6,080 matches
-
1709, de a determina Poarta Otomană să i se alieze și să declare război Rusiei. Iar atunci când aceasta din urmă a făcut acel pas, rezultatele războiului au fost, așa cum se știe, totalmente defavorabile planurilor regelui suedez. Îndeosebi în sensul că sultanul nu a înscris în tratatul de pace pe care i l-a impus lui Petru I, la Prut, la 21 iulie • Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, volumul IX, partea 1, 1650-1747, București, 1897, p. 499, nr. DCLX
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a încercat nu numai să anuleze urmările nefaste, pentru el, ale bătăliei de la Poltava, ci să modifice și echilibrul de forțe din Europa Est-Centrală. Căci, așa cum s-a constatat, Carol al XII-lea voia ca, din Varnița, „să guverneze... imperiul sultanilor, regatul Suediei, regatul Poloniei, hanatul tătarilor, țara cazacilor și principatele dunărene“8 (s. Ven. C.). Din punctul de vedere al românilor, rezultatele bătăliei de la Poltava aveau relevanță tocmai din perspectiva statutului Principatelor Române. În viziunea lor, victoria lui Petru I
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la armata rusă, aflată în apropiere. Ca urmare, Carol al XII-lea, secondat de hanul Crimeii, Devlet Ghirai, un ardent susținător al eforturilor suveranului suedez de a determina Poarta Otomană să declare război Rusiei, s-au grăbit să-l denunțe sultanului Ahmed al III-lea, ca • Hurmuzaki, Documente, IX1, p. 445. • Cf. Ionescu-Gion, op. cit., p. 359. • Cf. Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între 1695-1754, text grecesc, însoțit de traducere românească, ediție îngrijită de N. Camariano și A. Camariano-Cioran, București, Editura Academiei, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Domnul Moldovei Miron Moghilă Barnovschi la tricentenarul morții sale, Iași, 1933, p. 73; idem, Un domnitor - o epocă. Vremea lui Miron Barnovschi Moghilă, voievod al Moldovei, București, 1980, ilustrații nenumerotate. mănăstiri. El este <înfățișat> călare pe un cal alb. Când sultanul Murad a pus să-l ucidă, <chipul lui> s-a crăpat deodată“3. O asemenea extraordinară înfățișare a ctitorului se mai găsește în pictura medievală moldovenească doar la biserica din Lujeni (ținutul Cernăuți), acolo unde Teodor Vitold a fost zugrăvit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
domnului (pentru Marina Sabados este neautografă 31, dar dacă ar fi comparat-o cu alte semnături păstrate ar fi văzut că însuși vodă s-a străduit să o scrie), a cărei sursă de inspirație pentru decor pare a fi semnătura sultanilor otomani - tugra - pe care vodă și artistul o văzuseră în josul actelor primite de la sultanul otoman (fig. 3). Acest vechi document, comentat de noi din pricina portretului votiv, întărește încheierile la care a ajuns Marina Ileana Sabados, ca și opinia, demult exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alte semnături păstrate ar fi văzut că însuși vodă s-a străduit să o scrie), a cărei sursă de inspirație pentru decor pare a fi semnătura sultanilor otomani - tugra - pe care vodă și artistul o văzuseră în josul actelor primite de la sultanul otoman (fig. 3). Acest vechi document, comentat de noi din pricina portretului votiv, întărește încheierile la care a ajuns Marina Ileana Sabados, ca și opinia, demult exprimată, că vremea lui Miron Barnovschi formează o epocă artistică de sine-stătătoare32 în arta medievală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
133. • Idem, 10 februarie, p. 125. • C. Gane, P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării, vol. I, București, Editura Ziarului Universul, 1936, p. 242. • V. Cristian, op. cit., p. 251. • Datorită tratamentului bun acordat musulmanilor din Dobrogea, sultanul îi va spune lui Dimitrie Brătianu, în februarie 1880, cu ocazia unui dineu, că „o necesitate imperioasă pentru Poartă și pentru România este de a întreține relațiile cele mai amicale“, în N. Ciachir, România în Sud Estul Europei, 1848-1886, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la desunion de Principautés Roumaines, passim. menținerea condiționată a statului român. În aceste împrejurări, la finele lunii februarie 1866, o delegație românească, compusă din Manolache Costache Epureanu, G. Costaforu și Al. Golescu, va pleca spre Constantinopol pentru a câștiga bunăvoința sultanului. Amestecul unor Puteri în problemele României, ca și alegerea de către aceasta a unui prinț străin în locul lui Al. I. Cuza, a iritat destul de mult Turcia. Agentul Serbiei la Constantinopol, Iovan Ristici, scria ministrului de externe, Garașanin, că Aali Pașa ar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bune, ca fratele său Abel. Viața lui sfârșește în drum spre Istanbul, pe un vapor, unde, având în sac o pereche de iminei împărătești, i se pare că îl vede pe Mahmud, turcul pe care îl omorâse, în chip de sultan, însă cu mâinile și picioarele străpunse de piroane. Astfel, în vreme ce turcul își doarme somnul de veci în cimitirul creștin, Savu trece în „raiul lui Mahomed”. Tâlcul istorisirii îl dă parabola, spusă de cineva, a celor trei inele din piesa lui
