2,656 matches
-
supărată pe familia asta McCaffrey? Dumneata și cu fratele dumitale ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta McCaffrey? Dumneata și cu fratele dumitale ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi urmă mormăind: „Dracu să le ia pe toate!“ Tom se uită la George, care ședea cu palmele rezemate pe genunchi, privind în gol, cu buzele întredeschise și încruntându-și ușor sprâncenele. —Du-te, Tom dragă, pe tine nu sunt supărată, îi spuse Alex. Tom ieși, închizând ușă după el. Coborî scările. Ușa de jos era deschisă, rămasă astfel în urma retragerii dezordonate a familiei Brian McCaffrey. Intră în grădină și alergă prin iarbă în direcția Papucului. Întocmai ca și Hattie, apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lauren Kair. Dacă nu-i liber, atunci oricare altul, în afară de dr. David Lester Enright la care am avut rezervată pe vremuri o consultație." ― Mă întorc în zece minute ― zise Prescott. Gosseyn îi replică, fără să se arate în vreun fel supărat: ― Ba n-ai să revii de nicăieri în zece minute. Apoi reluă cu un ton sfătos: ― Suntem amândoi în aceeași barcă și ne păzim unul pe celălalt. Eu am să intru în magazin după tine și, în timp ce tu cumperi planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
căci risca mereu să cadă jos. — Hakuna matatta, Kevin, acum trebuie să plec, repetă Emma, desprinzându-se cu părere de rău din acea Îmbrățișare. Camilla realiză că mama lui Kevin pleacă, iar Kevin Buonocore urma să-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vedea pe Elio al meu doar la televizor de aici Înainte. La revedere, doamnă Fioravanti, șopti Kevin, alunecând prin fața ei. Voia să-i mulțumească pentru smoching, dar Antonio nu-i dădu timp. Trecură prin fața ei Într-o clipită - Valentina Îmbufnată, supărată că tatăl nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind de lacrimi, Antonio cu umbreluța de hârtie Între dinți și cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
foarte bucuroasă de reacția lui la un tablou numit Sulking. I-a citit din carte și i-a spus cum că relația dintre bărbatul și femeia din imagine e una misterioasă și nimeni nu știe care dintre ei e cel supărat. Connolly s-a mai uitat o dată la pictură și a zis că nu e nici un mister - bărbatul era clar cel supărat. Femeia se apleacă înspre el, încearcă să scoată ceva de la el, iar poziția lui iritată, irascibilă, arată că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
relația dintre bărbatul și femeia din imagine e una misterioasă și nimeni nu știe care dintre ei e cel supărat. Connolly s-a mai uitat o dată la pictură și a zis că nu e nici un mister - bărbatul era clar cel supărat. Femeia se apleacă înspre el, încearcă să scoată ceva de la el, iar poziția lui iritată, irascibilă, arată că nu-i face plăcere. Sheba a rămas impresionată de analiza lui și l-a felicitat pe Connolly că e așa un observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se va ocupa de generoasa provizie de șervețele... la ce-i folosesc? Plânge? Strănută? Se masturbează? A fost o mică confuzie când fata de la casă a greșit și a inclus laptele și pâinea printre produsele lui. — Nu, nu, a mormăit supărat bărbatul. Mi-a aruncat o privire antipatică, a apucat micul despărțitor de metal și l-a aruncat pe bandă ca să separe lucrurile mele de ale lui. Mi-am dat seama că oamenii singuri sunt foarte prefăcuți unii cu alții. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea acum. Nu mi se pare că ați făcut vreun efort s-o ajutați... M-am așezat la loc. — Bathsheba! a țipat Richard. S-a ridicat și s-a dus în camera cealaltă. — Ce se întâmplă? l-am auzit întrebând supărat. Cei doi au vorbit unul cu altul un moment în șoaptă. Apoi am auzit-o pe Sheba zicând, șuierând exasperată: — Doamne, Richard, mă lași să mă înțeleg cu omul ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
orice eventualitate. Doamna Taylor s-a uitat la mine cu o expresie de surpriză și iritare. Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat cu răceală. — Pentru eventualitatea că e nevoie de mine. — Oh! A rânjit supărată: — Barbara, mi-e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e obosit, a călătorit toată noaptea. Nu mai are nimic din bucuria de mai devreme, iar tipele din recepție, niște creaturi plate, făcîndu-și fără chemare meseria, se uită lung cum ieșiți supărați (nu vrei să știi ce le trece prin minte). I se pare foarte nepoliticos ce ai făcut, ar fi bine să te abții, mai ales că doamna a fost drăguță și a fost de acord să... Să sperăm că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
