1,129 matches
-
poftă. Tot ce iubesc din acest obiect, limba franceză, este doar profesoara. Am început să învăț franceza din clasa a XI-a. Prima dată, când am auzit cum vorbește profesoara, mi s-a învârtit capul. Cu ce accent special, cum sucea limba de-i ieșiau acele sunete... Prima dată, când am citit în franceză, toată clasa a râs de mine, împreună cu profesoara! Aveam impresia că m-a călcat ursul pe ureche, în legătură cu franceza. Săraca profesoară, cât chin are cu mine și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper să fie gazdă bună ăsta cu casa. Aș bea ceva înainte să-i sucesc gâtul. De preferat ar fi o tărie. - Nu-i ducem la tocător pe amândoi? Pierdem spectacolul. - Nu. Vreau să le văd privirile atunci când îi strâng de gât. Ploaia se înteți, iar huiduma coborâ geamul câțiva centimetri și scuipă. - A dracu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
interviul avusese loc cu numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da, am reușit să articulez și am pornit-o din nou spre dulap, manevră foarte dificilă, dat fiind că ea se postase drept Între mine și dulap. Mi-am sucit corpul Într-o dungă, ca să nu mă ciocnesc de ea, am Încercat să mă strecor pe lângă ea și am Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa fel ca Înălțimea lui să insinueze amenințarea pe care o intenționaseră cuvintele. — Amice, nici o problemă. Am șters‑o d’‑acia, a cârâit el, după ce i‑a aruncat o privire lui Alex și a realizat că e nevoit să‑și sucească gâtul ca să se uite În sus la fața lui. Mă Îmbrac acușica și ies pe ușă afară. Și‑a luat jeansii de pe podea și și‑a dibuit tricoul trențăros sub trupul Încă dezgolit al lui Lily. Ea s‑a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat seama că aveam să vomit - chestiunea era doar unde și când. — Sunt În fundul Încăperii, Miranda, am zis eu, m‑am strecurat pe ușă și m‑am sprijinit cu spatele de perete. Chiar În stânga ușii. Mă vezi? Am văzut‑o sucindu‑și capul dintr‑o parte Într‑alta până când ochii ei au dat În cele din urmă de mine. Era cât pe ce să Închid telefonul, dar ea Încă mai șoptea În el. — Nu mișca, ai Înțeles? Nu face nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deoarece căruța e goală. Se scărpină în ceafă, zicînd: ― Ia stați nițel, măi fraților, că nici la boier nu te poți duce ca la moară, ci trebuie să știi bine ce vrei, că dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că tu ai văzut? întrebă baba. ― L-a bătut domnul, dacă n-a vrut să ferească! bâigui Nicu, suspinând de emoție. ― Bine ți-a făcut! Prea bine! făcu baba Ioana, venindu-și în fire, către nepotu-său bătut. Trebuia să-ți sucească gâtul, afurisitule, că n-asculți, oricât îmi bat gura cu tine!... Aide, pleacă acasă! Du-te dracului cu cine mi te-a trimis, să-mi mai sară inima și pentru tine!... Acu să pleci, că te iau și eu la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rău. Dacă nu se știa cu nici o vină, Costică a stat liniștit, ba încă se și mira ce-o fi vrând neamțul care trâmbițează la cârma mașinii? Neamțul, însă, nici una, nici alta, înșfacă de urechi pe copil, și trage, și sucește, până i le sfârtecă de-a binelea, apoi se pune cu palmele și cu picioarele pe dânsul, până l-a făcut una cu pământul. Pe urmă, după ce l-a bătut cât a poftit, l-a mai înjurat pe nemțește, cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat încoace? ― Să nu vă pară rău, coniță! o liniști Platamonu. Ați făcut o plimbare frumoasă și veți face și o afacere bună cu ajutorul lui Dumnezeu! Convorbirea se prelungi. Vreo două ore fură sucite și răsucite aceleași întrebări cu aceleași răspunsuri și rezultate. Nadina pofti pe Stavrat la masă, să-i mai ție de urât. Arendașul se retrase, făgăduind că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
învrednicit de n-am lăsat-o pe a noastră să se surpe, noi s-o împărțim cu tine? Parcă așa zici tu că ar veni socoteala?... Apoi socoteala asta e strâmbă, măi oameni! Cine v-a învățat și v-a sucit mințile rău a făcut, că, iată, v-ați pierdut cumpătul și umblați după potcoave de cai morți în loc să vă vedeți de treburi ca oamenii cumsecade. Și cine vă întărîtă să stăruiți în purtările astea își bate joc de voi, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajungea în uliță, Ion Pravilă spuse prefectului, tot cu glas tare, să audă și oamenii, că băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă și așezat, și harnic, fruntea flăcăilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora și-i înfierbîntă când nici cu gândul n-ai gândi. Numai căpitanul Corbuleanu îngălbenise și-și mușca buzele într-o enervare de frică și nehotărâre; el crezuse că răcnetele flăcăului vor dezlănțui pe loc răzmerița, dacă cumva n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că avocatului din București i-au tăiat limba țăranii și apoi I-au izgonit din sat, desculț și numai în izmene. La Lespezi toți bărbații și-au bătut joc întîi de cucoana cea frumoasă, pe urmă Toader Strîmbu i-a sucit gâtul ca unui pui de găină și a azvîrlit-o în foc, iar Pavel Tunsu a bătut pe neamț până l-a lăsat mort lat... Totuși țăranii s-au întors mai mult răsfirați, nu grămadă cum porniseră, și de aceea nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai unde ? gândi femeia. — N-am fost. Adică am trecut odată cu trenul prin gară. — Păi, chiar acolo e ! se bucură el. Când ieși din gară, o iei la dreapta. Se vede și din tren... Poți să numeri amfibiile... Apoi se suci pe călcâie, căutând un scaun pe care s-o poftească. Ea ședea pe jos, ghemuită. Erau strânși unii în alții, ațipeau cu capetele rezemate de umerii celorlalți, ca oile strânse în țarcuri. Atât cât se putea ațipi între două năvăliri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
