1,440 matches
-
episodul psihotic, într-un procent de aproape 90% (88. 28%), restul pacienților prezentând ameliorări notabile. Rata ameliorării este destul de variabilă: de la -68% și până la -73% pentru primii 3 factori (dispoziție depresivă; autodepreciere (delir de...)/sentimente de culpă și idei/impulsuri suicidare), la -50%, -55% pentru factorii: insomnie matinală; tulburări parahipnice; și tulburări de atenție. Este important de notat faptul că prevalența depresiei înainte de inițierea terapiei la pacienții prezentând primul lor episod de schizofrenie a fost mult mai mare decât cea care
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
O asemenea stare observată cu antidepresive (Amitriptiline, Mianserine în special) este un efect colateral ce pare legat de blocajul receptorilor antihistaminici și alfa. {tergerea stării de inhibiție indusă de medicamentele antidepresive precede în general ameliorarea altor simptome, de unde apariția riscului suicidar. Persistența în particular a anxietății majorează acest risc. Efectul sedativ observat la unele antidepresive poate apărea ca benefic în cursul acdestei perioade, căci prin scăderea anxeității va diminua riscul suicidar. O benzodiazepină utilizată în doze sufuciente ar putea fi poate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
antidepresive precede în general ameliorarea altor simptome, de unde apariția riscului suicidar. Persistența în particular a anxietății majorează acest risc. Efectul sedativ observat la unele antidepresive poate apărea ca benefic în cursul acdestei perioade, căci prin scăderea anxeității va diminua riscul suicidar. O benzodiazepină utilizată în doze sufuciente ar putea fi poate mai utilă. Odata cu ameliorarea stării bolnavului efectul sedativ riscă, dimpotrivă, să jeneze bolnavul și să inducă în eroare medicul în aprecierea efectului antidepresiv (Siris et al, 1992; Mizuki et
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cu antidepresivele. Avantajele și inconvenientele care decurg din inducerea unui efect sedativ în același timp cu unul antidepresiv rămâne de luat în discuție. {tergerea stării de inhibiție indusă de medicamentele antidepresive precede în general ameliorarea altor simptome, de unde apariția riscului suicidar. Persistența în particular a anxietății majorează acest risc. De altfel există o “adevărată practică a polipragmaziei” (Johnson, 1990) în schizofrenie, astfel încât atunci când se apreciază doza totală de droguri administrată unui pacient schizofren, considerarea neurolepticului singur nu este suficientă iar
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pacienții cu tulburări psihice și a doua ca frecvență în cazul în care cel tratat este unul din membrii familiei. Este importantă deci evaluarea riscurilor ca pacientul să dispună de o sursă de substanțe potențial toxice la îndemână atunci când riscul suicidar există. în concluzie avantajele medicației orale par a fi: durata scurtă de acțiune și o flexibilitate crescută pe termen scurt. Dezavantajele sunt reprezentate de: complianța scăzută, diminuarea flexibilității în cazul curelor îndelungate, tendințele de a conferi o utilizare periculoasă în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
concluzie avantajele medicației orale par a fi: durata scurtă de acțiune și o flexibilitate crescută pe termen scurt. Dezavantajele sunt reprezentate de: complianța scăzută, diminuarea flexibilității în cazul curelor îndelungate, tendințele de a conferi o utilizare periculoasă în cazul tentativelor suicidare, modificarea posologiei de către pacient fără informarea medicului. Cauzele noncomplianței par să fie: lipsa de conștiință asupra bolii pe care o prezintă pacienții psihotici; - ameliorarea simptomatologiei determină mulți pacienți să-și sisteze medicația; - ambivalența și/sau negativismul manifestat de mulți pacienți
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
formulării unei dorințe. Halucinațiile se dovedesc foarte sensibile la starea de destructurare a persoanei și constituie o veritabilă evaluare a acestui parametru. Holdingul este, de asemeni, foarte important în momentele în care ele reapar. 3. Riscul de pasaj la acte suicidare. Este, de regulă, destul de slab dacă atenția terapeutului este importantă. Dimpotrivă, laxitatea acestuia sau a echipei de îngrijire poate să le favorizeze foarte mult. Trebuiesc supravegheate, în special, ameliorările importante și incontestabile, dar a căror piatră unghiulară este reprezentată de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
neuroleptic (risc frecvent în cazul asocierii unui neuroleptic sedativ. - Avantajele și inconvenientele care decurg din asocierea antidepresive antipsihotice rămâ de luat în discuție. {tergerea stării de inhibiție indusă de medicamentele antidepresive precede în general ameliorarea altor simptome, de unde apariția riscului suicidar. - în cadrul manifestărilor acute ale procesualității schizofrenice, comportând printre altele și o componentă depresivă, asocierea de antidepresive nu pare să amelioreze de o manieră sensibilă simptomatologie raportate la neurolepticele utizate singure. Pentru o serie de autori, utilizarea de antidepresive ar putea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de AD în special altele decât imipraminice ar trebui pe cât posibil evitată în perioada acută. - La