2,342 matches
-
special de flexiune la diateza activă. După altă interpretare, ergativitatea acestei limbi este discutabilă. TCHAGA − Vezi ENGA. TEXISTEPEC POPOLUCA (TEXISTEPEC ZOQUE) Limbă indigenă, din familia zoquean, cu aproximativ 400 de vorbitori, din regiunea Veracruz, Mexic. Mecanismul responsabil de acordul prin sufixe sau prin clitice este dependent de structura morfologică a verbului. Marcare morfologică și acord de tip ergativ. Acordul se face cu nominalul în ergativ, dar, în anumite condiții morfologice, și cu alte nominale. TIRIYÓ (TRIO) Limbă din familia CARIB(AN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fie elemente plurifuncționale (lexicale, intraductibile în afara contextului). Elementele gramaticale se împart în două clase aflate în distribuție complementară: modalitățile temporale, care marchează predicatul, și modalitățile definit, indefinit, posesiv, care introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se exprimă sufixal și se manifestă independent de valorile temporale. Două valori aspectuale: imperfectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
5 000−6 000 de vorbitori (surse diferite). Evoluția istorică: inițial, avea o partiție cazuală obișnuită, determinată de semantica grupurilor nominale: pronumele funcționau după sistemul nominativ− acuzativ, iar numele, după sistemul absolutiv−ergativ; ulterior, s-a dezvoltat un sistem de sufixe verbale pentru marcarea acordului, atașate la auxiliare, se reduc formele pronominale libere și, din moment ce informația pronominală este conținută de forma verbală, uzul pronumelor scade, fiind folosite numai pentru emfază; morfologia s-a simplificat, sistemul absolutiv−ergativ generalizându-se și la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și subiectul tranzitiv. Ordine relativ liberă a cuvintelor în propoziție. YUCATEC Limbă MAYAN, vorbită în Mexic. 800 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect. Marcare prin acord (afixe atașate verbului). A marcat prin prefix, O marcat prin sufix, iar S, prin prefix la aspectul imperfectiv și prin sufix la aspectul perfectiv. Topică: verbul pe primul loc. YUKULTA Limbă indigenă australiană, din subgrupul tangrik. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de timp−aspect și de semantica nominalelor. Nominalul primește cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
YUCATEC Limbă MAYAN, vorbită în Mexic. 800 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect. Marcare prin acord (afixe atașate verbului). A marcat prin prefix, O marcat prin sufix, iar S, prin prefix la aspectul imperfectiv și prin sufix la aspectul perfectiv. Topică: verbul pe primul loc. YUKULTA Limbă indigenă australiană, din subgrupul tangrik. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de timp−aspect și de semantica nominalelor. Nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. Pentru ierarhia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominală, sunt relevante două criterii: persoana 1, nonsingular. Într-o altă interpretare, limba a trecut de la sistemul ergativ (vizibil astăzi numai sub forma unor argumente ergative fosilizate) la cel acuzativ. YUWAALARAAY Limbă ergativă aborigenă, din Australia, stinsă. Reflexivul este un sufix de detranzitivizare și o sursă pentru marca antipasivă. YUPIK Limbi din familia eschimo-aleută, răspândite în zona de sud și centrală a peninsulei Alaska și în nord-estul Siberiei. Caracter aglutinant, polisintetic, afixal. Fiecare cuvânt conține obligatoriu numai o rădăcină, aflată în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și o sursă pentru marca antipasivă. YUPIK Limbi din familia eschimo-aleută, răspândite în zona de sud și centrală a peninsulei Alaska și în nord-estul Siberiei. Caracter aglutinant, polisintetic, afixal. Fiecare cuvânt conține obligatoriu numai o rădăcină, aflată în poziție inițială. Sufixele cazuale sunt la finalul cuvântului. Limbă ergativă. Verbul se acordă atât cu subiectul, cât și cu obiectul, cu excepția situației în care acesta din urmă este tema unui verb tranzitiv. ZAN Familia caucaziană de sud, grupul KARTVELIAN. Limbă vorbită în Georgia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ion acidulează lichidul part. acidulat, -ă nom. acidularea A SE ACRI Varza pusă la murat se acrește tranz.: Ion acrește ciorba part. acrit, -ă nom. acrirea, acritul A SE ADJECTIVA/A SE ADJECTIVIZA În română, multe participii se adjectivează tranz.: Sufixul -os adjectivează substantivul part. adjectivat/adjectivizat, -ă nom. adjectivarea/adjectivizarea A SE AFUMA Hainele se afumă de la grătarul cu mici tranz.: Gospodina afumă cârnații part. afumat, -ă nom. afumarea, afumatul A SE AGLOMERA Societățile umane se aglomerează peste măsură tranz.