începuse să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Dincolo de parbrizul spart începură să joace niște umbre ce nu erau doar năluci, de vreme ce se auzi un pocnet, ca și cum cineva meșterea la portiera mașinii. — Văleu, Doamne ! icni Iadeș. S-au întors rușii ! Își suci capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, dând ochii cu moroii cu stea roșie în frunte. Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi la o adică... Jocul celor o sută de frunze Când deschidea ochii, lumea arăta altfel și purta un alt nume. De astă dată spuse : — Oblicel. Maestrul păpușilor privi câteva clipe jucăria, apoi o îndreptă. — Și acum ? — Tot Oblicel. Maestrul suci, nedumerit, păpușa. Brațele ei moi se mișcară, dezarticulat, după trupul care i se răsturnase. — Dacă te iei după ele, spuse Tili, liniile sunt drepte. Dacă se iau ele după tine, liniile sunt piezișe. Și tu ai făcut la fel, fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
etc.). Istoricul francez Fernand Braudel (1902-1985) a surprins fațetele conceptuale ale modei: Moda nu reglementează doar îmbrăcămintea. Le Dictionnaire sentencieux definește cuvântul: "Felurite chipuri de a se îmbrăca, de a scrie și de a se purta pe care francezii le sucesc și răsucesc într-o mie de deosebite maniere pentru a căpăta mai multă drăgălășenie, mai multe farmece și adesea pentru a deveni mai ridicoli". Această modă care contaminează totul; este un fel de a se orienta al fiecărei civilizații. Ea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
să o ia de soție sau să răscumpere cu bani ocara adusă tinerei persoane. Așa a pățit, povestește marchiza de San Carlos, un milionar din America de Sud, care a fost nevoit să plătească 200 000 de franci unei domnișoare zglobii care sucise capul fiului său. Un spițer, care fusese și el prins în capcana flirtului, a fost silit să-și vândă drogheria pentru a putea plăti daunele stabilite de tribunal, ceea ce i-a atras ruina... Când este exploatată de literatură, această schemă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a acestei energii. Ceea ce nu exclude erorile, o dovadă vie fiind sondajele electorale. * * * Cît despre strategiile persuasiunii și arta sugestiei, ele sînt aceleași. Un jurnal trebuie să știe să capteze atenția prin intermediul dezvăluirilor, scandalurilor și exagerărilor. Pe scurt, "să ne sucească capul printr-un cît mai mare tapaj"321. Mai trebuie să își afirme cu fermitate ideile, să dogmatizeze dacă e cazul, căci a dogmatiza reprezintă întotdeauna o atracție irezistibilă pentru oamenii grupați în mulțime ori în varii tipuri de public
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
toți cei din fortăreață de locul acela pustiu - speranța absurdă a unui război, a năvălirii „tătarilor” din nord. Rutina aceasta ascunde ceva plin de mister, un miracol de care sunt atrași toți cei care pătrund în fort și care le sucește mințile, printr-un joc ciudat între real și imaginar: „Avu senzația că o toropeală neașteptată îl cufundă în somn. Dar era încă destul de lucid. Un haos de imagini, aproape de vis, îi defilau prin fața ochilor, începeau chiar să înfiripe o poveste
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dar... cu mesaj! Nu știu cum vine asta; melodrama-i melodramă și are, prin definiție, un mesaj; numai că mesajul ei, de multe ori, este... cam de joasă extracție intelectuală. Sînt însă și piese de gen tulburătoare: Piciul lui Chaplin, Cănuță om sucit de Caragiale, ori Niculăiță Minciună de Brătescu Voinești. Există reprezentante ale genului la care oameni de cultură, serioși, exigenți, plîng ca niște pici ai lui Chaplin; sau ai lui Dickens. Una din ele m-a pălit în... luciditate, nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prematurul final. Păcat! A fost, repet, un geniu. Un geniu care, la un teatru din nord-estul țării, a semnat scenografia piesei Răfuială; un text minor, scris la comandă, despre răscoala din 1907!... Un actor român care, cică, i-ar fi sucit capul divei Bardot! 1982-1985. Fiind angajat la Timișoara, vreau să profit de trecerile mele prin capitala Banatului și să-l cunosc pe legendarul actor și director de teatru Gheorghe Leahu. Multora, numele nu le mai spune nimic: cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o premieră 36 Un regizor nedecis 36 Răzbunarea Morții 36 Cum dădeau directorii de teatru șperț 36 Trecute vieți de doamne... 36 Un geniu cu noroc pe termen scurt: Mircea Ciobanu 36 Un actor român care, cică, i-ar fi sucit capul divei Bardot! 36 File dintr-un jurnal teatral 36 Întîmplări pe malul Dunării 36 Noaptea, pe o scenă de teatru... 36 De două ori, Timișoara... 36 Ghinion onomastic 36 O întîmplare cu o mască 36 La revista "Teatrul" 36
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
s-o luăm de la capăt; înainte nu erau șomeri pentru că erau șomeri, era mai bine pentru că nu era bine și era disciplină pentru că era haos... Marieta: Lasă, lasă, că la întors din condei te pricepi, n-am ce spune... mă sucești, mă-nvîrtești... Octav: Bine, hai s-o luăm mai simplu! a) Binele de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Răul de-atunci e mai mic decît binele de-acum? Sau: a) Răul de-atunci e mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]