2,381 matches
-
toate inoperante în ceea ce privește falsa justificare a teologiei, care pretextează că rațiunea umană este incapabilă să înțeleagă revelațiile făcute de Dumnezeu profeților Vechiului Testament. Este o dovadă a cercului vicios, deoarece justificarea aceasta presupune existența lui Dmnezeu sub forma unui om supranatural care li se adresează în taină muritorilor, un simbol păgîn foarte vechi, dacă mai este nevoie să precizăm. În ceea ce privește eroarea milenară, trebuie să constatăm că rațiunea umană este perfect capabilă să înțeleagă faptul că Dumnezeu este un simbol și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiecărui om. Supunerea față de Dumnezeul-Judecător și teama încercată în fața judecății lui permanente fiind deci o valoare absolută, suprema virtute, cea mai mică slăbiciune riscă să fie judecată ca fiind non-valoare absolută, care poate fi iertată numai prin implorarea unei grații supranaturale. Excesul unor astfel de imaginații duce în mod necesar la exaltarea imaginativă inversă: îndoiala față de valoarea oricărei judecăți. Credința în absența totală a valorilor și nonvalorilor înseamnă iresponsabilitate completă, libertate presupusă a fi necondiționată. În realitate, valorile și nonvalorile sînt
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiință. Acesta este adevărul esențial, domnia imperturbabilă a legii armoniei, numită din punct de vedere mitic "adevăr etern" și reprezentat de simbolul "Dumnezeului -Judecător". 2) GRAȚIE ȘI MERIT Imanența justiției exclude posibilitatea unei grații fără merit. Cu alte cuvinte, grația supranaturală și miraculoasă nu există. Dacă Dumnezeu este un simbol, atunci și grația este un simbol. Conform textelor, Iisus face minuni: el îi vindeca pe șchiopi, pe orbi, pe surzi și chiar îi readuce la viață pe cei morți. Interpretarea textuală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atunci și grația este un simbol. Conform textelor, Iisus face minuni: el îi vindeca pe șchiopi, pe orbi, pe surzi și chiar îi readuce la viață pe cei morți. Interpretarea textuală consideră că aceste vindecări miraculoase sînt săvîrșite prin puterea supranaturală a "Fiului lui Dumnezeu". Teologia vede aici însăși dovada faptului că Iisus este cu adevărat fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu în persoană. Ea presupune că de fiecare dată cînd vorbește despre faptele sale (cuvînt și exemplu), Iisus se referă el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cunoștea pe toți. Și nu avea trebuință să-I facă cineva măturisiri despre nici un om, fiindcă El însuși știa ce este în om" (motivele și superstițiile care ne fac să credem în minuni). Citatul acesta exclude total credința în miracolele supranaturale. Așa-zisele miracole sînt simboluri ale vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni". Prin cuvîntul și exemplul său, "Iisus îi vindecă "pe cei al căror suflet șchioapăta", oameni a căror privire interioară "era oarbă" sau a căror judecată "era
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
grad de concentrare în elanul său animant și în combativitatea sa sublimantă, ceea ce constituie însăși definiția bucuriei imperturbabile numită simbolic "sfințenie", "Cerul din noi", "încarnarea sufletului în viața psihică", în starea aceasta de bogăție sufletească și spirituală nimic nu este supranatural, totul este firesc. Sfințenia este contemplarea sublimă a vieții temporale firesc expusă în mod natural la perturbări și suferință, dar care justiție imanentă pot fi în principiu depășite fără intervenția nici unei grații supranaturale, ci doar prin forța elanului combativ. Manifestarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bogăție sufletească și spirituală nimic nu este supranatural, totul este firesc. Sfințenia este contemplarea sublimă a vieții temporale firesc expusă în mod natural la perturbări și suferință, dar care justiție imanentă pot fi în principiu depășite fără intervenția nici unei grații supranaturale, ci doar prin forța elanului combativ. Manifestarea ei cea mai înaltă este acceptarea suferinței biologice inevitabile (îmbătrînirea și moartea) și a suferințelor întîmplătoare care nu pot fi evitate la modul rațional și care, repetate