1,313 matches
-
învățat-o regulile seducției — ceea ce, aș putea adăuga, a dat rezultate frumoase deoarece încă se mai întâlnește cu tipul pe care l-a cunoscut în seara aia — iar acum vrea să-mi publice sfaturile! Emmy abia reușea să-și ascundă stupoarea. Adriana editorialist? Adriana plătită de cineva pentru un lucru făcut de ea? Era aproape inimaginal. — Adi, felicitări! Vei avea ocazia să împărtășești din cunoștințele tale unei noi generații de tinere. Incredibil. — Dumnezeu e martor că au mare nevoie. Americancele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră amândouă vreo treizeci de secunde. Emmy arăta de parcă îi dăduse cineva în cap, avea chipul schimonosit de atâta stupoare și încerca din răsputeri să înțeleagă ceea ce tocmai auzise. — Tu îl înșeli pe Russell? — Da. De fapt, nu. Nu acum. Dar l-am înșelat. — Cu cine? Cine? În fine. Leigh oftă. — N-are importanță. Ceea ce contează este că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul. ― Aaahh! ― Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
anime pe el însuși. Se plictisea, se plictisea de moarte profesorul Voinov. Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales că primăvara... o, da, adevărată boală, adevărată agresiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și se revine În sală, spre delectare muzicală... De două ori În viață, i-am invidiat pe muzicieni: 1) eram la BÎrlad și trebuia să fac un spectacol festiv. Un cor avea o melodie sprințară și șlăgăroasă. Am aflat cu stupoare că se intitula Partidului! Numai a Partidului nu suna!... 2) aveam o vizionare cu o comedie, la un teatru din Banat: Într-un moment liric al spectacolului, alesem o melodie frumoasă, de Tiberiu Olah. La discuții, cum era pe atunci
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am aflat înțelesul L-am așezat între paranteze, într-un vers, încât s-a sufocat de subînțelesuri... Până și versul în cuprinsul căruia era, a cedat. Pesemne, imaginea a fost interpretată altfel. La matinalul de la ora 8 am aflat cu stupoare despre crima înfăptuită de mine... Umbra. În oglindă. Plec la plimbare pe stradă, mă îmbrac în umbra mea, o port ca pe a doua haină; uneori mi-e largă, alteori, strâmtă, depinde de soare; mi-o desenează în urmă sau
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
strălucea hexagonal pe apele de petrol ale Dunării. Iar turiștii umpluseră târgul uitat și de cartografi. Gândirea în colțuri a locuitorilor vechii cetăți de la Dunăre devenise o calitate mediatizată non-stop încât și broaștele țestoase din Insulele Galapagos au aflat cu stupoare de laboratorul care făcea concurență divinității. Târgul pierdut între 46o16''11' lat. N. și 27o58''44' long. E. devenise o a VIII-a minune a lumii. Așa se află secretul supraviețuirii locuitorilor lipsiți de viitor: transformarea perpetuă a prezentului. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
isteț În propoziție. Schimbările demografice În rândul populației pensionabile explică faptul că... — Ba nu-i adevărat ! spun impacientă. E din cauză că... fiindcă.. O, Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de râs. — Dinții falși, zice, ștergându-se la ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În râs și eu mă uit la el, simțind că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să râdă de cioclul din fața sa dar Își aminti că portul este sacru și tradiția trebuie respectată În Maroc, așa că tăcu neștiind ce să facă mai departe. Tot fata Îl scoase din Încurcătură Întrebându-l: Domnul știe romaneste? Interzicere și stupoare! Asta da surpriză pe bărbatul amețit de vin. Da, știe, este român! Dar mata’ de ce-ai venit? Am fost trimisă să ofer bucurie la domnul Ștefan. Și eu ce ar trebui să fac? Pentru inceput să privesti, apoi ... Arătarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ajuns acasă, în Seattle, pe la patru după-masă. Că niciodată. M-am culcat. Dimineață am dat telefon la serviciu, mi-am luat trei zile libere. De boală... Nu păream să am ceva, dar nu mă puteam trezi dintr-un fel de stupoare - nici somn, nici trezie. Nu luăm medicamente, nu mâncăm... Miercuri seara a sunat telefonul. - Da? - Am stat și m-am gândit... - Țușca!!! - Rățoi, nu e păcat de cei doisprezece ani de căsătorie? Eu te iubesc. Nu mi-a păsat niciodată
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spună, nici nu dorea. greutatea îi scăzuse, dar nu asta conta, ci felul în care pășea, desprins de tot și de toate, ca și cum doar umbra fusese aceea care îl priponea. menirea cuvintelor în fiecare dimineață mă gândesc la cuvinte cu stupoare. le văd ca pe niște plante pe fiecare. nu știu în ce grădini fermecate, din ce semințe ciudate au încolțit. sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur e că miresmele lor încă n-au amurgit, nici n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare. Nu mă cunoștea, nu Înțelegea de ce fac toate acele lucruri... Devenisem suspectă. Am intuit neliniștea lui și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări... am hotârât să petrecem
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