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
cale, în afară, ca și înăuntru. Voievodul are o „țiitoare” săsoaică, Ermina, care i-a dăruit un copil; o sacrifică spre a-și lua soață legiuită potrivit datinii. Pe uneltitori îi stârpește fără cruțare. Știind că nu se poate împotrivi sultanului decât sprijinindu-se pe popor, dă porunci prin care relațiile țăranilor cu boierii sunt precizate cu strictețe. Spre a-și întări autoritatea, consolidând prin aceasta puterea statului centralizat, „taie creasta” multor boieri veliți, ca să nu fie „prea mulți cocoși” care
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
profilează în decorurile exotice proprii Stambulului și Bucureștilor. Este o lume a diplomației desăvârșite - memorabil, amintind de Mihail Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
două ori: întâi cu Antemia, fiica vornicului Gavril Vartic, și apoi cu o fată a castelanului de Camenița din Polonia 10), iar pe Alexandru Coconul l-a însurat cu Ruxandra, copila lui Scarlat Saigiul, cel ce aproviziona cu vite bucătăria sultanilor. Și Alexandru Iliaș a fost însurat cu o grecoaică, Elena, presupune Nicolae Iorga, și, la fel ca el, Ștefan Tomșa a luat o perotă, „cu frumos nume” - Ginevra, iar fiul acestuia, Leon, a ținut tot o femeie de neam elen
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și pace. Și acolo au lăcuit pân’ la moartea lui. Domnit-au Șărban-vodă ani 9, leat 7119”26. Cronica Bălenilor îi află locul printre bunii Voievozi: „Carele viind la scaun, întâi la turci au trimis de au împăcat lucrurile, la sultan Mehmet, pentru ca să nu mai aibă domniia și țara turburare despre dânșii, așijdere și cu vecinii cu toți s-au împăcat, și toți oamenii pământului să bucurară, scăpând de robii, dă prăzi, de fugi pen munți, și de toate groazile și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
despre care un cronicar nota: „încât zic că și pe frate-său Ioan-vodă el să-l fie otrăvit”, și, la fel, nu voi mai evoca moartea lui Grigore al II-lea Ghica, otrăvit, în 1752, de un fost medic al sultanului cu o supradoză dintr-un leac; Ghica a murit „rău doftorit de doftorul cel nou Mihail Manu, care, pentru dare multă de bani, i-a orânduit așa-zisa teriacă cerească și i-a cășunat o letargie de moartea”. Căci „lista
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță. (turcii o făceau, de altfel, destul de des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I; la fel și pe fiii săi, Radu și Mihail). Culmea în acest soi de „exerciții” o ating turcii prin uciderea Brâncovenilor și Cantacuzinilor. Să examinăm datele primului măcel: Sfârșitul tragic al Brâncoveanului („tăierea nedreaptă a evlaviosului Constantin Basarab
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sau «fiul draculuiț, dar mirele fiind bătrân și urât, ea fugi de lângă dânsul în calea spre Constantinopol. O alta, Alexandra, o a treia fură măritate după boieri, iar o a patra căzu pradă ambiției mamei sale și trecu în haremul sultanului Murad 274. Din sinteza lui Constantin Rezachevici aflăm că pe cea măritată - „după obiceiul păgânesc” - cu sangeac beiul de Magnesia, viitorul sultan Murad al III-lea (1574-1595) o chema Anca, iar surorile ei se numeau Maria, Stana și Dobra 275
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
