1,287 matches
-
și anume clopotarul bisericii vârâte atunci În reparație capitală. Dar ce spun eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără valoare și de niscai Înscrisuri fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mi-e teamă că v-am reținut prea mult. Vina e însă a dumneavoastră. Astăzi chiar comentam cu locotenentul Azimioară ce atmosferă desăvârșită și tonică degajați, cât de instructivă e pentru mine fiecare întîlnire. ― Sîntem amabil. Apropo, ce mai face subalternul dumneavoastră? Băiatul acela voinic și simpatic. Îmi pare rău că nu l-am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în pătucul de fecioară cu îngerași și bile de bronz. ― Desigur, domnule Matei! o auzi. V-ați gândit foarte bine. Avem nevoie de un pahar. O picătură de apă e suficient. Tânărul o servea prompt, grăbit, cu zelul caracteristic al subalternilor față de superiorii pe care-i admiră. Grigore Popa se așeză pe un scaun. ― Din câte îmi dau seama, pregătiți paharul din care Panaitescu și-a sorbit fericirea. Cum faceți rost de cianură? ― M-am gândit și la asta, replică, zglobie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu cel mai fermecător surâs spre Cristescu și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pomi de crăciun, mai lipseau doar focurile de artificii și călușeii, cel puțin nu apăreau oameni la ferestre ca să se distreze pe seama spectacolului pe care strada li-l oferea gratis, să râdă, să facă bășcălie arătând cu degetul mașinile tamponate. Subalternii cu vederi scurte, din aceia pentru care numai clipa prezentă interesează, așa cum sunt aproape toți, cu siguranță ar fi gândit așa, ar fi gândit-o, poate, și unii subsecretari și consilieri cu viitor limitat, dar în nici un caz un prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să deschidă ușa, ar fi o idee excelentă dacă omul nostru ar locui singur, dar, dacă-mi amintesc bine ce scrie în scrisoare, e însurat, La naiba, exclamă, al doilea adjutant. Rămaseră tăcuți, uitându-se unii la alții, cei doi subalterni conștienți că, acum, cel mai sigur era ca superiorul să aibă o idee proprie. În principiu, erau dispuși s-o aplaude chiar dacă scârțâia din toate încheieturile. Șeful cântărea tot ce se spusese înainte, încerca să îmbine diferitele sugestii unele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că nu se va putea conta pe ele pentru a readuce pe calea cea bună orașul păcătos al votului în alb. Pentru a le ține locul, ministrul de interne a trimis trei dintre arhanghelii săi, pe polițiștii aceștia, șef și subalterni, pe care, de acum înainte, îi vom desemna prin gradele oficiale corespunzătoare, care sunt, urmând scara ierarhică, comisar, inspector și agent clasa a doua. Primii doi observă oamenii care trec pe stradă, nici unul dintre ei inocent, toți vinovați de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt mai de toată ziua, ca aceasta cu care va îndrăzni să întrerupă meditația superiorilor, Cu o astfel de vreme, omul ar putea chiar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gândește, Vreți să vedeți că chiar s-a dus să petreacă ziua la țară, vreți să vedeți că aveam dreptate. Alt semn, alt sunat. După câteva secunde se auzi cineva, un bărbat, întrebând dinăuntru, Cine e. Comisarul se uită la subalternul său imediat, iar acesta, cu o voce plină, slobozi cuvântul, Poliția, Un moment, vă rog, spuse bărbatul, trebuie să mă îmbrac. Trecură patru minute. Comisarul făcu același semn, agentul apăsă din nou pe sonerie, de data asta fără să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aproape de o zonă cu restaurante și să se împrăștie fiecare la restaurantul său, ca să se întâlnească din nou după exact nouăzeci de minute într-o piață puțin mai îndepărtată, unde comisarul, de data asta la volan, avea să-și culeagă subalternii. Evident, nimeni pe aici nu știe cine sunt ei, în afară de asta, nici unul nu are un P majusculă pe frunte, dar bunul-simț comun și prudența recomandă să nu se plimbe în grup prin centrul unui oraș din multe motive dușmane. