1,369 matches
-
fost nepotul poetului Gherasim Luca, scriitor de avangardă bucureștean, contemporan și prieten cu Tzara, Sașa Pană, Geo Bogza, Gellu Naum, pictorii Perahim și Victor Brauner. În casa-atelier din Kiriat Ono (dna Gore este pictor) am descoperit câteva relicve autentice ale suprarealismului românesc: obiecte, cărți, scrisori și tablouri din perioada de efervescență a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnată o caligramă semnată : Gherasim Luca 1928. Originalul franțuzesc este caligrafiat cu penița (aranjat vertical) pe o hârtie de textură aspră, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul de improvizații și experimente, cu un rol de exclusivitate aproape tiranică față de altele, vechile procedee. Aceaste „reflexe” scriitorii și teoreticienii români le-au Împrumutat desigur de la suprarealismul francez care, dintr-un joc și protest antiacademic, a ajuns În capitala Franței să decidă asupra „noilor canoane” În artă, creând grave confuzii, false valori și Îndepărtarea publicului de roman. (Textualismul este unul din aceste „orgolii” și n-aș avea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
elemente constitutive ale romanului - story, dialog, personaje! - va fi marginalizată vechea artă, vechea și dificila știință a romanului. Experimentele de orice fel sunt interesante În artă până acolo unde Începe „exclusivismul”, partizanatul și uneori chiar fanatismul - tipic ultimelor valuri de suprarealism! -, care au ambiția de a răsturna criteriile și canoanele secolelor al XIX-lea și XX, un timp În care au apărut și s-au impus giganți ai artei romanului ce, probabil, nu vor putea fi egalați În curând. Așa cum un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de pe uriașul său piedestal În ciuda tuturor valurilor de post-romantism, dodecafonism, artă concretă etc.!Ă Sigur, toate artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize care se prelungește de decenii, tehnicile și artele minore - am citat mai sus suprarealismul și descendenții săi, printre care și postmodernismul! - propun nu rareori o radicală basculare a vechilor canoane. Motivând că, odată cu progresele științei și, mai ales ale tehnicii, gusturile s-au schimbat fundamental și „la vremuri noi - o artă nouă!”. Eu, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor reguli și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ceea ce privește procesul creației și mai ales credința În absolutitatea creației literare, și Într-un secol, XX, În care Apusul, matrice majoră a modernității literelor și ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare, nemaipomenita carieră a suprarealismului - căruia acum i se adaugă și „moda postmodernismului” - nu e un semn al acelei „decadențe” pe care o anunța deja Nietzsche? Ca și alții, sceptici de ocazie, dar și buni observatori ai timpului!...Ă Dar nu numai norocul de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comunității evreilor de rit spaniol), preocupat Îndeosebi de literatura populară românească... Evreii au avut o pondere considerabilă În literatura românească interbelică, abordând cele mai variate subiecte și formule literare, de la evocarea pitoreștilor cartiere evreiești (astăzi dispărute), până la science-fiction, dadaism și suprarealism (contribuții asupra cărora voi reveni). Prin evrei, cultura românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam de sus de unguri. Erau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rămânerea cumva în urmă a prozei - spre deosebire de poezie care, prin cei „patru mari”, Arghezi, Barbu, Bacovia și Blaga, a creat o școală și o psihologie lirică cu adevărat modernă, influențând binișor și optica criticii! - a fost iute amendată prin explozia suprarealismului românesc. Dacă comparăm textele în proză ale anilor ’20 - i-am înșirat parțial mai sus! - și cele ale unui Urmuz, Tzara, Sașa Pană, Blecher și alții, constatăm iute o discrepanță teribilă între două vârste ale dezvoltării genului, de parcă „unii actanți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neorganică, în salturi - avizată deci să „imite” mai ales modele prestigioase decât să caute ea însăși să experimenteze din „interior”... e ezitantă și chiar refractară unor astfel de „căutări, experimente”?! Mi se va replica cu saltul spectaculos al poeziei, cu suprarealismul românesc, unul de vârf în Europa! Da, dar poezia română modernă a avut incalculabilul noroc de a fi avut „în față” doi „mentori” ai înnoirii și ai sincronismului european - Titu Maiorescu și Eminescu! Iar suprarealismul... să fim serioși! Tzara sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
