3,677 matches
-
chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea. Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau, Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa, Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută, Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi, Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici, Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
ajun. Și mare-i fu bucuria când îl zări pe Câine alergând nebunește spre el. Crezu că are alt vis. Câinele avea blana udă, iar în bot ducea un smoc de ierburi de apă. Ajuns în fața stăpânului ghemuit, aproape fără suflare, la pământ, depuse ofranda lângă el, lătrând atât de chemător de trei ori. Chemarea lui, însă, rămase fără răspuns... Referință Bibliografică: CÂINE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
și de ceea ce a constituit climatul în care am trăit, rămâne în sine o răsturnare profundă a problemelor de viață resimțită ca un șir de seisme sufletești de diferite grade care aduc în același peisaj multe ruine abia trăgându-și suflarea în vecinătatea unor noi construcții. Moare ceva din tine și se naște ceva nou. In ultimii ani au început să se simtă totuși niște ameliorări aduse de viteza cu care se dezvoltă, în special tehnica comunicațiilor. Telefonia, programele românești la
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
ea cu țipete și râsete, femeia a grăbit pasul și s-a ascuns într-o curte. După circa o oră, în fața porții pe unde intrase, femeia s-a adunat lume. Mirosea fetid a gunoi nestrâns, iar biata femeie zăcea fără suflare, palidă. Murise. G. a simțit un gol în stomac, o greață necunoscută, moartea era însoțită de acel miros imposibil. Au trecut ceva ani, într-o dimineață sună telefonul, foarte devreme, o voce nu prea cunoscută în receptor îi spune - „A
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
Albumul danubian” din care redau un fragment: O! cum gemeau prin vânt, plângând cu aspră voce, Năvarnica Lycorias și phyllodoce Cum alergau de colo—colo despletite Prin valuri de furtună biciuite! Spre ziuă însă crivăul le-a izbăvit Și cu suflarea-i rece toate le-a-mpietrit, urmele elegiei antice sunt prezente în evoluții aspre. În alte multe alte poezii, sentimental coroziv al tristeții este redat prin încordare critică și comentariu livresc, dar nu umoristic: Îți mulțumesc, o! Doamne că-n
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
Introspectie > MERE COAPTE NECOAPTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Vladimir Kush - Sisyphus putere finită în inima lui Dumnezeu chiar de aprind o simplă candelă El o poate stinge cu suflarea Sa și atunci unde este libera mea alegere în toată această înșiruire de inele ale șarpelui îndoielii sunt bătaie din bătaia inimii Lui și atunci când El vrea eu spun vreau nici nu am vreme să protestez ascult tac urmez calea
MERE COAPTE NECOAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352951_a_354280]
-
293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt copac îmbrăcat în lumina unui cer dezgolit de regrete crengile-mi sunt atele la durere când un vânt rece de toamnă trece, trezindu-mi din vis rădăcina. Sunt copac mângâiat de suflarea unei clipe ce zace-n speranța aștept lacrima soarelui să spele de păcate, coroană abandonată ciorilor stinghere... O toamnă, zeița care teși visarea, măi lasă-mi, frunzele să-mi acopere gândurile ce mor de dorul iubirii, să-mi aducă a
SUNT COPAC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354344_a_355673]
-
Pline ochi de furnicuțe gastadores (cheltuitoare) în două picioare! Și eu printre ele!!! Auleo! Uitai de „El Gordo” (Grăsanul), cea mai străveche și cea mai mare loterie din lume. Datează din 1812. Se ține doar pe 22 decembrie, când toată suflarea madrilenă și nu numai - mai sunt și mulți jucători din alte țări ale lumii - stă cu ochii mijiți la televizoare să vadă cifrele câștigătoare, sperând să câștige măcar un pellizco (o părticică) din marele premiu. Cifrele câștigătoare sunt prezentate prin