zilnic, provin din vicisitudinile ambianței și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Omul-miel a devenit simbolul nevinovăției și al purității sufletești. Fiul care urmează să fie sacrificat este înlocuit de miel pentru că ambii reprezintă inocența, răscumpărarea păcatelor comise. În mitul creștin Iisus nu moare pentru a asigura o grație nemeritată, magică și supranaturală sacrificatorilor lui, ci, dimpotrivă, pentru că nu a cedat în fața celor care l-au crucificat. Trebuie să subliniem în privința aceasta că simbolul "mielului" nu este o invenție a mitului creștin; el poate fi găsit moștenire animismului și în miturile politeiste (de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
model pentru organizarea cetății, bazat pe ordine și pe justiție. Lumea vizibilă, cu realitățile ei schimbătoare, nu este la Platon decît reflexul ideilor imuabile ce formează lumea superioară. Prin urmare legile umane nu sunt decît imitarea celor aparținînd justiției ideale, supranaturale. Omul este ele-mentul de legătură, de comunicare dintre cele două lumi ("dyada"), fiind alcătuit dintr-un corp material perisabil și un suflet nematerial și nemuritor. Dacă ființa umană duce o viață bună, sufletul său va ajunge într-un loc al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
creștină. Ei au fost, totuși, moderați în a aprecia cultură și filosofia antică, neelogiindu-le pe acestea în mod exagerat, pentru că pentru dânșii adevărată filosofie ce duce la viață veșnică este Evanghelia, căci ea conține adevărul deplin, revelat în mod supranatural de Însuși Hristos Domnul. Biserică Ortodoxă și-a arătat aprecierea față de unii înțelepți antici prin zugrăvirea chipurilor lor pe pereții exteriori ai unor biserici, cum este de exemplu, la Biserică Sfanțului Nicolae (Domnesc) din Iași. Liturghia, molitvele și rugăciunile Sfanțului
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
În privința mitului, definiția, cea mai lămuritoare și la îndemâna oricui, aparține aceluiași Mircea Eliade: Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos, al <<începuturilor>>. Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E, așadar, întotdeauna povestea unei <<faceri>>: ni se povestește cum ceva a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trăiască, să aibă vreo pasiune. Alarmați, prietenii săi (între care o lesbiană, dar și un samoan, victimă a unui aliment Nestlé pentru bebeluși, supradozat în fosfor, și care a rămas cu însușirea de a străluci în întuneric ca un spectru supranatural și, pe deasupra, de a vorbi în versuri) îl încurajează să părăsească degrabă acel ochi al ciclonului pustiitor și să se alăture lumii laice. Zis și făcut. Antoine îl consultă pe medicul Edgar care-i prescrie Heurozac, un antidepresiv euforizant, nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumii, poetul orfic ieșean pare, într-adevăr, a avea certitudinea existenței unor analogii secrete dintre om și univers. Peste tot în cărțile sale strecoară dovezi ale încrederii în hieroglifele originare care ar atesta, pe de o parte, existența unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lasă pe nimeni indiferent. Pariziana preface bărbatul în spectatorul care o admiră. Baudelaire trasează un program estetic complet al femeii moderne: Femeia este în tot dreptul ei și chiar îndeplinește un soi de datorie străduindu-se să pară magică și supranaturala; trebuie că ea să uimească, să vrăjească; idol fiind, ea trebuie să se împodobească spre a fi prețuita. Ea trebuie deci să împrumute de la toate artele mijloacele de a se ridica deasupra naturii spre a cuceri mai usor inimile și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe anumite lucruri: "La jeune femme disait d'ordinaire que tout le visage est dans la chevelure" [Zola La Сurée, p.140]. 400 " Femeia este în dreptul ei și chiar îndeplinește un soi de datorie străduindu-se să pară magică și supranaturala; idol fiind, ea trebuie să se împodobească pentru a fi prețuita. Ea trebuie deci să împrumute de la toate artele mijloacele de a se ridica deasupra naturii spre a cuceri mai usor inimile și a seduce spiritul" [Baudelaire, 1971, p.215