petrecere mîine seară, dacă vreau, pot să vin... — Să vin? Întreb eu, nu-mi dau seama dacă e oportun. — Cum vrei. O să fie aici și... Înșiră o serie de nume, gașca ei. O să iasă mișto, clar. — OK, vin. Nu ești supărată? — De ce să fiu supărată? — Nu știu, pentru că nu ți-am scris. — Nici eu nu ți-am scris. Nu așa am vorbit? — Corect, zic, deși simt cum mi se strînge inima. Deci... te trec pe listă? Casetofonul țipă ceva antrenant din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreau, pot să vin... — Să vin? Întreb eu, nu-mi dau seama dacă e oportun. — Cum vrei. O să fie aici și... Înșiră o serie de nume, gașca ei. O să iasă mișto, clar. — OK, vin. Nu ești supărată? — De ce să fiu supărată? — Nu știu, pentru că nu ți-am scris. — Nici eu nu ți-am scris. Nu așa am vorbit? — Corect, zic, deși simt cum mi se strînge inima. Deci... te trec pe listă? Casetofonul țipă ceva antrenant din Simple Minds, poate Waterfront
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apoi mă supăr eu că s-a supărat, după care ea spune că de fapt nu s-a supărat, pentru că nu are de ce. Eu nu mai spun nimic, ceea ce Înseamnă că sînt tot supărat, Într-un fel. De fapt, nu supărat, ci un pic beat. Poate că totuși ar trebui să ne sărutăm, dar asta nu se Întîmplă, pentru că apare un tip dinăuntru. Nu Îl cunosc, nu l-am mai văzut, pare mai mare, vreo douăzeci și ceva de ani, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un cer plin de stele, prin care trenul se mișcă cu o viteză uluitoare, zici că stă. — Îl duce-n pizda mă-sii pe veteran, Îl aud pe Ovi supărat, Într-un tîrziu, tu nu vezi că abia se mișcă? Dacă o ține așa, ajungem la Constanța bătrîni. Nu știu de ce, dar lui nu-i convine situația În care ne găsim. SÎntem amîndoi și santinele, și planton, și băieți buni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce? Cine? — Mașina. Era o glumă. — Băăă! zice el pocnindu-mi una peste umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele lui, cu cîțiva ani mai mic, e un liberal avîntat - Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nostru din sat - a avut dreptate. Tocmai când se întâmplau acestea în curtea lui Lung, domnul Pavel îmi bătu la ușa de-afară și intră să-mi ceară niște chibrituri, i le dădui, dar chibriturile fură uitate până ce doamna Pavel, supărată, pe „uitarea și nepăsarea” soțului, intră râzând, să le ia singură, fapt de care soțul nu se sinchisi, ca și cum ar fi fost firesc, și continuând o frântură din conversația începută, vorbi: - Domnule judecător, nu știu... dar am niște presimțiri (...) - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și-ar lua lumea În cap. Ia să nu mai Întrebi asemenea prostii! Îl certă Vic. Hai, du-te În camera ta. Are să-ți explice maică-ta, cînd se va Întoarce din oraș. După ce copilul plecă În camera lui, mai supărat decît venise - de supărat ce era, Închise televizorul și se Întinse pe pat cu fața În sus, ca un om mare -, Thomas Îi spuse În șoaptă lui Vic: — Să știi că aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu. Cei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum de fusese posibil așa ceva. Ideea lui era că, În momentul cînd fusese lovit, elicopterul ar fi trebuit să se afle În cu totul alt loc, ceea ce ar fi evitat cu siguranță impactul. — Ești stupid, dar mult, spuse colonelul, destul de supărat. Racheta aceea era teleghidată de computer, l-ar fi lovit și dacă se afla pe fundul oceanului. Bine, măcar, că nu făcea parte din efectivele noastre. — De acord, atunci să vedem cine a teleghidat computerul. Merită analizat! nu se lăsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Își Înșelase nevasta și primul care divorțase. Cred Însă că uneori mă și ura, mai ales atunci cînd se vedea nevoit să-mi ceară bani. Ca acum. Deoarece considera că am primit de la viață mai mult decît aș fi meritat. Supărat că trebuise să mă aștepte aproape o oră printre mormanele de moloz de pe șantier, Îmi ceru cu binecunoscutul său sarcasm (pe un ton ce s-ar fi vrut ironic, pentru a disimula umilința) un milion de lei. L-am lăsat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a trebuit să vii la noi la masă? spuse Ronnie, Încercând În același timp să-și scoată de pe degetul mijlociu o pată mai Încăpățânată de vopsea roșie. Sigur nu ții În tine o grămadă de sentimente negative? —Mamă, nu sunt supărată. Jur. Și, Înainte să zici tu asta, da, magazinului Îi merge extrem de bine și nu, nu mă simt vinovată pentru ce-am obținut și da, cred că toată lumea are dreptul la succes. Acu faci mișto de mine, zise Ronnie făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zici tu asta, da, magazinului Îi merge extrem de bine și nu, nu mă simt vinovată pentru ce-am obținut și da, cred că toată lumea are dreptul la succes. Acu faci mișto de mine, zise Ronnie făcând o mutră de clovn supărat. Știu, dar trebuie să Înțelegi că toate astea vin de unde trebuie, spuse Ruby zâmbindu-i și Încă tachinând-o. —Și cu chestia cu Matt cum te mai Împaci? Te simți mai ușurată? Simți că ești gata să treci peste asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]