pacienții schizofreni stabilizați (reziduali) dar prezentând simptome depresive, prescrierea de antidepresive se poate dovedi salutară în special în prevenirea tulburărilor timice și a comportamentului suicidar. - Nu trebuiește uitat nici un moment că apariția unei depresii (oriând posibilă în evoluția unei schizofrenii) poate fi premonitorie pentru o nouă decompensare, necesitând reluarea sau augmentarea dozei de NL retard mai curând decât prescrierea unui antidepresiv. - La pacienții cu schizofrenie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în propriile-ți viscere. Să nu alimentezi sângele tău cu sângele altei ființe. Pentru purificarea sufletului e indispensabilă și purificarea trupului”. Corinna Insuccesului amoros cu Corinna i-a urmat o perioadă obscură, în timpul căreia am fost animat de unele tentative suicidare. Mă rușinam de mine însumi, eram foarte deprimat și nu mai vedeam pe nimeni. Când ieșeam, umblam pe străzi puțin frecventate și dădeam speriat colțul, atunci când exista riscul să mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Eram obsedat de vedenia trupului gigantic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
instabile și intense caracterizate de oscilarea Între extreme ale idealizării și subevaluării; 3. tulburări ale identității: instabilitatea imaginii de sine; 4. impulsivitate În cel puțin două domenii autodistrugătoare, de exemplu cheltuieli, sex, abuz de substanțe, șofat nebunesc, hrană; 5. comportament suicidar: gesturi, tratamente sau comportament de automutilare; 6. instabilitate afectivă datorită unei schimbări de stare (disforie intensă și episodică, instabilitate sau anxietate; 7. sentimente cronice de pustiire sufletească; 8. mânie intensă și nejustificată sau dificultatea de a-și controla mânia (agresiuni
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
probleme sociale, familiale și individuale sunt asociate depresiei, alcoolismului și/sau violenței. Alcoolismul modifică tabloul clinic al depresiei, deci provoacă dificultăți În recunoașterea și diagnosticul acestei tulburări. Totodată alcoolismul interferă cu complianța la tratament, răspunsul la medicație, crește riscul comportamentelor suicidare, violente, rata spitalizărilor și costurile serviciilor medicale. Alcoolismul asociat altei tulburări psihice este principalul motiv de reinternare În clinica psihiatrică. Cele mai frecvente repercusiuni sociale și medicale sunt sistematizate după cum urmează: Aspecte simptomatice și comorbidități asociate − Rată crescută a suicidului
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
frecvent asociate depresiei majore. Studiile au demonstrat că aceste atacuri sunt mai frecvente la pacienții depresivi În comparație cu populația generală, mai des Întâlnite la bărbați. Atacurile sunt provocate de stimuli diverși, dar intensitatea lor este mult disproporționată față de elementul declanșator. Riscul suicidar al pacienților cu depresie și alcoolism Pacienții cu o comorbiditate depresie alcoolism se găsesc printre cele mai expuse persoane unui comportament autolitic. Depresia majoră și dependența la alcool sunt cele două cauze principale constatate la persoanele care finalizează suicidul. La
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
sau În urma consumului cronic abuziv. În plus, deseori diagnosticul este complicat de existența unei tulburări de personalitate (antisocială, borderline sau narcisistic). În lipsa unor teste specifice diagnosticului depresiei, observația clinică stabilește diagnosticul (tabel 1). Evaluarea comportamentului violent și agresiv Evaluarea riscului suicidar Având În vedere riscul crescut de conduită autolitică pacienților depresivi care abuzează de alcool, clinicianul trebuie să evalueze atent următoarele date: − ideația autolitică În prezent (plan, intenție); − tentativele din antecedente; − existența factorilor de risc suicidar (tabel 2); − posibilitatea acțiunii. Se
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
violent și agresiv Evaluarea riscului suicidar Având În vedere riscul crescut de conduită autolitică pacienților depresivi care abuzează de alcool, clinicianul trebuie să evalueze atent următoarele date: − ideația autolitică În prezent (plan, intenție); − tentativele din antecedente; − existența factorilor de risc suicidar (tabel 2); − posibilitatea acțiunii. Se consideră că existența a patru factori de risc identifică aproximativ 80% dintre pacienții cu risc foarte mare. Pacienții cu alcoolism se sinucid fie În cazul stării de ebrietate (suicid impulsiv), fie În timpul unui episod de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
Întotdeauna clar care tulburare este primară. Abuzul de alcool determină depresie, fapt demonstrat științific și constatat În clinică. Consumul de alcool secundar unei depresii este de asemenea o realitate clinică, cunoscută și explorată. Modificările neurochimice din alcoolism și depresie, Înclinațiile suicidare și către violență, impulsivitatea și răspunsul terapeutic la administrarea medicației antidepresive, În special SSRIs, atrag atenția asupra importanței diagnosticării comorbidității depresie alcoolism și a unei asistențe particulare. Problemele de ordin familial, social și economic ale acestei comorbidități sunt argumente În
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
