1,185 matches
-
ca oricând. Tot din acest motiv, jocul acesta amoros, atât de ambiguu, de flexibil și de progresiv, oferă acum cea mai extinsă gamă, de la superficialitatea cea mai frivolă la cutezanța cea mai arzătoare. Complex și contradictoriu, iată-l întins precum struna unei viori, gata-gata să plesnească... "Vă place Brahms?" Numeroși sunt adulții care fredonează melodia piano, piano a flirtului superficial. Aceștia rostesc din ce în ce mai rar cuvântul flirt, iar atunci când o fac, o fac cu ironie. Se joacă în schimb tot mai mult
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută pe Andreea și-i arată cum trebuie să o țină și devine și mai bucuroasă când simte că musafira începe să plesnească strunele instrumentului muzical. În timp ce Andreea se ocupă de muzică, Tanța a și ajuns în bucătărie și ne prezintă nouă, musafirilo r poftiți la ea acasă, un întreg platou cu tot felul de dulc iuri, din timp pregătite. În încheierea întrevederii am
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
reclamându-ne că ne-am permis să vorbim de ilustrul său frate ca de un egal al nostru. Maica ar fi voit ca noi să spunem "Domnul Vlahuță", "Domnul Grigorescu", "Domnul Rafael". Și acum, "Domnul Băncilă" ne făcea morală pe struna asta. S-a văzut că mintea de găină a maicii nu era mai mică decât a marelui artist socialist Băncilă Octav. Întâmplarea asta ne strică buna dispoziție și, când aude D. Comino, atâta s-a supărat, că am decis imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
gândurile lor.” René Descartes 657. „Nu va ajunge nici înțelept, nici învățat animalul încărcat cu câteva cărți; cum va putea el afla, cum va ghici acest cap sec dacă pe el sunt lemne sau cărți?” Saadi 658. „Stinse flăcări. Arsă struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii...” Ion Barbu 659. „Cărțile nu sunt făcute pentru anume om, ci pentru toți delaolaltă, că precum văzduhul nu-l închide omul numai pentru sieși, ci din
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înnegrită de vreme. Răsfoiesc cu emoție "Psaltirea pre versuri tocmită" de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două duble funduri în două părți sau un singur dublu fund. În aceste compartimente era spirt, rom sau coniac. Dacă cotarul comunei era de rea credință, fiind cumpărat de contra bandiști, afacerea mergea strună și contrabanda trecea. Dar dacă cotarul era cinstit, prindea imediat frauda. Cotul nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. Căruțele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlocul fânului. Aceste care erau sondate cu niște țepe lungi și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Curățau ceapa, usturoiul și răspundeau la solicitările măcelarului, care era cel mai "șef" în ziua aceea. Tata venea cu sticla cu țuică și se mai încălzeau, mai spuneau câte o glumă, câte un banc și se trezeau că treaba merge strună pe toate planurile. Până târziu în noapte se muncea cu sârg. Se fierbeau chiștele, se umpleau două tobe și cârnații. A doua zi, cârnații se dădeau la fum, în pod. Șuncile, slăninile, costițele, șoldurile și capul, rămâneau vreo săptămână în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să mai învățăm cântece noi sau alte urături. Eu recitam la fiecare serbare câte o poezie (lungă) de M. Eminescu sau G. Coșbuc. Părinții erau încântați când își vedeau odraslele pe scenă. Se făceau fotografii și totul părea că merge strună. În realitate era însă multă superficialitate și lipsă de interes pentru carte. O dată, într-o duminică după-masă ce i-a venit tatei să mă verifice la "fracții". Doar în clasa a IV-a trebuie să fii "tobă de carte", râdea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un pahar de vin, din care lua o înghițitură zdravănă, stârnind hohote de râs și aplauze, apoi îl ridica în aer : „Sus paharul și vinul noi să-l sorbim/ Și să ne unim, veseli toți să fim/ Zi, țigane, din strună, cum știi frumos/ Valsul cel duios și delicios“, iar în timp ce începea să danseze printre mese, violonistul făcea un adevărat spectacol cu instrumentul său. Nimeni dintre nenumărații care au avut șansa să-l vadă în acea perioadă în carne și oase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apropie de cincizeci. Robby a adoptat atitudinea lui obișnuită atunci când vorbea cu un adult: nu dau doi bani pe tine. Am remarcat că strângea în mână o minge de baseball concepută să arate ca luna. Apoi cineva mi-a zdrăngănit strunele: iarăși Sarah. Mi-am dat ochii peste cap și am murmurat o înjurătură printre dinți. Am privit în jos și am oftat: purta un șort foarte strâmt, alb. - Ăștia-s puștii, i-am spus lui Jay, arătând spre Robby și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
udat de Moldova și de Șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta tradiției acelui loc. Aici, mi-a venit ideea de a provoca un „simpozion”, la scară clujeană, pe tema
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
România a ivit personalități și opere remarcabile, încă neegalate după mai bine de 15 ani de libertate politică și socială. Eugen Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili de calm justițiar, au „condamnat” de-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