TELEGRAMĂ DE LA MADRID (2) – FELIZ NAVIDAD de CAMELIA STOIAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354464_a_355793]
-
pe cer prima rază din zori Sub răcoarea de lună și arșița din soare A dormit zile-n sir... mirosise o floare. N-am să spun bucuria ce prinsese palatul Din zgârcit cum era s-a schimbat împăratul Și întreaga suflare-a redus la tăcere Când slujbașului slut i-a promis o avere Mâine-n zori, zise-acesta, unde-începe ogorul, Tot pământul pe care ai să-l calci cu picorul, Străbătându-l întruna, fără nicio oprire, Fie-al tău pentru veci... eu
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
din ceașca de cafea și spuse plin de greață: - Ce-i pulică, nu i-a venit ciclu lu' gagică-ta!? Hai, dă pă trompă, scurt, că nu-i vreme dă baliverne! Mare psiholog, dar și diplomat! Robert spuse dintr-o suflare: - Șefu' e groasă! Avem un raport pe linie dă partid care zice una și unul dă la statistică care zice alte alea. Deci primu' zice că a crescut exportul și număru' dă capete cu exact cifra anunțată de Tovu' Ăl
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
rup groaza în silabe sunt fiii neajunși ai tăcerii se nasc în oceanul de ochi cu brațe desprinse, turnați în cenușă vocile lor hașurate traversează versetul topirii întru ființă. 3-Primele Ore În sângele învolburat frica bântuie în perfuzii. Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor pustiit rujul iubirii își tulbură culoarea. Se
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
pământ mângâind bezna din pântecul mamei între cuvinte înjumătățite învățând să pășim în sens invers acelor de ceasornic ca o dimineață ce-și căuta răsăritul ne știam fără să ne cunoaștem ne-am privit în oglinda primului apus dezmierdând ultima suflare de lumină doi copii orfani de mamă rătăciți printre lebedele care se împerecheau cu pescărușii încercând să înțeleagă rânduiala lumii ne-am iubit fără se ne știm fără să ne fi făcut cineva astrograma peticeam lumina în nopțile polare și
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
verde, otravă înghițim, Când bate orologiul privind oglinda mată, Nu-i vreme să renaștem, nici timp să ne iubim. Ne cântă ciocârlia duioasă simfonie Și-o rugăciune surdă îngână un profet, Dar împărțiți în două, furăm din veșnicie O ultimă suflare din gândul de poet. LACRIMI PENTRU MAI TÂRZIU Când pleci, închide ușa după tine, Să vin, să te petrec, nu aștepta, Singurătatea n-o împarți știi bine Și nici durerea nu o poți sculpta. Nu voi lăsa ca lacrima să
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
față. Noi nu plecăm la cer când bate vântul, Ci ne tocmim aici cu noimă dusul, De când e lumea noastră și pământul Amiaza ne-a hrănit mereu apusul. Noi nu plecăm de-aici cu tot cu vlagă, Lăsăm și-o adiere de suflare În tot ce-am strâns cu sârg într-o desagă, Drept leac, prin vremi, la scumpa neuitare. Moștenitorule, și tu la fel ți-adună La ce-ți rămâne zestre de la mine, Iar tot obolul tău din zi cu vreme bună
MOŞTENITORILOR... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353137_a_354466]
-
nici un balaur ci de fiara din Apocalipsă, special trimisă de ruși ca să bage spaima în necredincioșii care nu au mai călcat în biserică de la botez. Plecă foarte supărat, înjurându-i cu mult talent. Părintele era iubit și prețuit de întreaga suflare a satului fiind el om ca toți oamenii. Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
nici un balaur ci de fiara din Apocalipsă, special trimisă de ruși ca să bage spaima în necredincioșii care nu au mai călcat în biserică de la botez. Plecă foarte supărat, înjurându-i cu mult talent. Părintele era iubit și prețuit de întreaga suflare a satului fiind el om ca toți oamenii.Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
zmeură, care era apoi stropită cu o soluție de bioxid de sulf - un conservant sigur. Se stabilea apoi prețul pentru un kilogram de zmeură, cam patru sau cinci lei. Descoperind un mod așa de bun de câștigat un ban, toată suflarea satului se pornea prin păduri și parchete la cules de zmeură. Un om harnic strângea cam 12 kg de zmeură pe zi, ceea ce însemna circa 60 de lei. Era un câștig foarte bun pentru femeile și copiii amărâți, care n-