regretat, adeseori, actul meu de protest și de eliberare de la Paris, din vara lungă a lui ’71 și, nu de puține ori, mi-am făcut reproșuri ca unui handicapat moral, unui lunatic social, acel „eu”, care acționase atunci ca un suicidar, „dărâmând tot ce clădise”, părându-mi-se literalmente un dușman al Întregului meu destin. Părea că acționasem ca’ntr-un fel de transă, influențat de sfaturile unor inși mai mult sau mai puțin străini, preocupați de strategiile lor strict politice sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei. De la fleica din farfurie, privirile (și mâinile) alunecă spre coapsa vecinei. Fandacsia-i gata și se numește desfrânare. Desfrânarea are însă nevoie de mijloace. Și, cum gonflațiunea postprandială nu sporește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tipul catatonic apare în familiile cu o atitudine superprotectoare față de copil. Alte tulburări psihice care pot apărea, în această categorie a patologiei psihiatrice familiale, sunt următoarele: tulburări de comportament, mitomanie, cleptomanie, fugi patologice și vagabondaj, prostituție, acte infracționale antisociale, tentative suicidare. Ele se datorează unor carențe educaționale, afective, situației oedipiene nerezolvate, absenței modelelor parentale sau modelelor parentale negative, lipsei de supraveghere a copiilor, rivalităților în fratrie etc. 4. Violența în familie Dincolo de aspectele anterior prezentate privitoare la patologia psihiatrică a grupului
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
inferioritate prin marginalizare, ideile delirante polimorfe de urmărire etc. II. Dezechilibrele psihosociale de tip endogen 1. Conduitele agresive Conduitele agresive de factură antisocială reprezintă forme de dezechilibru psihosocial endogen, manifestate în comportamentul membrilor grupului comunitar uman, fie sub forma autoagresivității suicidare, fie sub cea a heteroagresivității homicidare (C. Lombroso, E. Durkheim, M. Halbwachs, G. Tarde, K.A. Menninger, E. Stengel, M. Minovici, M. Quidu, H.L.P. Resnik, E. Ringel, M. Guttmacher, T.C.N. Gibbens, C. Enăchescu, A. Retezeanu și V. Dragomirescu). Această categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aventuri, fuga de responsabilitate. Pe acest fond de personalitate, la deviantul sociopatic pot apărea diferite forme psihopatologice pure, manifestate prin următoarele: crize de agresivitate clasică de tip autosau heteroagresiv; stări depresive legate de vidul de existență sau stări ipohondriace; acte suicidare; alcoolism sau diverse alte forme de toxicomanii; stări reactive diferite; bufee delirante legate de o puternică motivație afectivă. 2. Agresivitatea Caracteristica de personalitate cea mai importantă care își pune amprenta pe conduita socială și actele devianților sociopați este agresivitatea. Trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fie a auto-, fie a heteroagresivității, formele intermediare fiind destul de numeroase. În mod egal, putem vedea și manifestări de violență care combină heteroagresivitatea (crima de omor) și autoagresivitatea (suicidul criminalului). Vom analiza pe rând cele două forme de agresivitate: autoagresivitatea suicidară și heteroagresivitatea criminală. Suicidul Suicidul este actul de autoagresivitate prin care un individ își produce moartea, determinat de motivații și motive fie de ordin endogen, psihogen (suicidul endogen), fie de ordin exogen, legate de conflicte sau alte cauze externe (suicidul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
wish to kill) și dorința de a fi omorât (to wish to be killed). E. Durkheim, deși situează cauzele suicidului în afara persoanei, în sfera socială, nu le consideră ca fiind independente de persoană. În sensul acesta, el apreciază că actele suicidare sunt legate de integrarea socială, fapt care-l face să distingă patru forme de suicid: suicidul altruist, printr-un proces de suprasocializare; suicidul egoist, printr-un proces de individualizare; suicidul anomic, datorat scăderii coeziunii sociale; suicidul fatalist, datorat unui exces
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
distingă patru forme de suicid: suicidul altruist, printr-un proces de suprasocializare; suicidul egoist, printr-un proces de individualizare; suicidul anomic, datorat scăderii coeziunii sociale; suicidul fatalist, datorat unui exces de reglementare socială. Clasificarea și modul de interpretare ale conduitelor suicidare în viziunea lui E. Durkheim pun accentul pe rolul factorilor represivi sau eliberatori ai modelului socio-cultural, despre care am mai vorbit. Teoriei sociogenetice a suicidului, M. Halbwachs îi opune un punct de vedere de tip cauzal, în care factorii etiologici
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
autori vorbesc despre mai multe forme de suicid, inspirate mai ales din practica medico-psihiatrică (M. Quidu, P. Moron, W. Pöldinger, E. Stengel, E. Ringelr): sinuciderea reușită; tentativa de suicid; apelul la suicid ca pretentativă de suicid; ideile de suicid; șantajul suicidar; echivalențele suicidare sau jocul cu moartea. L. Proal insistă asupra aspectelor morale, culturale, religioase și sociale în legătură cu suicidul. El descrie situații istorice în care suicidul este mai frecvent întâlnit, având chiar caracterul unei epidemii psihice de masă. La fel, suicidul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]