1,237 matches
-
oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un alun cu ramuri până la pământ, atât de stufos Încât părea o scorbură. Nu ne aude nimeni? șopti Conrad. Nu, mărite stăpâne, suntem singuri. Poruncește, știu că n-ai venit degeaba la mine. Ce trebuie să fac? Ascultă bine, Johannes, știu că-l iubești mult pe minis terialul Eglord
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vii, reflectând într-o mare măsură atât spiritul gospodăresc al parohului și enoriașilor, cât și, mai ales, dragostea și respectul postum acordate celor care "locuiesc" deja acolo. Aici, iarba și buruienile erau la ele acasă, iar vișinii și corcodușii, nucii stufoși, ca și salcâmii înalți, viețuiau peste tot în bună înțelegere. Calul a târât cu anevoie căruța pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
analize de text. Și când cer noutate și varietate cu orice preț, deoarece „așa se cere” sau pentru că „așa e În spiritul creației vii”! Eu cred că posed această unitate de motive, de obsesii, Întreaga, ampla și, pentru unii, prea stufoasa mea operă se reazămă pe fulguranța unei obsesii din preadolescență - relația abisală Între călău și victimă. Cu variantele și sub-speciile ei, relația, tensiunea dintre bărbat și femeie (În textele tinereții mele specificam că e vorba doar de acele femei care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stilul cu o frazare scurtă, concisă, colorată, plastică, Îmbibată de un naturalism cel mai adesea sociologic. Colericii, marii colerici, precum un Dostoievski, de exemplu, se „pierd” În fraze meandrice, ce par a nu se mai sfârși, fraze „dizgrațioase” și excesiv de „stufoase” pentru puriștii limbii, dar fraze-instrumente cu care se poate fora În adâncul uman, uriașa descoperire nu numai a modernității literare europene, dar și una a unor spirite aparte, „ciudate”. (La noi, doamna Bengescu a Încercat acest tip de frază redundantă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În „linearitatea” și simbolul unui erou romanesc. Deoarece ce este În fapt un „personaj”, ca și Întreaga știință a tipologiei romanului?!... Nu este cumva Încercarea noastră de a „Înțelege”, de reducție, deci, de „schematizare” și simbolizare a unui traiect extrem de stufos și de contradictoriu, la primul, dar și la al doilea sau la al treilea nivel, al vieții unui individ, de carne și oase, prins, cum o sugeram mai sus, În „plasa luptelor, necesităților și contradicțiilor” sociale, dar și În „plasa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
va arăta poate și alte fațete, mai puțin apăsătoare, mai puțin „jenante”. Deoarece, se știe, timpul ne arată că istoria păstrează Întotdeauna unul sau mai multe „secrete”, care se cheamă „interpretări”! Sau adevăruri! La sfârșitul acestor pagini, un pic cam stufoase, e drept, dar care seamănă „uluitor” cu mine Însumi și, În acest sens - măcar În acesta! -, eu sunt autentic, cum se spune sau, cu un termen pe care-l prefer - sincer! La sfârșitul unei cariere care a Împlinit de curând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Început să mai apară, chiar cu unele tranzacții spectaculoase (astfel, Întreprinderea de automobile „Dacia“ din Pitești achiziționată de grupul Renault), dar nici vorbă de „invazia“ așteptată și promisă. Neîncrederea acumulată de-a lungul anilor, slabele performanțe economice, o legislație stufoasă, contradictorie și instabilă, făcută parcă să-i dezarmeze atât pe Întreprinzătorii români, cât și pe cei străini, pentru a nu mai vorbi de regula bacșișului — toate acestea nu au făcut din România o țară prea atractivă pentru investitori. În primii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în mișcare o întreagă recuzită de epocă: platoșe, coifuri, spade, trompete și buciume care vor da semnalul luptei. Turnirul se declanșează sub bagheta unui maestru de ceremonii - un tip de vreo 27-28 de ani, înalt, subțire și cu o barbă stufoasă, artificială, ai zice, nepotrivită cu vârsta lui. Tânărul ne prezintă într-o poloneză sacadată, pătruns de importanța posturii sale, numerele artistice ce vor urma. Îl ajută un translator în engleză, care-l privește cumva contrariat. Am, la rându-mi, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde mă aflam față în față cu vreo zece membri ai Frăției nu mi-a cerut părerea. Este probabil o forță și în faptul de a nu te interesa de ceilalți. Unul dintre aprigii mei dascăli a ridicat o sprânceană stufoasă atunci când am evocat situația musulmanilor din Franța, dar poveștile cu alogeni par să-i lase indiferenți. Acest lucru ar trebui să-i liniștească pe apărătorii "lumii libere". Frații pe care membrii al-Qaida îi detestă, chiar dacă cei din Iordania, sunniți ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