străini și clasici români, încă o dată după un model sovietic!Ă, am preferat România literară, spre care mă împingea și Dumitru Popescu, care, în fața mea cel puțin, se arăta scârbit de un Stancu, Crohmălniceanu „și ceilalți” ce „le cântaseră în strună rușilor!”. De altfel, D. Popescu, zis și Dumnezeu, era cunoscut - se pare și sovieticilor care ne monitorizau atent - ca unul dintre activiștii superiori care sprijineau cel mai intens linia naționalistă a lui Ceaușescu. Și azi, de altfel, cele mai tinere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fii ai comisului Manole Păr Negru, toponime arhaice și referințe despre muntele Athos (șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări!) acestea vor trece din fișe de lucru în amplul roman istoric. Comisoaia Ilisafta (cu "glas frumos ca o strună de argint") încearcă fără succes "să așeze în căsnicie pe Ionuț". Finalul apoteotic al bătăliei cu turcii din 1475 fusese schițat într-o scurtă notă de laborator: "Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și a biruit măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Amfilohie Șendrea 72. Alb. p. 26 Pierirea mea are să fie de sabie! zice Gogolea lotrul. Botezatu a fost rob și la Brăila căița naltă a capului și foile crețe ce se învăluiau. comisoaia are un glas frumos ca o strună de argint. Manole Păr-Negru e om puțin vorbareț. Simion îi samănă. Hărman Nana Chira, cămărășița jupânesei Ilisafta, doctoreasă popa Dragomir, ce nu știe carte dascălul Pamfil care zice el cetește în gromovnic. fratele Gherasim e slujitorul lui Nicodim (Nicoară) Cristea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intersecții. Cezar Ivănescu s-a comportat, însă, mai tot timpul, napoleonian! În jurul lui roia, încă de pe vremea "Luceafărului", adică de la începutul anilor '80, o șleahtă de închipuiți, de troglodiți, de mediocrități, ca un fel de locotenență, care învățase cântatul în strună până la a prinde sunetele cele mai subtile. La Iași, acolo unde s-a mutat don' Cezar după 1990, meteahna a rămas aceeași, doar mediocritățile s-au mai rânduit. Iar don' Cezar se lăsa purtat pe norișorul de osanale, sicofanții își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei mari ai României sunt: Maiorescu, Carp și Marghi loman; insulta pe Ionel și îl îndemna să se sinucidă, cum avea de gând în timpul neutralității, de i-ar da politica greș și ar nenoroci țara. [Era în solda și în struna armatei de ocupație, astfel încât, în timpul atacului de la Mărășești, Lumina era aruncată din avioane pe câmpurile de luptă, ca să îndemne armata română să înceteze lupta și să se predea. Pătrășcanu, ca un mic satelit, îi ținea isonul. Acest război a arătat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar de nuntă îi făcu giuvaericale ale familiei de Hohenzollern, între altele, vestita parură de rubine și briliante a Josefinei de Beauharnais, precum și faimoasele opale și smaralde. Un milion a costat pe rege, mai târziu, răscumpărarea acestei dărnicii. Totul mergea strună, când deodată castelul de cărți se prăvăli. Un mic martor al acestor uneltiri își dete seama de gravitatea lor și alergă pe ascuns la d. Dimitrie Sturdza, care succedase tatei în Partidul Liberal, și îl preveni. Acesta se duse la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
schimbă părul în funcție de cioban. * Rău cu rău, dar mai bine fără de rău. * Copacii își schimbă frunzele o dată pe an; politicienii nu-și schimbă apucăturile niciodată. * E bine să te faci frate cu dracul, până îl creștinezi. * I-a cântat în strună până i s-a spart vioara. * Atunci când se sting luminile, se aprind gândurile. * Stânile cu ciobani nevrednici nu pot fi păzite de câini. Nu toate cele drepte nu sunt strâmbe. * Mult a fost, destul mai este. * Nu chiar toate vorbele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
scrierile rămân. * Toate apele mici se varsă în cele mari; din când în când, apele mari se revarsă asupra celor mici. * Nu de la șarpe a învățat omul mersul târâș, ci doar mușcătura veninoasă. * Atunci când bate vântul, firele de telegraf devin strune de vioară. * Unde-i fum e și incendiu. * Dreptatea dă speranțe celor slabi și foloase celor tari. * Pe ruinele cetăților cresc bălării; pe ruinele prieteniilor răsare buruiana urii. * Ura este mai mult o boală decât un sentiment. * A accepta nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c.l.), venind astfel în timpii anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa a reușit să obțină o invitație din partea lui B.C.-P. pentru a participa la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
stângaci cu carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s trei sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
galbenii nenumărați în cobză. Să trăiți, boieri dvs.!..., zise el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
i se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra corpul împreună cu strunele cobzei; era mai ales frumos de văzut cadrul încunjurător de verdeață prin spărturile căruia se întrezăreau dealurile păduratice ale Iașului, împodobite cu monastiri vechi, istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi lăutarilor, aruncând cu pălăriile într-înșii. Dar și ei, mai ales lăutari-boieri, cum îi numeam noi, nu se lăsau mai prejos; electrizați, fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]