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mult mai importantă latura estetică decât pe cea politică pe care o vizează, între altele, în rândurile de față, ne vom referi, cu precădere, la cea dintâi. Varvarienii este un roman subiectiv, cu toate caracteristicile majore ale acestei specii literare (sufixul substantivului din titlu poate trimite la literatura și filmografia SF din ultimele decenii), dezvoltat, după incipitul realist, în jurul unui nucleu de un ezoterism molipsitor amintind de eliadesca teorie a camuflării sacrului în profan -, cu impact însă doar asupra unor aleși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Gheorghe, lucrătorul pământului, metal-ourg, à propos de metalul În genere, sider-ourg, à propos de ultimul -istoricește - metal folosit, fierul, sătul de urgii deci, omul s’a atașat de ceva nou, poate mai subtil sau sugerând mai mult, dar tot un sufix: pe pronunția românească, ică. A Început cu mecanică pe care Arhimede a dus-o la apogeu cu al său „dați-mi un punct de sprijin ca să răstrorn universul“, cu pârghii și scripeți evident. A continuat cu fizică, prin Heron care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scris-cititului la clasele IV-V, ȘSăl, nr. 1; 1979, 15-18. [103] M.F., Sesiunea “Predarea limbii române vorbitorilor cu altă limbă maternă”. (Sovata, 27-28 mai 1978). în: BulSȘF, 1979, p. 74-75. [104] MANGRA, MARIA, Aspecte ale predării derivării cuvintelor cu unele sufixe, PredLRSS, 2, 46-53. [105] MANGRA, MARIA, MARINESCU, ILEANA, VĂCARU, CORNELIA, Predarea alternanțelor, PredLRSS, 3, 46-63. [106] MANUAL DE LIMBA ROMÂNĂ, texte economice și exerciții lexico-gramaticale, Academia de Studii Economice, 1979 [107] MATEESCU, ADRIAN, Aspecte ale aplicării normelor ortografice la studenții
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Saramandu, Limba română. Manual pentru studenți străini. București, 1981, LM, p. 269-270. [111] DASCĂLU, CRIȘU, Aspecte ale poeziei lui Nichita Stănescu, în: LL, nr. 2, 1981, p. 257-259. [112] DIACONESCU, LIZICA, Aspecte ale predării derivării cuvintelor cu unele prefixe și sufixe [res.fr.], Bulșt Pitești, 1981, 67 70. [113] DIMA, PETRACHE, [La rubrica: Ancheta ;,Revistei noastre. Sub titlul comun: Locul limbii și literaturii române în școală (I); anchetă organizată împreuna cu elevii], RN, 10, nr. 79-80-81, 1981, 1320. [114] DINU-MĂRUȘTERU, FELICIA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Comunicarea epistolară uzuală, DMod, 2, 1987, 87-97. [178] STERESCU SÂNTIMBREANU, DOINA, Preliminarii la învățarea scris-cititului, Tribșc 17, nr. 298, 1987, 7 [179] STERESCU, ELENA, Proiect de tehnologie didactică. Clasa a IX-a. Teme: îmbogățirea vocabularului limbii române (mijloace interne: prefixe, sufixe, abrevieri; mijloace externe), BulID Pitești, J, 1987, 78-80. [180] STOICA, IOVA, Considerații privind dezvoltarea limbajului și comunicării în grădiniță, Tribșc, 17, nr. 303, 1987, 5, [181] SUBIECTE date la concursul de admitere în învățământul superior iulie 1987. Profilul: filologie, filozofie
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
3, 1991, p. 197-200. [64] DUȚU, OLGA, Exerciții ortografice pentru admiterea în liceu. Constanța, Editura Europolis, 1991, 112 p. (Colecția elevului). [65] FAITER; ION, Limba română, clasa a VIII-a. în: Dynamis, 2, nr. 8, 1991, p. 4. [derivarea cu sufixe, prefixe]. [66] FLORESCU, CONSTANTIN E., Activitatea logopedică. Prevenirea tulburărilor de limbaj. în: Tribînv, 2, nr. 11, 1991, p. 7. [67] FLORESCU, CRISTINA, Elena Slave, Metaforele limbii române. în: AnL-A, 32, 19891991., p. 209-211. [68] GÂRMACEA, CORNELIA, Programe și manuale
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
de lucru, Craiova, Legis, 2010, 74 p. [65] MATEI, DANA MARIA, Metodologia predării complementului indirect, Slatina, [s.n.], 2010, 52 p. [66] MĂRĂNDUC, CĂTĂLINA; Dicționar de expresii, locuțiuni și sintagme ale limbii române, Editura Corint, București, 2010. [67] MIHALACHE, RAMONA, Rolul sufixelor în limba română, Deva, Casa Corpului Didactic, 2010. [68] MIHĂILESCU, DUMITRU; ORBAN, LAURA; POP, EMILIA, Limba și literatura română: ghid de pregătire a olimpiadelor și concursurilor școlare - clasele XI XII, Pitești, Nomina, 2010, 192 p. [69] MIHĂILESCU, DUMITRU; ORBAN, LAURA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
verticale de sus În jos și de la dreapta la stânga, ulterior În alfabet orizontal, de la stânga la dreapta, de sus În jos. Limba coreeană are șase forme de politețe, pe cale de dispariție În circuitul lexical actual, care exprimă, prin radicale și sufixe, diferențele În statutul social al persoanei care vorbește. O poezie recitată cu patos devine un poem de o muzicalitate gravă, ca la violoncel, vocalele se prelungesc ca Într-un ecou de dumbravă sonoră, consoanele se Înmoaie ca Într-o șoaptă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