impuse ca îndrumători, le modelează traseul către inițiere. Lupul este o asemenea ipostază a inițiatorului, revelat în cadrul misterelor silvestre ce acționează ca un fundal pentru întruparea sacră, înfiorătoare: „Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul acesta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă”. În plan stilistic, descrierea pădurii inițiatice pare tautologică, dar efectul creat de reluarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâlnit în cenacluri. Puține cenacluri am frecventat, dar acolo am găsit câțiva critici buni, nu doar critici de cenaclu, aceștia fiind de obicei scriitori adevărați în devenire, dar critici veleitari. Prin 1975, la Casa Studenților din Iași, conducea un cenaclu stufos Virgil Cuțitaru, redactor-șef la Editura Junimea. Ca redactor de editură era un funcționar pe linie care-i aburea pe tinerii scriitori și-i publica la Sfântul Așteaptă, dar ca șef de cenaclu mi se părea strălucitor. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
criteriile. Suntem singura literatură din Europa care nu are o istorie completă sau un dicționar tezaur. Nimeni nu se poate hazarda într-un vacarm ca acesta în care se află acum recolta literară românească. Atunci când apar dicționare, acestea ori sunt stufoase, cu articole didactice sau docte, lipsite de informații la zi, pe motiv că dicționarul a fost gândit cu zeci de ani în urmă, știindu-se cât de ușor este acum să aduci la zi, dacă vrei, o informație. Sau dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apă curgătoare și fotografia acesteia. Sub comunism, cu toate că se punea mereu, prin reviste, întrebarea "de ce nu avem o istorie literară", ea nu putea apărea din motive suficient de limpezi. Acum, cele două istorii de căpetenie (ar mai fi și productul stufos, cu tentă de comeraj și cu zgâlțâiri neconvingătoare ale sistemului valoric, datorat lui Marian Popa, care nu întâmplător n-a stârnit decât un interes scăzut) reprezintă, spre a vă prelua cuvintele, nu numai niște "împliniri" ci și "provocări" adresate literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce a constituit cu adevarat noutatea în patronajul familiei de Medici din secolul al XV-lea, si anume schimbarea dramatică în frecvență anumitor tipuri de interacțiuni. Dată fiind bogăția extraordinară a arhivelor florentine, un accent firesc pe oferirea de "descrieri stufoase" ale unor cazuri și situații particulare a coincis cu reticența de a consemna în decursul timpului schimbări cu privire la practicile patronale ale familiei de' Medici. Ca urmare a acestor dezvoltări, începem să întâlnim relatări erudite ale patronajului familiei de' Medici din
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile anunță amalgamul neliniștilor trăite de poet" ș.a.), chiar dacă motivele inspirației pot fi identificate în biografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ing. Sergiu Hartia, fiul fostului proprietar al firmei Astra, om cult, fin, franțuzit, dar dărâmat moral. Altul era Ing. Nae Rainu, fiul patronului fabricii de becuri de la Fieni, om de mare cultură, cu ochi mari albaștri umbriți de sprâncene mari stufoase, și care povestea cu o voce caldă, cuceritoare, lucruri minunate despre întâlnirile lui cu scriitori și oameni de artă la Iași, la „Bolta Rece”. Mai era Doru Băjenaru, fost ofițer de stat major, acuzat de nereguli cu niște bonuri de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