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sacru prin adăugarea unei reprezentări intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca matrice pentru semnificații destul de variate, cum este cea a transcendentului, a infinitului, a absolutului, a supranaturalului, într-un cuvânt, a divinului" (Wunenburger: 2000, pp.44-45). Întregul repertoriu de conotații ale divinului enumerate mai înainte se regăsește în proza eminesciană. În ceea ce privește sentimentul infinitului, incipitul kantian al nuvelei actualizează una din cele două accepțiuni asupra noțiunii. În Critica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
maturitatea de pe Grampus și, ulterior, Jane Guy. Surprinzătoare este însă natura faptelor prezentate. Dacă la început acestea sînt însoțite de nenumărate detalii științifice, menite să le verifice autenticitatea, spre sfîrșit, ele cresc în dimensiunea lor fabuloasă și abundă în elemente supranaturale. Oricine observă diferența uriașă între maniera științifică, scrupuloasă, cu care naratorul prezintă cauzalitatea tuturor incidentelor neobișnuite pe care le trăiește în cala vasului Grampus din prima jumătate a romanului și stilul exaltat, aproape oniric, sub impactul căruia ne descrie insula
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
narator. Avant la lettre, scriitorul propune cumva consecutiv la tema de ansamblu a nuvelei lui o discuție despre natura fantasticului. Se știe, într-o lucrare celebră, din anii șaizeci (Introducere în literatura fantastică), Tzvetan Todorov identifică două categorii, așa-zicînd, de "supranatural" în proza gotică straniul și miraculosul. Prima se referă la acel epic apt să creeze numai impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace "naturale", "științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, suspendînd totul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fantasticului. Se știe, într-o lucrare celebră, din anii șaizeci (Introducere în literatura fantastică), Tzvetan Todorov identifică două categorii, așa-zicînd, de "supranatural" în proza gotică straniul și miraculosul. Prima se referă la acel epic apt să creeze numai impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace "naturale", "științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
straniul și miraculosul. Prima se referă la acel epic apt să creeze numai impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace "naturale", "științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este "stranie" ori "miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al secolului al XV-lea, Vlad Țepeș, și, ca atare, îi studiase acestuia istoria amănunțit, prin docu mente de arhivă și călătorii (exotice) în Turcia, Grecia sau România. La vremea narațiunii, Rossi îngropase legenda cu Dracula în trecut, uitînd demult supranaturalele eveni mente ce o însoțiseră în perioada interesului lui arheologic pentru ea. Se înțelege, de aceea, că șocul întîlnirii propriu lui obiect de analiză (sub forma unei politicoase, dar sinis tre fantome) e potențat, în cazul vîrstnicului gentleman britanic, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de sprînceană. (...) Vojd. Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere. Orice om se poate pregăti cumva, sau chiar poate para
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să sclipească acele vîrfuri himalayene, încingîndu-le cu o lumină caldă și arămie. În vreme ce de-a lungul bulevardului Binhai fațadele răsăreau într-o lungă frescă de scîntei multicolore. Îndepărtarea relativă a cerului și a mării conferea orașului un amestec de forță supranaturală și de volatilitate. Amar ca berea (Guiness) e glonțul patriei... Ce gust are trădarea? Și în raport cu ce o definim? Judecata însăși nu este, oare, un partipri condamnabil? Sorj Chalandon este laureatul Marelui Premiu pentru Roman al Academiei franceze în 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi / 107 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea eșuată. La Vulturi! de Gala Galaction / 121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu / 135 2.3.3. Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu / 135 2.3.3. Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara Christina de Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]