1,634 matches
-
iar vântul rece și gândul la mâncarea mea semipreparată, care de-abia aștepta să fie preparată de-a binelea, reușiseră să-mi dea putere să mă îndrept spre Dixon’s. Când aproape ajunsesem să trec pe lângă - cum să-i zic? Supermarket sună prea plăcut și cotidian pentru un loc care încă-mi face inima să bată mai tare din pricina anxietății rememorate. În orice caz, cu cât mă apropiam, cu atât mă simțeam mai curajoasă și, fără nici o intenție de a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca trupul. Magazinul era neplăcut de aglomerat, așa că am luat un coș în loc să încerc să-mi deschid drum pe culoarele pline cu un cărucior. Sunt extrem de organizat atunci când îmi fac cumpărăturile și, spre deosebire de Judy, eram sigur că voi pleca de la supermarket doar cu obiectele pe care aveam de gând să le cumpăr, așa că era de-ajuns coșul. Mi-am pus repejor la punct o strategie - am venit destul de des aici încât să știu cam pe unde găsesc cele cinci articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se întâmplă să fie tentat de oferte speciale și produse noi. Eu mă iau după școala magnetică de făcut cumpărături; se pare că pur și simplu atrag tot felul de lucruri când mă mișc prin magazin, chiar și într-un supermarket mic și jalnic cum e SavaMart. Charlie zice că mă întorc acoperită de crustă, ca o barcă plină de alge. E ceva adevărat în toată povestea. Prin urmare, după ce trecuseră vreo douăzeci și cinci de minute, am început să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în camera ei, să se consume stând întinsă cu durerile ei de cap. Și trebuie să trag iar de ea ca să coboare de la masă, deși mi se pare cam nefiresc. În orice caz, iată-mă, deci, înapoi în drum spre supermarket și spre casa de marcat interzisă - nu, nu interzisă: casa pe care nu o folosește nimeni care știe cum stă treaba. Un soi de perversitate din partea mea; o provocare, să-i demonstrez lui Judy că se înșală. Poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-a lungul străzii de parcă erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în sus spre ele când am ajuns la supermarket și mi-am amintit, într-un acces de vinovăție, că nu comandasem încă setul de masă pe care plănuiam să i-l dau lui Judy de Crăciun. Rămăsesem cu imagini care-mi dansau în fața ochilor când am intrat în magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a uitat la mine și jur că se strâmba. În ciuda tonului meu obișnuit, studiat, mi-am dat seama că simțise impetuozitatea din spatele său, făcându-mă să arăt ca un prost. Dintr-odată, devenise prea evident că vizitele mele constante la supermarket și faptul că folosisem o anumită casă de marcat nu trecuseră neobservate de restul personalului. Se poate ca eu să fi devenit conștient abia de curând de dependența mea de Stacey, dar mi-am dat acum seama că pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și din pricina senzației de a fi privit: în afară de celelalte fete de la case care mă priveau în clipa aceea, mi-l închipuiam pe îngrozitorul domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi ea la supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lingușeală - cu siguranță din partea lui Sally, dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi răspundeam singur - pentru ea, pentru Stacey, pentru a fi cu ea - o transpirație fierbinte de groază mă copleșea sub șocul incredibilului. Pur și simplu nu părea posibil sau real. Mi-o imaginam pe fata cea grasă și proastă de la supermarket și mă minunam. Dar am continuat să merg. O cunoaștere de la un nivel mult mai profund decât conștiința mea mă asigura că era corect - că toată nebunia asta avea, în definitiv, un rost. N-aveam nevoie să mă gândesc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să plec de-acasă pentru că am ajuns obsedat de o fată grasă care muncește la supermarketul de la colț? Oh, da, e de-a dreptul incredibil, nu? Adică, e perfect logic... ca eu, un avocat respectabil, să-mi părăsesc familia, să plec departe de confortul casei, pe care m-am chinuit s-o plătesc în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
toată povestea (oh, Doamne - acum chiar vorbesc ca el), dar într-un fel ciudat știu că eu sunt de vină. Nu cred nici o clipă prostia asta bizară cum că s-a-ndrăgostit de fata grasă de la casa de marcat de la supermarket - e prea fantastic ca să iau serios în calcul posibilitatea, chiar și pentru un bărbat care trece răbdător printr-o criză a vârstei mijlocii sau menopauză masculină sau cum s-o numi -, dar cred într-adevăr că poftește la sex, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și gândul la asta. Aud soneria; văd polițistul la mine-n prag: „Doamnă Thornton, îmi pare rău că trebuie să vă informez că soțul dumneavoastră a fost găsit mort: îngropat de viu într-o fată de la casa de marcat de la supermarket“. S-o ia naiba. După ce a plecat am deschis bineînțeles sertarul și am luat vreo optsprezece dintr-un foc. Nu m-au ajutat mult, dar mi-a dat ceva de făcut cât mă calmam înainte să dau ochii cu Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se uitase la mine și restu’. E greu de zis cum mă simțeam exact, da’ cre’ că așa cum se simte Sheila când știe c-arată bine și tipii se uită la ea și se excită. Nu-i cel mai bun supermarket din lume, nu? a zis Charlie, încercând s-o salveze pe mama ca să nu se jeneze. E drăguț așa - acuma știu. Nu-i place să vadă vreodată oamenii supărați sau jenați sau