plină de păsări și de animale sălbatice. Vara apele scădeau, începea curgerea apei în sens invers, din deltă spre Dunăre, apele se limpezeau și delta căpăta un alt aspect. Copacii eliberați de ape apăreau monumentali, cu rădăcini aeriene mari și stufoase care, pline de umbre, creeau contraste interesante și se puteau citi în ele figuri și contururi fabuloase, ca din basme. Apa scăzută a lacurilor devenea transparentă precum cristalul. Pe fundul lacului la o adâncime de jumătate de metru, se puteau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mănăstirea Proboda. Nedumerită, m am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care mi-a luat mânuță și m-a dus în fața unei icoane vechi, pictată în ulei, cu Maica Domnului. Analizând-o cum știu eu mai bine, am găsit o mâzgălitură pe spatele acesteia. Nici pe aceea n-o înțelegeam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
zbuciumul lui activ și neîncetat, ceva din nepăsarea lui boemă pentru situații și avere, ceva din gustul lui ales pentru trai bun gospodăresc, ceva, dacă nu și mai mult chiar, din severitatea judecății lui, vizibilă pe după sprâncenele și mustățile lui stufoase. A murit În casă la mine, așa cum va muri și feciorul lui cel mare: povestind, până pe patul de moarte, despre pitorescul lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu și ăsta pricepea fără nici un cuvânt. Repertoriul lăutarilor cuprindea exclusiv muzică populară, romanțe, cântece de pahar. Neapărat, totdeauna, trebuiau să fie prezente cele mai cunoscute soliste din zonă. Tov Cameniță cunoștea melodiile și adeseori le intona în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grădiniță, îl reprezintă pe Comandantul Katana, brav erou kosovar mort în lupta pentru libertate. De altfel, dedesubt stă scris Katana, 1962-1999. Am aflat mai apoi că a fost fratele de arme al patronului mic și taciturn. Comandatul Katana are sprâncene stufoase și încruntate, privirea rea, supărată, de parcă ar fi tot timpul nemulțumit de clienți. Pe pereți stau agățate diferite imagini din regiune și drapelul Albaniei mari, cu acvila neagră bicefală pe fond roșu. Sâmbăta și duminica localul devine parlament, este plin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
interdisciplinaire par définition. Conferențiar: Pascal Ory, profesor la Universitatea Panthèon-Sorbonne. Publicul ascultă fermecat, iar eu încerc același sentiment ca în timpul marilor conferințe de la "Rencontres Internationales de Genève": te găsești în fața unui "monstru intelectual", cu o cultură la fel de întinsă și de stufoasă ca pădurea amazoniană, gata să răspundă pe loc la orice provocare, mereu cu garda sus, un boxer încercat. Plus interogația finală, care mă frământă de multă vreme: ce putem face noi, intelectuali estici, în fața acestor "compresoare", adevărate mașini de asalt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
povestesc. Cel mai mult mă atrăgea franceza... R.P. Spuse viitoarea traducătoare din engleză, care avea să debuteze în meserie cu un volum tradus din italiană... A.R. Ironia sorții. Una dintre ele. Da, îmi plăcea franceza rostită muzical, pe sub mustața stufoasă a domnului Ross. Ei bine, când am intrat la liceu, mă descurcam totuși binișor în trei limbi. La pian n-am reușit să depășesc Marșul turc al lui Mozart și Humoresca lui Dvořák. Au fost un summum și maximum la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
calcul, mama nu s-ar fi lăsat descurajată numai cu atât. Încăpățânată și afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți. Numai minciunile cele mai stufoase îi sunau a adevăr. Cum taică-meu era un mincinos nu din fașă, ci chiar din burta maică-sii, îi turna mamei cele mai neauzite povești, numai să mai tragă de timp până la intrarea în posesie a apartamentului și până la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oamenilor, vânatul lui se face numai în perioade ale anului stabilite de lege și numai cu permis de vânătoare. Lupul (Canis lupus) din familia canidelor, mamifer carnivor lung de un metru și jumătate, cu gâtul scurt și gros, cu coadă stufoasă. A fost multă vreme considerat un dușman al omului și mai ales al ciobanului care deseori, mai ales în iernile grele atacă și decimează turmele de oi. Încercările omului de a-l distruge ca specie a dus la serioase dezechilibre
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]