le împarte apoi în sectoare de istorie și umanitate, colorate păstos, până la strident și senzațional. Parcă ar picta episoade din viața socială și politică din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar, cumulativ de dragul monumentalului, Petru Dumitriu e un prozator de modă veche, nu cu mult peste mentalitatea
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
sute de mii. "Domnu', cu banii ăia nu poți cumpăra nici un nasture! Încearcă la ăi dă roscolesc marfa!" N-am mai întrebat cine și ce fel de marfă e cea roscolită, pentru că peste forfota și zumzăiala pieței se auzeau, distinct, strident și muzical totodată, îndemnurile "gaborilor" de a cumpăra de la ei marfa ieftină: "Roscoliți! Numa' zece mii dă lei! Marfă nouă secănd hend, dă la Jărmania! Roscoliți până la fundu' grămezii! Totu' ie-n reducere! Bluji dă calitate, verzi și roz! Chiloței păntru
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
grație ce avui norocul să surprind pe cărările vieții mele (sic!), și-a întors și ea privirea pentru o clipă ca să-mi facă semn cu mâna." În general, însă, "descrierile de natură" sunt cele care salvează românul de la cea mai stridenta artificialitate. Conștiința poetului se dovedeste și în proza atotcuprinzătoare față de miile de mesaje pe care i le trimit soarele, munții, pădurile: "Dis-de-dimineață o luai pe langă zăvoiul morii, trecui râul și mă îndemnai să urc poteca printre măceși spre grădină
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare și reconstituire de reguli apuse ori viitoare, sub tratament alopatic. Pentru plăcerea de a juca roluri de epocă, vezi și Princepele lui Eugen Barbu. Sau, în variantă poematică, Levantul lui Cărtărescu. O specie rafinată
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
preluate din toate părțile și asumate conform modelului propriu. Prima influență este cea a Romei antice: Europa există oriunde și-a lăsat amprenta Imperiul Român, chiar și acolo unde blazonul sau a fost mai degrabă batjocorit și maimuțărit, ori copiat strident și fără pricepere. Amprenta lumii române echivalează, pentru Valéry, cu un anumit sentiment al puterii, o putere impregnata de spirit militar, de spirit religios și de un spirit formalist. Prin spirit formalist (mă îndoiesc că traducerea e, în acest caz
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectiva existențiala. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează asperitățile, îi pune în surdina gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar putea deveni strident. Între artist și privitor se naște acum o complicitate ciudată în cadrul căreia se cade perfect de acord că iconografia dura și gestul definitiv, impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
servitor al criminalelor intenții ale regimului Iliescu. Evident că Marele șoc din finalul unui secol scurt nu e o carte de vârf în creația lui Vladimir Tismăneanu. Dar obsesia de a-i reduce întreaga operă la un singur titlu, creând stridente similarități între comentariu și faptă e un procedeu inacceptabil, mai ales din partea cuiva care se pretinde emisarul unei culturi politice de calitatea celei britanice: în logica d-lui Gallagher, Vladimir Tismăneanu devine, din cauza nereușitei de a obține de la Ion Iliescu
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
un anumit tip de eroism - ascuns, tăcut - necesar supraviețuirii demne. Ipostază cavalereasca îi vine că turnata. Acesta este farmecul, dar totodată și slăbiciunea poeziei lui Dorin Popa. Prea multa grație, netulburata de vreo asperitate convingătoare și vie tocmai printr-o stridenta necesară, ajunge terna și pe alocuri sună desuet. Prezintă uneori pericolul de a fi prea puțin deosebită de tenacitatea egală și în fond cuminte cu care adolescenții își verbalizează liric spasmele. Dezmierdarea prea potolita a temelor dramatice le ratează tensiunea
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]