așa, deși nu știu dacă i se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o fată foarte isteață, să știți, și se irosește-n locu’ ăla. Da - exact, parc-ar trebui să pozez în reviste sau ceva. Cine naiba crede mama că-s io - Posh Spice? Am noroc c-am primit și slujba de la supermarket - știu asta. Dacă eram cât îs acum atuncea când m-am dus, nu mă lăsau să intru, asta-i clar. Chiar și-atunci s-au uitat mult și bine la mine și Warren n-a fost el prea sigur, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ascund umilința de a fi uitat ziua de naștere a soției mele, o scăpare nu prea neobișnuită, sunt sigur, dar care nu se producea în general din cauza faptului că oamenii aveau creierul plin de fete de la casele de marcat de la supermarket. —Șaisprezece februarie. Șaisprezece februarie... ăăă, stați puțin... Am făcut un calcul rapid. Șaisprezece februarie o mie nouă sute cincizeci și doi. Cu ce vă pot fi de folos, domnule Thornton? În sfârșit. — Cât am acum în cont, vă rog, cât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar Lena văzuse plicul original, pe care mi l-a arătat mai târziu în particular, ea a deschis scrisoarea și a pus-o într-un plic nou, pe care mi l-a trimis la pensiunea din Northampton. Probabil că la supermarket se râsese pe cinste-mi-l și imaginez pe Chipstead cum argumentase și îl arătase tuturor Val-elor, Sheil-elor și Denish-elor. Mă întreb dacă Lena a citit scrisoarea. Ar fi fost greu să n-o facă, dar era remarcabil de lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să mănânce cât poate ea cu situația noului ei stomac și să se concentreze pe refacerea forțelor. Îmi doresc să nu fi fost atât de dispuși să-i dea liber: aș fi preferat să nu se mai întoarcă deloc la supermarketul ăla sinistru. M-am oferit s-o susțin (nu mă gândisem cum naiba aveam să mă descurc, dar știu c-am să mă descurc), dar ea spune că vrea să muncească și că trebuie să-ncetez să mă mai amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se mai gândească, asta pot să-ți spun. Așa că m-am gândit că scrisoarea asta ar trebui să ajungă la el și am scris „pentru fata grasă de la casa de marcat“ sau așa ceva pe plic și am trimis-o la supermarket. — Mamă - doar n-ai făcut așa ceva! De fapt, e destul de mișto, a zis Ben și mi-am dat seama că era tentat să râdă. — Exact la asta mă refeream, vezi? Da, e amuzant. Nu te teme, îmi dau seama: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
St Luke. Acestea erau femeile care deciseseră să pună cruce spitalelor și clinicilor publice, unde erau obligate să stea la rând În saloane de așteptare mizere, cu un televizor bolborosind Într-un colț și cu un coș de sârmă pentru supermarket În care să-și țină chiloții curați, ca Într-un final să fie consultate de un doctor dezinteresat, abia aterizat de pe băncile facultății, care abia dacă le privea În față, cufundat fiind În notițele sale și care vorbea cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
i-ai da și maionezei o șansă, ai vedea că e superioară. —Chiar crezi? Absolut. În următoarele douăzeci de minute Își tot făcură confesiuni legate de snack-uri. Ieși la iveală că amândoi aveau o reală slăbiciune pentru prăjiturile de la supermarket și pentru dulciurile asortate care se vând pe la cinematografe. — Dar de chișcă ce părere ai? Întrebă Sam. Pe Ruby o izbi cuvântul „chișcă“. Tipul chiar se străduia să folosească termeni vernaculari. Mor după ea, Îi răspunse. Grăsimea Îi dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei care se Îndrepta spre ea. Ținea o oală mare acoperită cu folie de aluminiu În mână. Ce-o fi fost Înăuntru ar fi ajuns să hrănească zece oameni. —Mamă! Ce faci aici? Știam că nu poți să ajungi la supermarket și eram foarte Îngrijorată că nu prea ai mare brânză În frigider așa că ți-am adus o lasagna. Mai trebuie doar Încălzită nițel. Foarte drăguț din partea ta, dar mă grăbesc Îngrozitor de tare. —Unde mergi? —La Sam. —Pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic, dintr-o singură bucată, care se cumpără la supermarket. Apoi am uitat. Și în timp ce uitam, viața mă premia. În februarie am devenit medic primar. Era ceva care plutea în aer de câtăva vreme. O meritam. Lucram în spitalul acesta de șaptesprezece ani. Fusesem asistent, apoi viceprimar, apoi prim-viceprimar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
citesc? O citeam la masa mea de lucru de la subsol, în timp ce ar fi trebuit să-i construiesc lui Abigail un cufăr pentru jucării; în baie, în toiul nopții, pe când Madeleine dormea de partea cealaltă a ușii încuiate; în parcarea unui supermarket unde ea nu făcea cumpărături pentru că, deși prețurile erau mai mici, calitatea era inferioară; în parcarea gării până într-o seară când m-a întrebat dacă mașina mea era cea pe care a văzut-o când a trecut pe lângă gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
reală, mai reală decât subsolul în care construiam diverse lucruri pentru soția și copiii mei; decât baia unde încercam să evadez sub duș, deși nu îmi pot imagina de ce tocmai sub duș, dintre toate locurile, puteam scăpa de amintiri; parcarea supermarketului unde femeile treceau grăbite cu niște cărucioare obscen de pline. Umezeala care venea prin canale și se întindea pe pereți era reală, duhoarea mucegaiului, transpirației, vânturilor, urinei și fecalelor, gustul cartofilor putreziți și al boabelor de fasole mucegăite și frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]