3,381 matches
-
zile, acolo unde voi ajunge, mă va mai urmări imaginea Portiei, roșie la față, cu ochii verzi boldiți în ecranul PC-ului, mânecile suflecate lăsându-i brațele opărite de gospodină unguroaică, învârtind în același sens în găleata de cositor o supă de moluște cu miros de adidași sau de mâncare reîncălzită. Fața Portiei, brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o bărbat-su în fiecare seară, mi-a năzărit într-o după-amiază, furând cu un ochi peste biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta, se gândește fata în sinea ei. Când, la porunca stăpânei, fata pleacă să ia supă din sânge de rață, vede bărbați care așteaptă. În fiecare seară, un alt bărbat. Sunt prietenii proprietarului trupei. Majoritatea sunt bătrâni, iar câțiva au gura plină cu dinți din aur. Stăpânei i se cere să-i distreze, să-i ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își zice să încerce. Chiar de n-o să iasă nimic altceva, va face impresie. Va ajunge să-l cunoască pe regizorul Zhang Min. Se înscrie pentru audiție și începe să pregătească rolul. Își invită vecinele s-o asculte, cât au supele la fiert pe plită. Le aduce femeilor taburete pe care să se așeze, ca să o poată asculta în timp ce taie fasole și morcovi. În ziua audiției se trezește devreme și se machiază ușor. Se simte încrezătoare și în largul ei. Ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
m-am dus la ușa de la culise, în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile într-o tigaie cu fundul rotund, deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile într-o tigaie cu fundul rotund, deasupra unei mici plite portabile. Flacăra i se reflectă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în urma ei: Războiul mi-a luat tot, soțiile și copiii... Inima mea a fost împușcată la nesfârșit. De atât de multe ori, sunt atât de multe găuri, că nu se mai poate cârpi. Lan Ping, de ce-i oferi unui bărbat supă de ginseng, dacă în același timp îi faci sicriul!? * M-am întors la detașamentul meu. A doua zi sunt repartizată într-un saomangban, o echipă care lucrează la „măturarea” analfabetismului din Yenan. Predau chineza și matematica. Elevele mele sunt dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În zori, simte cum nervii ei ard la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să mai înțeleagă. Se simte ușoară și uimită. Se gândește să-i trimită ea însăși concubine lui Mao, cu tot cu oale cu otravă amestecată cu supă de ginseng și țestoasă înăbușită la aburi. 14 Ea citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
colț al camerei să se afle gărzi și servitori când mănâncă. Se simte cât se poate de în largul lui să aibă mișcări ale intestinelor în fața gărzii sale. Ei, ce se întâmplă cu studenții? întreabă Mao, sorbindu-și cu zgomot supa de ginseng. Am găsit un tânăr de la Universitatea Quinghua, un student la chimie în vârstă de șaptesprezece ani. Îl cheamă Kuai Da-fu. Îmi face plăcere să-l descriu pe Kuai Da-fu. Vorbesc despre el de parcă ar fi fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru că mesele durau ore și ore. Urma refacerea, iar apoi altă masă! Ani de zile, aici, dusesem dorul ospețelor tradiționale de acest gen, care Încep de la mijlocul dimineții cu aperitive și băuturi tari și sfârșesc În după-amiaza zilei următoare, cu supe acre, ca să Îi remonteze pe cheflii. Lumea se rulează continuu, cei șubrezi dispar și se Întorc, parțial refăcuți, după un somn de câteva ore. Și, firește, se bea fără nici o reținere, lucru care cred că ți-ar fi displăcut. Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îl depună pe scândurile pavilionului. ― Ia loc, te rog, monsieur! Ești invitatul meu. D’Autrey lansă o șarjă de mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de murătură din farfurie, împingând la o parte cotletele. — Khansama, îi strigă el bucătarului, te rog să nu mai faci niciodată cotlete. Niciodată. Nici cotlete, nici pește prăjit, nici antricoate de berbec, nici aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu degetul tăierea beregatei. Exact, a spus Alison cu tristețe. Acum Luca se duce să-I vadă singur. Pe masă au apărut aperitivele. O salată Cezar fără sos și fără crutoane pentru Julia - cu alte cuvinte, un castron cu lăptuci; supă de pui pentru Alison; și două porții de șuncă Parma pentru Fiona și Susan. Toate patru au început să mănânce. —Așa! Fiona s-a folosit de degetul mic ca să-și șteargă o picătură de suc de merișor din colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plăcea la nebunie. Atmosfera vibrantă și deosebită de cea a orașelor europene o făcea să se simtă de parcă ar fi intrat direct pe platoul unui film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru Început găluște cu legume prăjite În tigaie, apoi Tom și-a luat obișnuitul castron de tăiței cu pui și porumb Înotând În zeamă - simplu și ca la mama acasă. Teoria mea era că felul ăsta era echivalentul chinezesc al supei de pui evreiești - avea chiar și găluște. Eu m-am aventurat să Încerc ceva nou și am comandat tăiței cu fructe de mare În sos picant și acrișor. Ambele feluri erau servite În castroane suficient de mari cât să conțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