undeva În zare, mai Întrezăream o speranță: fiul meu care se afla la bunici... Realizând că acolo nu mă mai pot vindeca, Într-o zi am hotărât: “vând casă, masă și plec lângă fiul meu, sperând să-mi vindec sufletul”. Stupoare! Fiul meu tocmai termina liceul. M-am bucurat enorm să fiu aproape de el, să-l susțin moral În timpul examenelor. În tot acest timp Îmi imaginam cum merg la facultate ( desigur, avea să fie student), cu sacoșele pline cu tot felul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare ce-o să fac până dimineață. Acasă, obișnuiam să merg la culcare după ora 1.00 . A fost o noapte grea, lungă, chinuitoare. Nicăieri liniștea pe care o căutam.... ... A doua zi... Cea mai grea mi s-a părut ziua care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
efemeră de sănătate, să zicem o durere de dinți reverberată în tot trupul, până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după șaptezeci de ani, când a aflat cu stupoare că nu se mănâncă nici usturoi, nici ceapă când te duci la dentist, și asta nu pentru că te-ai pupa cu el, ci fiindcă el trebuie să-și vâre fața, ochii până-n fundul gurii tale. Când în gura bunicului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întrebat-o. Mi-a răspuns că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru, stil portret, în care am văzut cu stupoare un bărbat periculos de chipeș, gen Renato Salvatore, pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului sub formă de „prietenu’ lui Flutur Veronica“. La următoarea vizită a Veronicăi, telefonul a sunat de mai multe ori, numai că Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
înalt termometru din lume", luminile cele mai zgomotoase și kitsch-ul cel mai somptuos. Pornim pe bulevardul inundat de reclame mișcătoare, o veritabilă junglă feerică, orbitoare pentru ochii mei obișnuiți cu întunericul din București, și ne oprim la "Palatul Cezarilor". Stupoare! Ce caută copia "Victoriei de la Samothrace" aici? Dar imediat dau cu ochii de alte "statui", aliniate în semicerc în fața intrării hotelului. Au fost reproduse după originale celebre, respectîndu-se un singur criteriu: să fie "antice". Venus din Milo stă lângă Traian
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
anul de grație 1997. Nimeni n-avea să-l mai întrebe, în discuțiile din timpul recreațiilor, în ce an și în ce secol se născuse bunicu-său. Iar că taică-său se născuse în secolul trecut nu era încă motiv de stupoare. Barnoschi Constantin era încă student când s-a născut Barnoschi Dan și colegii săi l-au privit cu admirație: feciorul său era, ca să zicem așa, ultimul răcnet în materie de nașteri. 1997! Fin de siècle. Mais un autre siècle. EGO
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu la pândă și luciditatea cosmică, imposibil de adormit, a lui Cioran -, în încercarea de a-i fura pula. Lucru care, stupoare, poate datorită planului foarte bine gândit, lui Luca îi reuși, astfel că la numai câteva secunde după explozia aceea de energie menită a-l deruta pe cel de lângă el, Luca se și afla undeva la marginea lacului, rânjind hidos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se axeze acum pe cele ce aveau să urmeze. Când au coborât din trenul bacalaureatului, absolvente ale unui liceu de prestigiu, erau deosebit de mândre și de fericite. Prima grijă însă la coborâre a fost să consulte mersul unui alt tren. Stupoare! Era un rapid ce avea plecarea nu după mult timp spre noua școală la ora 24:30. Mai aveau la dispoziție două săptămâni. Dar ce înseamnă două săptămâni când ele mai aveau atâtea lucruri de pus în valize! În primul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca să transporte morții În cerul apus al lui Hades. Cortegiul funerar s-a oprit, cu Matei În frunte, lângă o groapă sinistră, cu pereții din beton. Țiganii au coborât coșciugul din mașină și l-au așezat lângă sinistrul adăpost. Brusc, stupoarea a pus stăpânire pe alai. Ce facem, bre șefule? l-a Întrebat unul dintre gropari pe tatăl lui Matei. Coșciugu’ e prea mare, nu Încape În groapă. Mitomanul tocmai Își scotea paltonul și atunci Vasile a remarcat cu groază că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la vremea lor. Callistus citea repede, trecând fără dificultate de la un document la altul, de la un tip de grafie la altul. Nu se bâlbâi, nu ezită o clipă. Istoricii scriu că cei șase sute de senatori nu au scos o vorbă. Stupoarea grupului de populares se transforma într-un triumf mut, plin de indignare. În schimb, în zona ocupată de optimates, cei pe care Callistus îi numea stăteau în picioare, palizi, cu răsuflarea tăiată, fără să scoată un cuvânt, în mijlocul colegilor tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aur, mulți s-ar fi așteptat ca să i se înmâneze cheile de la cimitir, cu tot ceremonialul de care era capabil un consiliu municipal, chei frumos aurite la comandă și legate cu o panglicuță roz, diafană ca un abur. Dar spre stupoarea lui, n-a fost să fie așa. Unii dintre cei 23 de consilieri, erau la curent cu jongleriile popești și au vorbit și ei în cunoștință de cauză, fără să facă apel la floricelele de stil ale protopopului. Așa că la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
într-o cârciumă ordinară, fie pe un stadion oarecare. Când vine vorba însă de TVA, mai treacă,meargă, dar dacă intervin concepte, cum ar fi deficit bugetar, sau impozit diferențiat, vorbitorul politic pare lovit în creștet de un ciocan de stupoare și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]