105,057 matches
-
Mercurul filosofal, Doimea materiei, Zeița de turcoaz și Spica. mesajul lor este același! timpul poate fi Înduplecat doar prin iubire! la mijlocul vieții mele, când mă uit În ochii copilului meu... trăiesc bucuria, recunosc minunea! e și el copilul Domnului, are sufletul plin de iubire... ochii noștri sunt plini de Lumină!!! 13 august 2008, 14:36 ȘTIU SĂ MOR! Își simt lipsa. sunt rece, ca o frontieră... cu suflet de dragon! mă simt privită, dar tăcerea lacrimilor se face un drum pe
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
ochii copilului meu... trăiesc bucuria, recunosc minunea! e și el copilul Domnului, are sufletul plin de iubire... ochii noștri sunt plini de Lumină!!! 13 august 2008, 14:36 ȘTIU SĂ MOR! Își simt lipsa. sunt rece, ca o frontieră... cu suflet de dragon! mă simt privită, dar tăcerea lacrimilor se face un drum pe care nu-l alege nimeni, desi țipatul uimirii se joacă simplu... spulberând păpădii! Îți simt lipsa. ești strălucirea soarelui prin ceață... și doar Sfântă Vineri mă poate
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
la-nălțimea lor, înfipți în vârfuri sprintene de plopi, Iar pentru sfinți, vlădici și episcňpi Avea lemn sfânt și bun mirositor. Și iată sfatul țării adunat Să mulțumească domnului de Pace. Vlad șade-n jilț. E liniște. Și tace Cu sufletul în platoșă-mpăcat. Și pe când prieteni și curteni în zale Ciocnesc în juru-i cupele de vin, în cinstea faptelor Măriei Sale; El cugetă ce țepi li se cuvin. * Furcile, slujitorii domnești le vor număra pe degetele celor două mâini. Și, dacă nu
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu respect bărbatului ei că o asemenea sarcină este peste puterile copilului. (...) În sufletul lui Anton, coșmarul băcăniei era dublat de coșmarul bisericii. Pavel Egorovici era atît de împătimit de religie, încît își petrecea cea mai mare parte a timpului cu lecturi pioase și cu rugăciuni. În exercitarea credinței, mai mult decît învățăturile creștinești
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul, de la mama." În ciuda rugăciunilor și a lumînărilor arse înaintea icoanelor, negoțul lui Pavel Egorovici se ducea încetul cu încetul de rîpă. Repezit din fire, cu vederi înguste și foarte avar, își descuraja practic clientela. Apoi, la el marfa era din
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
li se pare că nu-i atingi, dar abia când au răgaz să privească în urmă bagă de seamă cum prăbușești genuni între cei care au fost și cei care sunt. Și cum îi acoperi cu scârnă, și cum din sufletele lor faci haznale. Căci marile năzuințe rămân mereu neîmplinite, iar cei ce stăruie în ele fie sunt luați în râs, fie îți îneacă viața în băutură ori în alte vicii și mai rușinoase..." Exoticul și luxuriantul, medivalul și grotescul (romanul
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința și iubirea. Triada caracterizează orice act creator și unește autorul de procesul creației și de sursa acestuia. Dar tot prin triadă, muzica și sculptura se leagă definitiv de sufletul ascultătorului, într-un triunghi unde, cu ajutorul celor doi artiști, intră în rezonanță cu vibrația energiei divine. Dar cum se vor lega de acum înainte cele două texte atât de diferite, dacă ne gândim .nu doar la reverberația metalului în blocul
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și sculpturii pentru a înțelege în fapt virtuțile triadei, sufletele noastre și-au lua avânt spre înalt pentru ca, în ultimă instanță, să se întoarcă tot la noi. Dar, mai puri, mai generoși și mai puternici, am fost capabili să înțelegem mecanismele jocului ekphrastic și chiar să le repetăm. Recunoscători celor
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
la experimente. Avea remușcări? Nu: de ce să aibă? Exista o altă cale de supraviețuire?" Și portretele pot continua, căci Levi își sfârșește de-abia acum galeria începută în Mai este oare acesta un om? Imaginea copilului în lagăr sau a sufletului pervertit alcătuiesc episoade succesive care îl marchează pe scriitor. Primele două capitole ale romanului stau sub semnul refacerii și al pseudolibertății. Căci elogiul rușilor, văzuți ca niște divinități salvatoare, e completat de o remarcă amară. Prima baie "umană", odată intrați
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
al Festivalului, domnul José Luis Ferreira a venit la București și a văzut spectacolul de la sala Toma Caragiu. Regia, scenografia, muzica, actorii și-au spus cuvântul. Un adevărat regal pentru José, care a intuit că magia acestuia va reverbera în sufletul spectatorilor lusitani. La Porto, montarea a durat două zile și două nopți, presupunând un efort uriaș din partea tuturor: personal tehnic, regizor, scenograf; a treia zi s-au instalat luminile, s-a repetat textul pentru subtitrarea în portugheză, a urmat chiar
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului, al trupei întregi. Oblomov nu le mai aparține în totalitate, ceva din el a rămas pe malurile Dourului.