porția de tăiței. Aruncă un ochi prin restaurant ca să vadă dacă nu se uită cineva spre noi. Din păcate, erau câțiva. Hotărât să nu-i pese, Tom duse castronul la gură, Îl Înclină și dădu pe gât ultimele picături din supă, apoi se lăsă pe spate În scaun, cu satisfacția omului sătul. Cu ocazia asta se pricopsise cu vreo două noi pete pe puloverul ce fusese pe vremuri alb, dar chelnerița nu părea deloc dezgustată; din contră, atunci când veni să curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să-l prind din urmă. După un ceas, ne regăsim la misiune, În jurul unei supe de rodii. Pastorul ne lasă singuri. O tăcere stânjenitoare ne ține companie. Ochii lui Baskerville sunt Încă roșii. — Îmi refac Încetul cu Încetul sufletul de occidental, se scuză el, cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci, să fac duș, iar mama la șase, ca să ia o oală de apă pentru supă. Mama spunea că tata n-ar trebui să înghită așa ceva, ar trebui să telefoneze la uzina de apă. Tata dădea telefon. După ce m-am despărțit de Dorin, am intrat în casă și i-am găsit pe tata și pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îți trebuiau un aparat de radio, degetul mare și arătătorul, cu care căutai postul dorit, apoi totul mergea așa: între zece seara și miezul nopții, urechea tatei stătea lipită de difuzor, parcă acolo crescuse. El alegea și scotea vocile din supa de zgomote, supa curgea din văzduh, iar eu deseori îmi puneam întrebarea cum găsește ea drumul până la noi în bucătărie. Pe aparat erau niște puncte mici, verzi, care dansau după cum vorbeau vocile. Când se întorcea de la operă, mama n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aparat de radio, degetul mare și arătătorul, cu care căutai postul dorit, apoi totul mergea așa: între zece seara și miezul nopții, urechea tatei stătea lipită de difuzor, parcă acolo crescuse. El alegea și scotea vocile din supa de zgomote, supa curgea din văzduh, iar eu deseori îmi puneam întrebarea cum găsește ea drumul până la noi în bucătărie. Pe aparat erau niște puncte mici, verzi, care dansau după cum vorbeau vocile. Când se întorcea de la operă, mama n-avea voie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
da, bunicul tău te iubea mult. Mă certa de fiecare dată când tu trebuia să vii și mâncarea nu era pregătită. «Liți, Liți», striga el, «nepotul tău vine dintr-o clipă în alta și tu pierzi timpul. I-ai gătit supa lui preferată? Da sau nu?» Ultima oară mi s-a părut că slăbise. Și era mai agitat ca de obicei. Îl auzeam umblând mereu încolo și-ncoace și bocănind cu bastonul lui de nevăzător. Bunicul tău ere un om îndărătnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din piatră, deasupra se vedeau vârfurile palmierilor din spatele lui. Minister. Pe zid lipiseră afișe mari, de reclamă. Oamenii din televizor făceau reclamă pentru lucrurile pe care signora Maria ni le punea pe masă la prânz: grisine, ulei de măsline, spaghete, supă de legume cu parmezan și orez, vin, sos de roșii. Pe afișe, toate erau proaspete și aveau un gust delicios. Ne vom putea convinge la prânz, la signora Maria. Se făcea reclamă și pentru masa pe care trebuia să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de legume cu parmezan și orez, vin, sos de roșii. Pe afișe, toate erau proaspete și aveau un gust delicios. Ne vom putea convinge la prânz, la signora Maria. Se făcea reclamă și pentru masa pe care trebuia să ajungă supa din afișul publicitar. Și pentru scaune, și pentru hainele lui Francesco și Paolo, băieții signorei, și pentru televizorul unde erau cei ce făceau reclamă. Îmi venea să cred că, fără reclamă, oamenii n-ar mai mânca nimic în Italia, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
chelii sunt profesori, așadar e mai bine să fii cu băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa. Asta îmi permitea să mă concentrez asupra farfuriei cu supă. În dreapta Rex îmi lingea harnic mâna, în stânga duceam lingura cu supă la gură. Vocea a rostit „Anna”. A spus că Anna e un copil al lumii libere. Acum am căzut în capcană, mi-am zis eu în gând, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]