semnat ei : Alecsandri, Hașdeu ; *păstrarea grafiei numelor proprii străine : Bordeaux ; *scrierea cu x deși se pronunță cs și gz : exercițiu, exemplu, examen. Principiul morfologic hotărăște norma de scriere pe baza unui model de manifestare a mecanismelor flexiunii și derivării cu sufixe. Acest principiu oferă normelor de scriere caracter rațional, rigoare logică și consecvență, face scrierea mai exigentă din punct de vedere intelectual. Potrivit principiului morfologic, există două categorii de norme : a) care țin seama de casa morfologică ; b) care țin seama
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
privește tiparele de marcare a definitudinii în limba română veche. Exemplele de mai jos arată că există două tipare de marcare a trăsăturii [+ definit] în grupuri nominale complexe. În primul tipar, cel mai răspândit, determinantul definit - articolul hotărât, atașat ca sufix substantivului-centru (16a-b) / adjectivului prenominal (16c-e), adjectivul demonstrativ (17), genitivul / posesivul determinant (18) - ocupă prima poziție a grupului nominal extins. (16) a. și împreună cu țara ungurească (DÎ.1600: XXXIII) b. Și cu aceasta se schimbă pohta omenească (FD.1592-604: 458r) c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de-al doilea tipar este reprezentat de "articolul hotărât inferior" (identificat și descris în Cornilescu și Nicolae 2011a) (19)-(20). Astfel, articolul nu se realizează ca afix atașat constituentului care ocupă prima poziție a grupului nominal, ci se realizează ca sufix al substantivului-centru, fiind precedat de adjective prenominale (19) (deși adjectivele prenominale prezintă opțiunea de a purta articolul sufixal), de cuantificatori (20) (Nicolae 2013a, 2015a) sau de genitive prenominale (21). Acest tipar este mai rar, însă este atestat în toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția D(eterminant), ci stabilește o relație de ACORD cu poziția D. Pe lângă construcția cu articol hotărât inferior, analiza structurilor discontinue (v. §1.3 infra) din limba română veche confirmă această
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2] the man a man [u+def] [1] [u] [SG, MASC] [2] un om [u] [SG, MASC] [2] [u-def] [1] [u] [SG, MASC][2] [u] [SG, MASC] [2] INSERARE INSERARE Și afixele 34 pot marca trăsătura definit, indiferent că sunt sufixe (ca în română, norvegiană, suedeză, feroeză, v. Julien 2005: cap. 2) sau prefixe (ca în ebraică și arabă, v. Danon 2010; Hoyt 2008) (v. Nicolae 2015a pentru detalii). În structurile cu afixe definite, trăsătura centrului D0 se valorizează prin ACORD
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
merseserăți merserăți mergeați mergeți 3PL merseserăø merseră mergeau mergø Zafiu (2013a: 25) arată că distincția perfectum / infectum din structura temei a fost treptat marginalizată prin gramaticalizarea a noi forme de perfect (i.e. perfectul compus), însă a fost refăcută prin utilizarea sufixului de perfect -u-, care apare imediat după rădăcină (semnalizat prin caractere aldine în tabelul de mai jos): (68) face M-M-C-PERFECT PERFECT SIMPLU IMPERFECT PREZENT 1SG făcusem făcui făceam facø 2SG făcuseși făcuși făceai faci 3SG făcuseø făcuø făceaø face 1PL
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
făceau facø Categoria aspectului este astfel realizată prin mijloace discrete nonsincretice, ceea ce justifică proiectarea unui Grup al Aspectului (ASPP) independent. Trecând la categoria categoria timpului, este de observat, în primul rând, că timpurile perfective se disting între ele prin prezența sufixului -se- (subliniat în tabelul (68)) la mai-mult-ca-perfect și prin folosirea unor desinențe de persoană distincte în unele poziții din paradigmă (e.g. 1SG: -m pentru mai-mult-ca-perfect vs -i perfect simplu). În plus, timpurile perfective prezintă o desinență specială de plural, -ră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru mai-mult-ca-perfect vs -i perfect simplu). În plus, timpurile perfective prezintă o desinență specială de plural, -ră (dublu subliniată în tabelul (68)), absentă la timpurile bazate pe tema imperfectivă. Și formele bazate pe tema imperfectivă prezintă distincții marcate de timp: sufixul -a- distinge imperfectul de prezent; în ce privește marcarea trăsăturilor ale subiectului, observăm și în cazul formelor imperfective că se folosesc desinențe de persoană diferite (e.g. 1SG: -m pentru imperfect și -ø pentru prezent. Categoria timpului se realizează deci prin mijloace discrete
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja marcate pentru aspect; în fine, morfemele de mod se realizează imediat la dreapta morfemelor de timp. În acord cu tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]