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
din România, enormi, pe câmpiile nesfârșite dintre București și Constanța, înălțându-se în stoluri de ambele părți ale șoselei. Mânăstirea din secolul paisprezece unde preoții au intonat rugăciunea cea mai frumoasă pe care am auzit-o vreodată, rugându-se pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Izul de pucioasă al Mării Negre aproape de picioarele mele după o pădurice de mesteceni. Prezența a ceva viu, care palpită, presărat cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
Pășești acolo, imponderabil, printre mobile întunecate. Automobile străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare și cimitir. Un diacon mi-a binecuvântat un lănțișor cu o iconiță: s-
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare și cimitir. Un diacon mi-a binecuvântat un lănțișor cu o iconiță: s-a rupt în după-masa aceea, l-am pierdut. Fără să-mi dau seama am repetat - Adio, suflete, Încetișor. N-am mai
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare și cimitir. Un diacon mi-a binecuvântat un lănțișor cu o iconiță: s-a rupt în după-masa aceea, l-am pierdut. Fără să-mi dau seama am repetat - Adio, suflete, Încetișor. N-am mai găsit lănțișorul. Bărbați grași înotând în piscina hotelului. Nu găseam drumul spre restaurant, făceam ocoluri, mă rătăceam. Bivolul Mării Negre în tot timpul insomniei, gâfâind, gâfâind. O alee de-a lungul plajei, fetițe pe bicicletă care se
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
ajungeau la marginea piscinei, păroși, istoviți. Femeia unuia dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe care le scăpăra nu nimereau țigara. Nici un corb: or fi fugind de valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
o fi fiind viață înainte de moarte. La Neptun, în mijlocul unei sărăcii absolute, vilele de vară ale persoanelor importante din dictatură. O fi foarte diferit aici? Astăzi? Acum? Din câte îmi amintesc, nici un preot, în Portugalia, nu s-a rugat pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Cel puțin cât știu eu. I-am făcut din nou semn bărbatului gras, am plecat. Mi-am făcut semn și mie, în oglindă, am găsit că am nevoie de un semn. Norii verzi din Ucraina chiar
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
plante carnivore care cere unei edituri, în schimbul asigurării succesului comercial, sacrificii umane. Bogdan Ghiu vede în acest subiect rizibil o alegorie a literaturii: "Planta carnivoră e însuși textul care crește pe măsură și doar în măsura în care e cumpărat, insinuându-se în sufletele și mințile cititorilor săi, punând stăpânire pe ele, făcându-i să se sacrifice în schimbul beneficiului progresiv pe care îl aduce plăcerea devoratoare a lecturii." Eu mă opresc sec doar la convenție: numai pe măsură ce este plătit, scriitorul produce textul. Povestea are
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
îmbunătăți celulele umane imune pentru ca acestea să se reproducă la infinit evitând astfel îmbătrânirea este prilej pentru reconsiderarea întregii condiții umane, a relației omului cu lumea și mai ales cu divinitatea: "În definitiv, nemurirea trupească a oamenilor însemna și nemurirea sufletelor. Toate religiile au pretins să fie validate cu atât mai mult cu cât susținuseră aceasta ipoteză, în ciuda oricăror evidențe, vreme de câteva secole. Chiar dacă nu intuiseră posibilitatea nemuririi omului întreg, teoria lor fusese confirmată. Nimeni nu mai putea să dispară
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
