12,131 matches
-
genții, de unde a apărut pe neașteptate un text uitat, abandonat cândva. Doamne, Dumnezeule, câte surprize neplăcute îți rezervă viața! Întâmplarea e de tot hazul, dacă eu nu aș fi trăit-o cu tot penibilul. Cum și așa prietenul meu era supărat pe mine din motive pe care nu le mai detaliez aici, descoperirea asta a pus capac și a făcut din mine insul suspect ce trebuia dovedit și era deja dovedit, fără putință de tăgadă. Ce caută în geanta unui ins
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
cei ce-mi vor binele /de băieții simpatici/ dispuși oricând la o turnătorie voioasă / de preotul cu magnetofonul sub sutană / de plapuma sub care nu poți intra fără să dai bună seara / de dictatorii încurcați în strunele harfei / de cei supărați pe propriile popoare..." (Indulgență de iarnă). Se amână revolta din cauza ploii" - suna un alt vers dintr-un poem dinescian trecut aproape în folclorul epocii. La un moment dat, cum știm, revolta nu s-a mai amânat, iar Mircea Dinescu n-
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
fără să mă fi observat și când întoarce capul îi cer să nu plângă. - Să plâng, zice. Ce-s prost? Ia spune, tu ai mâncat ceva astăzi?" Aflând că fiul său s-a convertit în închisoare la creștinism nu se supără, dar - cu aceeași luciditate și ironie - știe să-i tempereze entuziasmul (uneori excesiv) de după botez: "Numai să fi fost sincer, și să-ți dau un sfat: nu-ți băga în cap că acum s-a zis, Dumnezeu o să se ocupe
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
un "rai verde", ceva de utilitate publică; dar timpul nu e pierdut, casele (încă) memoriale sînt în "locații" foarte bune (în zone altădată periferice, azi, rezidențiale), memoria (chiar și cea culturală) pare din ce în ce mai scurtă: și, în fond, cine s-ar supăra, mă rog, dacă s-ar scoate la licitație casele memoriale și terenul aferent, o povară din ce în ce mai grea pentru bugetele locale și centrale, care numai de cultură n-au grijă - o Cenușăreasă al cărei pantof pare să se fi pierdut pentru
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
sau sărituri cu prăjina, atletism, natație, hiking, raliu etc., documentar de pe Discovery Channel, concurs de tipul "Vrei să fii miliardar", 6 din 49, "telefonul fără fir", zis în mediile proletare în care am copilărit și "telefon american" și "nu te supăra frate". Mă tem că va urma și un al treilea episod pentru desăvîrșirea în trilogie a seriei. Sper, însă, să fie un desen animat și să joace și Mickey Mouse sau măcar motanul Silvester. Și ca o palmă dată Iranului
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
cunoscut. Pe Zaraza ar fi chemat-o Zarada, adică Minunata, fiind ea o țigancă prostituată și artistă de circ. Văzîndu-l și ascultîndu-l pe Vasile la Vulpea Roșie (unde într-adevăr acesta a cîntat), Zaraza se îndrăgostește și îi devine amantă. Supărat de enormul succes al cîntecului, Zavaidoc cere unui bandit vestit să-l ucidă pe rival, ceea ce tîlharul refuză din motive estetice: îi plăcea și lui să-l asculte pe cîntăreț. Găsește însă o soluție și trimite un subaltern al său
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
Stelaru, poetul căruia nu i se putea pretinde nici un gram de conștiință literară. Marin Preda se erijează tocmai într-un apărător al Ťconștiințeiť și de aceea afirmațiile lui îl acuză mai rău decît pe alții". Una din inexactitățile ce-l supără pe scriitorul în discuție e aceea că Marin Preda "enumera revista Dacia rediviva printre revistele Ťlegionareť". Or, în realitate a fost vorba de o publicație din 1942-1944, apărută, date fiind condițiile războiului, sub cenzură: "Era o revistă de literatură, în
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
nu scuip pe jos observ/ pericolul doar după ce a trecut e la/ dracu-n praznic". Iată și un poem ratat prin tocmai facilitatea acestor artificii de concepție: "lui văru-meu tipul cu geaca dintr-un/ mai vechi instantaneu îi stă bine/ supărat pe viață e colosal băiatu' ăsta/ când vorbește despre pupe cei patru bunici Ťde culori diferiteť călătoriile/ lui în capitala cu femei superbe/ care latră/ e mai haios decât o mașină la scară/ și nici berea blondă/ nu-l lasă