treia fură măritate după boieri, iar o a patra căzu pradă ambiției mamei sale și trecu în haremul sultanului Murad 274. Din sinteza lui Constantin Rezachevici aflăm că pe cea măritată - „după obiceiul păgânesc” - cu sangeac beiul de Magnesia, viitorul sultan Murad al III-lea (1574-1595) o chema Anca, iar surorile ei se numeau Maria, Stana și Dobra 275. „Pe una din ele - continuă Iorga -, [pe Dobra, probabil - nota mea, D.H.M.] Chiajna voise [uitând sau neștiind că mai multe sinoade - cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu care este pictată Elisabeta Movilă la Sucevița. Vremea lui Alexandru Lăpușneanu a oficializat în Moldova caftanul răsăritean (purtat până atunci doar de Doamne și de marii boieri). Curând caftanul va deveni însemn al învestiturii, alăturându-se firmanului dat de sultan (căci Domnul, odată numit în funcție, era înscris, simbolic, în ordinul select al ienicerilor purtători de caftane). Caftanul era o mantie amplă, lucrată din catifea, cu mâneci strâmte și lungi până la pământ, îmblănită cu samur (același samur sau cocon dublând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și mănăstirile lor și slugile și egumenii erau sluțiți de dânsul și căzniți”. Atunci când Grigore Ureche (frecvent consultat) începe să-i vină în ajutor, Anonimul Bălenilor sporește numărul petelor de sânge („răzbunări voievodale”) cu întâmplări violente din istoria Moldovei. 52. Sultanul, învestindu-l Domn al țării Românești la 16 februarie 1529, i-a dat „10.000 de aspri, «scufiaț (üsküf) de velur bogat împodobită, steagul cu cap de argint aurit, 14 bucăți de tafta, haine, un cal cu harnașamentul său și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnesc...” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 188). 55. „[...] chiar la două săptămâni după așezarea (încoronarea) în scaunul de la București, la 31 martie 1545, Mircea [Ciobanul] a executat șase din marii dregători ai predecesorului său, extrădați din Transilvania la cererea sultanului, în frunte cu frații Coadă vornicul și Radu comisul, «după ce i-a muncit multț ca să-și declare averile”. Cronicarii străini vorbesc - exagerând, desigur - despre 48 de victime ori chiar de peste 200 de boieri tăiați de „tiranul crud”. Generalul Castaldo îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și au murit în domnie (notează Letopisețul Cantacuzinesc) și s-au îngropat la mănăstirea lui, la Cozia” - vădește concomitent înrâuriri apusene și sud-dunărene, Vlad țepeș zidise prima mănăstire de la Comana, unde se află - poate - îngropat, (capul i-a fost trimis sultanului la Istambul), iar Vlad Vodă Călugărul, ctitorise, Glavaciocul mănăstire ce-i adăpostește, din septembrie 1488, și mormântul, cea de la mănăstirea Dealu 8, unde Craioveștii s-au îngrijit de mormântul (acoperit cu o piatră ce aduce a capac de sarcofag) lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
continue, căci, înainte de tragicul său sfârșit, Constantin Brâncoveanu obținuse învoirea de la înalta Poartă să-l însoare pe Radu (Raducan), al treilea băiat al său (1690-1714) cu fiica lui Antioh Cantemir (cu care fiul lui era logodit), aflată atunci în capitala sultanilor. Sabia călăului n-a mai îngăduit împlinirea acestei aliențe (care, cu siguranță, l-ar fi deranjat pe Ion Neculce). Celorlalți copii Constantin Brâncoveanu le-a găsit soți și soții între odraslele marilor boieri din țara Românească și Moldova. Constantin (1683-1714) s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1677 - la Constantinopol („într-o străinătate” - zice Radu Greceanu), după ce soțul ei fusese mazilit. Pe Anița (cea care venise, cu copilul ei, Constantin, la Istanbul cu tragicul convoi ce-l însoțea pe Vodă) a condamnat-o la văduvie porunca sultanului și împlinirea ei, pe 15 august 1714 (lângă Voievodul Brâncoveanu și fiii lui, a fost ucis atunci și Ianache Văcărescu - ginere al lui Vodă, după tradiție -, în fapt, om al lui de încredere, ca agă, și rudă cu Doamna Marica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
așadar În sfântul oraș al Damascului (Bab-ul-Kaba sau intrarea În Sanctuarul din Mecca) trupe formate În marea lor majoritate din creștini (maroniți din Liban) și druși, sub comanda emirului Beshir; locuitorii orașului au fost În cele din urmă Înfrânți. Dar sultanul trimise imediat cinci pași la Acra cu sarcina de a-i aduce capul lui Abdulah Pașa, al emirului Beshir și al guvernatorului din Tripoli, sus-menționatul Barber, acuzat că ar fi participat la război, trimițându-și propriile trupe În sprijinul armatei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Abdulah Pașa, al emirului Beshir și al guvernatorului din Tripoli, sus-menționatul Barber, acuzat că ar fi participat la război, trimițându-și propriile trupe În sprijinul armatei principale. Ali Essat Bek, care avea partizanii săi la Tripoli, profită de pe urma deciziei sultanului; coborî din Akar asediind și bombardând orașul, forțându-l În cele din urmă să capituleze. Între timp, Barber se duse el Însuși În citadelă, unde se predă condiționat. Cei cinci pași ajunseră atât de repede În cetate, Încât emirul Beshir
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]