pulverizează materia primară a trăirilor, analizate cu impasibilitate sub microscop precum simple probe anatomice, personajul se anormalizează excesiv, se desubstanțiază. Asistăm "pe de o parte, la cerebralizarea excesivă a scrisului, care despică firu-n patru, deci la întoarcerea spre eroul fără suflet, cobai al examenului interminabil, iar pe de altă parte la reașezarea în centrul atenției a unui egotism de creator-tehnolog, pentru care problemele facerii operei literare devin chiar substanța și rațiunea ei". O subtilă remarcă indică deturnarea, sub imperiul convenției în
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
ficțiune și construcție narativă). Opțiunea criticului e pentru confesiunea sublimată în operă, nu pentru confesiunea terapeutică brută: "Întreaga operă a unui scriitor autentic e un jurnal, din care nu e cu putință să rupi nici o filă fără să întrerupi cronologia sufletului" (p. 85-86). Opera este deci o confesiune indirectă, mai interesantă decât orice mărturisire diaristică sortită derizoriului și perisabilității. Detașez două dintre cele mai tari negații călinesciene ale jurnalului: "Jurnalul e o prostie" - notează criticul în 15 ianuarie 1937 (p. 107
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Sebastian Reichman, Vise întrepătrunse între viață și moarte, Victor Ivanovici Romantismul revizitat. O ŤLenoreť suprarealistă (în versiunea lui Gellu Naum), Iulian Tănase, Victor Brauner și Gellu Naum sau "întâlnirea care incendiază orașul", în fine, Vlad Zografi, Cine a văzut un suflet de cal? Câteva cuvinte despre teatrul lui Gellu Naum. Despre identic și felurit Primul volum al Caietelor Athanor se încheie cu 11 desene de Lygia Naum, cu un comentariu de Sasha Vlad. Revenind la primele file, mi se pare important
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
încap doar anumite lucruri. În sens larg, dovadă este propria-i formație, întregită de preocuparea pentru filozofie, pe care volumul Studii filozofice apărut anul acesta la Humanitas, care cuprinde textele din Epos și logos (1981) și din Luminile și umbrele sufletului (1995), împreună cu studiul introductiv la Banchetul, Despre iubire, ne-o readuce în atenție. În sens restrîns, stă mărturie o anume libertate în alegerea subiectelor, o plăcere de a le lăsa să se întrepătrundă în voie, fără alt plan și fără
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
și adevărul. Se poate ca filologul să "poetizeze" filozofia și în esență, nu numai în stil. Nu poți să nu remarci că fraza este mai întîi frumoasă, abia apoi semnificativă: "Și apoi, fiecare să se lumineze după puterea minții, a sufletului și a credinței sale. Nu căutîndu-și neapărat pacea: doar lumina, știind că este lumina unei taine. Nu mi se cade să vă călăuzesc mai departe, fiind, cu întreaga mea inimă, doar unul dintre voi." Frumosul înseamnă cumpătare, alegere a locului
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
unor texte filozofice, le vorbește, deopotrivă celor foarte tineri și celor ajunși la vîrsta inevitabilelor tristeți, despre admirația fără idolatrie și despre curajul fără ferocitate. Oamenii capabili să admire sînt cei în stare să se bucure și să aștepte, cu "sufletul bogat, cuprinzător și cald", un semn care să le arate locul lor rînduit în viață. "Fuga iluzorie spre altceva" este, de fapt, căutarea rostului, în care, "coeurs legers, semblables aux ballons", asemeni drumeților lui Baudelaire, pornesc cei care evită rutina
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]