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ceva extraordinar. Poemul scris într-un haos absolut" D.P.: Poți crea în orice loc și împrejurare? M.P.: Am scris și în avion, am un poem foarte frumos scris în avion, în drum spre București... Cred că poemul era atât de supărat pe mine, încât, dacă nu l-aș fi scos la lumină și nu l-aș fi pus pe hârtie atunci, m-ar fi omorât, așa se agita el în mine. Nici nu era mare, dar era bun. (Râde.) Am scris
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
Tudorel Urian Liviu Bordaș mi-a trimis zilele trecute o scrisoare supărată în care îmi arăta cum, pe fondul psihozei anti-românești care a lovit de câteva săptămâni Italia, în presa de la Roma s-a redeschis dosarul trecutului fascist al lui Mircea Eliade. Pretextul l-a constituit premiera filmului lui Francis Ford Coppola
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
treacă fără probleme cele două mașini cu numere franțuzești și s-au rățoit la ocupanții celei de-a treia, cu număr de România. Aud cei patru din automobil ordinul și se dau jos. "De ce ați ieșit așa repede!" s-a supărat alt polițist. Se uită cei doi maimuțoi în uniforme la instrumentele din mașină, se uită și la cei patru, mai făcîndu-le mici șicane, apoi îi lasă să treacă. Cei patru n-au protestat, dar li s-a suit sîngele la
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
adaugă o dimensiune jucăuș-filozofică: "îi privesc cu gelozie pe africani și asiatici/ o turmă postmodernă fără păstor/ conectată la energiile noilor zei virtuali/ și mă întorc la spitalul avicenne/ ... numele lui iisus scris în franțuzește jesu(i)s... (povestea șoricelului supărat pe sat/ care s-a întors în locul de unde a plecat) Deși nu poate scăpa de humusul livresc, Gheorghe Mocuța transformă, prin experiența amară pe care o trăiește ("asta nu e viață, asta e karma,/ mă încurajează lucian"), aluziile la Apollinaire
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
fără greș, este fotbalul. "Cică niște cronicari, duceau lipsă de șalvari". Și, se vede treaba că, printr-un consens tacit ce aduce a monstruoasă coaliție, au decis să nu mai lase loc profanilor în aria mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal însă, vai, sute
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
ia cursul unei eficiențe împinse la extrem. Suspecții sunt ridicați unul cîte unul, iar ancheta se face inclusiv prin tortură, tot ceea ce ține de democrație și drepturi ale omului este lăsat deoparte, pentru ca prietenii americani ai Pakistanului să nu se supere. Revendicările teroriștilor sunt însoțite de fotografiile publicate pe internet ale deținuților de la Guantanamo supuși, așa cum regimul proamerican din Pakistan nu ezită să facă uz de metode dure pentru a smulge informații prețioase pentru "a salva vieți". Democrațiile cele mai solide
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
unde a dezmințit prostia că nimeni nu e profet în satul lui și a fost dovada vie că treaba asta depinde de fiecare profet în parte. Era într-o asemenea măsură idolul orașului, încît se pare că a ajuns să supere Cabinetul 1 din cauza acestei nemăsurate popularități. Lucru rar în România, Dobrin și-a păstrat suporterii din oraș chiar și după ce a renunțat la fotbal și începuse să se vadă condamnat la o existență strîmtorată, ca multe alte glorii ale fotbalului
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
după cum îl mânuiesc supraveghetorii, preoții, inițiații, adică elita. Nu neapărat că ar ține cineva cont de ea, ci mai ales din motive filologice mă gândesc să lămuresc puțin termenul. O elită e de regulă o mână de învingători. E cineva supărat pe ei? Nu e mare brânză! Se poate repara, pentru că nu-ți trebuie cine știe ce ca să intri în rândurile ei. Totul este să stabilești locul și condițiile. Există câte un loc strategic, de exemplu, o televiziune culturală, prin care se perindă
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
-l găsește foarte important [...] A început să înțeleagă prea bine în românește."; "Regretez însă mult că nu pot în acest an să pun în lucrare sfatul ce-mi dai d-a mă duce la Oxford" (Gr. G. Tocilescu); "Te-ai supărat; ai crezut că mă înnec în Sena! Dar iacă-mă scăpat la Milano.[...] Nu mă îndoesc că voi profita mult de Ascoli, dar totuși mărturisesc, cum ți-am mărturisit înainte de a pleca, că mi-ar mai plăcea la Paris". (I.