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trecătorilor, oameni obișnuiți, la adăpost de orice suspiciune, atât de cea că ar fi reprezentanți ai legii, cât și de cea că ar fi urmăriți de ea. În timpul plimbării cu mașina, comisarul vru să cunoască impresiile pe care cei doi subalterni le culeseseră din conversația cu omul cu scrisoarea, precizând, totuși, că nu era interesat să audă judecăți morale, Că este un ticălos de cea mai mare clasă, asta deja o știm, prin urmare nu merită să pierdem timp căutând alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarul bombăni cu năduf, Ce bufonerie ridicolă, o, zei ai poliției și ai spionajului, eu, papagal-de-mare, el, albatros, mai lipsește doar să începem să comunicăm între noi prin țipete și croncănituri, furtună, cel puțin, avem deja. Când, în sfârșit, sosiră subalternii, obosiți de atâta mers pe jos prin oraș, îi întrebă dacă aduceau noutăți și ei răspunseră că nu, că își dăduseră toată silința să vadă și să audă, dar, din nefericire, rezultatele au fost nule, Oamenii ăștia vorbesc ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spună cum s-a făcut că tocmai acestui imbecil i-a încredințat guvernul responsabilitatea unei investigații de care poate că va depinde soarta țării, cineva să-mi spună de unde a scos acest imbecil ordinul stupid pe care l-a dat subalternilor săi, să sperăm că în momentul ăsta nu-și râd de mine, agentul nu cred, dar inspectorul e isteț, e chiar foarte isteț, deși la prima vedere pare să nu se observe, sau maschează bine, ceea ce, bineînțeles, îl face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încotro, se vor descurca după cum îi va tăia capul... Violette Rey mi-a povestit că unul dintre miniștrii prezenți la lansarea oficială a atlasului i-a declarat, intrigat, că a aflat dintr-o singură hartă mai mult decît află de la subalternii săi cărora le tot cere rapoarte în acest sens. Ciudat, toate aceste hărți se bazează pe date existente în acel minister și alte instituții românești similare. Nu datele le lipseau deci domnului ministru și angajaților săi, ci viziunea. Poate și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe care ți-a dat-o, vreau s-o văd! — Acasă, spuse Nicu, abținându-se să ducă mâna la buzunar. Dădu din umeri a regret, ca să-și întărească spusele. Costache se întrebă tare și cu bruscă mânie ce fel de subalterni are și cum făcuseră percheziția străinului. Cine știe ce le mai scăpase, până și cutia-safe dispăruse. Nicu îl lăsă să se descarce, era obișnuit cu nervii, de la maică-sa, dar reținu noutățile. — Desenează-mi aici ce ți-a dat. Îi întinse lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
da, trei sferturi cu Iertare..., poate cu alt prilej. Vizita lui Costache îi făcea însă bine, îl îndrăgise de când, ca Prefect de Poliție, acum șapte-opt ani, destul de stânjenit de ideea de a lucra într-un birou, își căuta doar un subaltern corect și găsise în loc un prieten. Se măsurară din priviri, ca prima dată, când între ei se produsese acel fluid care, se spune, apare numai între anumiți oameni, și se bucurară să constate că amândoi erau aceiași și că fluidul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi, spre disperarea lui, c-a murit. Fiindcă numai Rareș Ochiu-Zănoagă putea confirma că el e nevinovat. — Și cum ai rezolvat șarada? întrebă Generalul cu un ton care lui Costache îi amintea de momentele când Algiu știa mai multe decât subalternii săi și-i punea la încercare. Așa că, simțind o capcană, se gândi bine până să spună: — Cu excepția cuvântului Popescu, poate nici nu era Popescu, poate era popă?, restul, stele, lumină, Maica Precistă și sar sau dar sunt limpezi: Rareș fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai e valabilă. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Visul poate fi liftul spre transcendență. O religie dispare, când oamenii nu-și mai pot primeni idolii. Ca orice suveran, și Dumnezeu ne-a dat pe mâna subalternilor. Nu de Dumnezeu mă tem, ci de ambasadorii lui. Rugăciunea - o depeșă fără confirmare de primire. Speranțele noastre continuă să fie pilonii de susținere a cerului. Din nefericire, egoismul pare cea mai răspândită religie. Pe dealul Golgota nu s-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