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
De multe ori ajungeai acasă către miezul nopții, nu-ți mai trebuia nici mâncare. Te culcai, frânt de oboseală. Iar a doua zi o luai de la capăt. De cum venea vestea că s-a deschis centrul de colectare de zmeură, toată suflarea satului o roia spre pădure, cu găleți, coșerci, oale, copii, femei, chiar și bătrâne. Vedeai uneori și bărbați la cules de zmeură, mai ales dintre cei care nu erau plecați la lucru prin pădure sau la cosit. Nu numai din
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
copiilor noștri; pentru orice poate sta între muzică și imersiunea plenară în atmosfera de suflet. Apoi, ne mângâie pe creștet, lăudându-ne pentru frumusețea noastră de copii cuminți ce cântă împreună. Sala răspunde la îndemnurile sale, cântând parcă într-o suflare și oftând cu nostalgie, cu dor, cu jele chiar. Așa îți aduci aminte ce am fost și ce suntem, de fapt. La fel cum Năstăsiè, mama artistului, umplea lunca unde pășteau vacile cu cântecul său, Grigore umple, fără vreo orchestră
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
nedeosebire. Din țărână suntem făcuți, în țărână ne în-toarcem, spune o vorbă românească dar și Biblia vorbește despre un același lucru în Geneza 2:7 „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu”. Cu mult înaintea creștinismului, grecii numeau însă Pământul Gea / Gheea / Gaia și spuneau că este Mama nostră.Între cuvântul țărână și cuvântul lut este doar o mică distanță și
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
dăpinteni, îl lasă-n a lui vrere, / Se duce și izbește păgânul cu putere. / Îi frânge scutul bun și platoșa-i destramă, / Despicăpiept și oase-i zdrobește, fărăsamă, / Șira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, și cu ea suflarea-n piept îi stinge, / Apasăfierul tare și trupul îl clătește, / Cu-o opintire bunăla pământ îl trântește, / În douăjumătăți ceafa i-a despărțit.[6]Cavaleria grea din perioada Evului Mediu Timpuriu avea ca principal constituent un acoperământ din fier, o
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
mai am ( 1000 de dolari, din câte îmi amintesc! ) și anul meu de naștere, care reprezintă codul PIN, apoi ies. Spectacolul de pe punte este dezolant. Pirații patrulează cu armele gata de tragere printre cadavre. Căpitanul și alți ofițeri zac fără suflare, fiind printre ultimii care le ținuseră piept. În total, sunt vreo treizeci de cadavre. Cei cu numere mai mici depuneau într-o cutie de lemn telefoanele mobile, în alta bijuteriile, banii și cardurile. Fac și eu la fel. Nu am
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
oră sul sentiero di casă. Guardo, petali roșa creano impronte idee ... via... via sul campo dimenticate nel vento, disperse ... di questo tempo di un nulla contenente. ÎNCET Încet moare întunericul lasă marea din toate timpurile îmbrățișează durerea Încet, el pictează suflarea de nisip al imensului se conturează o inimă nouă, Încet apare și dragostea simți răsăritul soarelui care te înconjoară Iar, Visul meu zboară dintr-o floare.. LENTAMENTE Lentamente muore îl buio lascia îl mare di ogni tempo abbracciato al tuo
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SUFLAREA MI-AI ATINS Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Suflarea mi-ai atins Elena Buldum Din gând în gând, din vis în vis În brațe m-ai ținut o clipă, Pe
SUFLAREA MI-AI ATINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353600_a_354929]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SUFLAREA MI-AI ATINS Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Suflarea mi-ai atins Elena Buldum Din gând în gând, din vis în vis În brațe m-ai ținut o clipă, Pe buze lin suflarea mi-ai atins Cu a sărutului risipă. Din când în când, din dor în dor Iubite
SUFLAREA MI-AI ATINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353600_a_354929]