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
-n gaură de șarpe dacă trebuia să-ți plătească o poliță, fără să te uite vreodată, Mișu Clanță avea un glas care acoperea un parc auto, Stan Bostan mânca zece pungi de semințe de dovleac pe zi fără să-l supere ficatul, Dingo-Bingo nu știa exact cum se numea jocul de la Antena 1 fiindcă era analfabet, Rică Ventuză avea un nas cât un borcan de iaurt, modelat în felul ăsta cu prilejul unei gale pugillistice ad-hoc, Gardone mituise cândva doi comisari
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
ani "rulați", în fața pavilionului 11, de tânărul încă îndrăgostit, visând la însănătoșirea jumătății sale, îi aduc în fața ochilor o colecție întreagă de demenți, cu o nebunie expresivă, așa zicând, garantată. După ce își sufocă ascultătorii cu tiradele lor delirante, oratorii se supără și își strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale acestei faze religioase, împreună cu ironiile sancționând ipocrizia unor "păstori" ai Bisericii noastre, mă conving de
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
mamă care era preot la Mărășești, era paroh. De la doi ani de zile el mă punea pe biroul lui, nu mă ducea la biserică. Mă punea pe biroul lui și mă spovedea, mă întreba dacă am fost cuminte, dacă am supărat pe mama, pe tata, mă rog, dacă mi-am băut ceaiul, dacă mi-am mâncat covrigul ș.a.m.d. Și îmi dădea sfaturi: să fii cuminte etc. Îmi plăcea foarte mult, o să revin la acest capitol al legăturilor mele cu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
purta pe spate - el era parohul - când purta pe spate epitaful Mântuitorului, plângea, îi curgeau lacrămi. Și eu, eram mititică și întrebam: dar bunicul de ce nu se uită la mine, nu mă cunoaște sau ce are în seara aceasta, e supărat? Nu realizam. Trăia pe Hristos cu o putere cum eu rar am mai văzut preot. Și a avut o moarte de sfânt, o moarte unică. O moarte din acelea care se știu dinainte. Să spun? Poate e interesant? T. S.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
și ea. Absența mea nu era resimțită de nimeni. Tot ce mai rămăsese din mine era materializat într-un oftat al mamei și o farfurie goală uitată pe un colț de masă. S-a rugat în gând, ca să nu-l supere pe tata. Mișcă buzele imperceptibil, cu rușinea gândului că trebuia să se ascundă" (p. 96). Astfel de fragmente reușite nu sunt puține în român, însă, cu toate acestea, nu pot compensa celelalte neajunsuri. În cele din urmă, rămânem cu imaginea
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
altfel nu terminăm nici până diseară. Întrebările, eu le pun. Dumnea-voastră răspundeți. Înțeles? - Să încercăm. - Încep. Funcționare? - Ce funcționare? - Capul dumneavoastră, fir-ar să fie. Cum funcționează? Bine, prost? Răspundeți cu da sau nu. - Și da, și nu. Nu vă supărați. Dar nu pot să trișez. Funcționează și bine, și prost. Dimineața merge mai greu. Când mă trezesc din vis... - Lăsați visul. Numai visul lipsea. Eu vorbesc de funcționarea diurnă. Singura care se înregistrează. - Aveți unul dintr-astea? Îl iau chiar
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
lui de tribună. Istrati îl trata cu un umor dezarmant. I-am văzut după întruniri într-un schimb de cuvinte în care replica lui Istrati îl obliga să zîmbească și să renunțe la tonul iritat. Se certau, dar nu se supărau. Istrati se certa, de altfel, cu toți mesagerii veniți de la centru. Erau, cum aveam să aflu mai tîrziu, discuții de principii și de orientare în tactica mișcării. în biroul secretariatului se discuta ore întregi și degeaba trăgeam cu urechea la
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]