încape și necazul altuia. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul inteligent își concediază subalternul care nu-l contrazice. La temelia oricărui monument susură o speranță. Iertarea grăbește vindecarea rănilor. Generozitatea este ”viciul” oamenilor superiori. Am dreptul la respect. Sunt os de țăran! Nu voi lăsa nici o moleculă de a mea să meargă în genunchi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destine! Conjuncturile hotărăsc totul. Ghinda, de exemplu, ajunge stejar, dacă nu o mănâncă porcul. Te naști poet, așa cum te naști cu ochi albaștri. În confruntările cu destinul, nu victoria contează, ci verticalitatea luptei. Suntem copiii unei enigme botezate destin. Suntem subalternii Destinului și ai Forței. Tragedia este un act de nedreptate, dar și de speranță. Destinul lui Iisus : cu fariseii putea să ajungă pe tron, cu apostolii pe cruce. Când îți trăiești mai intens clipa, și destinul ți se pare mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
putea citi istoria, probabil, decât sub influența anestezicelor. Pentru popoarele mici, singurul mijloc de dăinuire este spiritul. Istoria pare că și-a fixat azimutul spre apocalipsă. În concertul puternicilor lumii, românilor li s-a păstrat cu sfințenie statutul de veșnici subalterni. Rezistă cei care cuceresc pentru a construi. În evul mediu, politicienii făceau naveta între tron și pușcărie, între mângâierile reginei și cele ale călăului. Singurul om nou, ca ideal de frumusețe fizică și spirituală, a fost realizat de grecii antici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
radical mentalitățile fetelor. Nu și ale mamelor. Sirenele jubilează. Nu mai există nici un Ulise care să le reziste. De când e lumea lume, diriguitorii nu se țin de cuvânt, ci de scaun. Mulți tineri de astăzi tind să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai librarii. Suspiciunea - această îndrăgită bâtă a trogloditului. Cei învinși în dragoste au mari șanse să devină moraliști. Viciile bat dinspre cald spre dogoritor. Tiranii pretind ori sânge vărsat, ori congelat de frică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zi ce trecea. Mai mult decât orice, ambii erau plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise cu abilitate s-o subjuge mult, plasând-o în rolul de subaltern al său și comportându-se cu ea aproape despotic. Atât unul, cât și celălalt începuseră să se poarte la modul mizerabil între ei. Istorisiri nesănătoase fericirii 155 Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu. Ce urmăreau? Sau mi se părea că era ca și cum ar fi ascultat discuția mea cu contabilul-șef de la Cultură. Aici în oraș nimeni nu-mi spunea castelan. Era, e adevărat, și un semn de apropiere ca de la șef la subaltern. Da, din dorința de a se apropia. Cert era că el, secretarul Henri vorbea cu mine, castelanul. Care iapă, domnule Henri?-fac și eu pasul, folosindu-mă de numele personajelor scenetei noastre. Ai auzit și dta că joc și eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici burghez nu sunt. Ea nu putu percepe vaga lăudăroșenie din răspunsul lui, pentru că din momentul În care părăsise casa părintească, ambiția ei fusese să treacă drept o doamnă. Studiase În sensul acesta cu tot atâta grijă cum studiază un subaltern ambițios pentru a intra În Academia Militară. În fiecară lună, educația ei includea un nou număr din Femeia și frumusețea, În fiecare săptămână studia un Home notes. Analiza În paginile acestora fotografiile tinerilor și ale fiicelor unor nobili obscuri, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]