saltul spectaculos al poeziei, cu suprarealismul românesc, unul de vârf în Europa! Da, dar poezia română modernă a avut incalculabilul noroc de a fi avut „în față” doi „mentori” ai înnoirii și ai sincronismului european - Titu Maiorescu și Eminescu! Iar suprarealismul... să fim serioși! Tzara sau Brauner, ca și Brâncuși, au avut „norocul” și bunul instinct de a fugi aiurea să-și lanseze arta și intuițiile! Nu-i văd pe Tzara sau Gellu Naum făcând carieră de prim-plan într-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai poate scrie roman după acesta!”, a pornit, în Occident mai ales, un val de scepticism și de „aer de înmormântare” a acestui gen pe care însă se sprijină întregul edificiu al literaturii. „Aer” și zeflemele ajutate și de „victoriile” suprarealismului, care, din „copilul teribil și ironizat” la începutul secolului XX, a devenit tot mai mult „noul tiran al literelor”, nesuportând în afara sa și a artei sale nici un alt tip, nici o altă modaliate de creație în proză. Dar despre acestea și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
muzicale ce fug de o „figurativitate umană” într-o formă, sau forme ale unui fel de expresionism abstract, un „tehnicism inventiv”, lacom și panicat de o continuă descoperire de noi modalități de expresie, de mereu noi teme, împrumutând din tehnica suprarealismului această ardoare pentru „originalitate” cu orice preț, pentru un „autenticism” care vrea să se apropie de „omul firesc, comun”, expulzându-i însă „figura” și „esența” din creație!...Ă Am ajuns la metafora „piramidei răsturnate” a artei, așa cum „ni se întâmplă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
operă, acel calm temperamental, organic ce trebuie să se opună „neastâmpărului” actual, fuga după originalitate cu orice preț, excesivul cult al „noului” ce se face printr-o extravaganță tehnică, tot mai absurdă, tot mai panicată - izvorâtă din „metodele și spiritul” suprarealismului, el însuși aflat într-un manierism fără orizonturi! -, „panică” creatoare care a dus, în a doua jumătate a secolului XX, la spargerea formelor clasice creative și constitutive în literatură, pictură și muzică! La pierderea publicului și la instalarea unui snobism
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din "rațiuni de incomoditate", via liturgică încărcată de onoruri și de simboluri a fost preferată de către tradiție unei via istorice, prea puțin demonstrativă. Reconstruită pe ruinele unor ruine, actuala biserică neobizantină (1924) are vârsta Boului de pe acoperiș* și a Manifestului suprarealismului. Mozaicuri roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende și citate cu litere aurite, povestesc pe pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a continuat spiritul avangardei antebelice (îl aflăm inclus, de altfel, în Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, din 1969), prin cultivarea iconoclastiei, a dispoziției sarcastice, a revoltei antifilistine și a democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Blaga, Pillat, la care se adaugă Fundoianu, Maniu, Philippide, Vinea și Voiculescu, au acoperit spațiul poeziei dintre cele două războaie mondiale, în tot ce avea acesta reprezentativ ca orientare ideatică, și ca viziune asupra lirismului, exceptând avangardismul post-simbolist, în speță suprarealismul, care, deși foarte activ și bogat în partizani, nu a dat, la noi, nici un mare poet. Artele lor poetice, așa de deosebite în expresie lirică, au comun impulsul psihologic, efortul spre ieșirea de sub magnetismul eminescian, pe deoparte, și dorința secretă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale copilăriei noastre puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldați - cea mai respectabilă armată de care am auzit vreodată. Și atunci? Atunci, așa cum se cuvine pe un continent care a dat logica greacă, catedrala gotică și suprarealismul, se reține cu toată seriozitatea ipoteza unei erori logistice. Și dacă e eroare, nu se trece nici la contraatac, nici la bubuială, nici la... Liechtensteinul a fost bombardat din greșeală, dar nu începe nici un război. 6: Bizara lipsă de talent
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zile, cel care mi-a lăsat cu limbă de moarte cuvintele sintetice: „Dă atenție fiecărui iepure, niciodată nu vei ști de unde va sări!”. 31: Beau dintr-o însemnare păstrată din 31/12/1965. Invitațiile la a XI-a Expoziție a suprarealismului aveau drept motto: „Pentru a-ți îndeplini misiunea, trebuie să faci exact contrariul a tot ce s-a făcut înaintea ta...” (Robespierre). Pe de altă parte, vine Metropolitan Life Insurance care, într-un studiu consacrat problemelor longevității, conchide că cea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1991), Juventus (1994), Noapte sau zi (1998), Juventus și alte poeme (antologie, 2004), Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006). Volume de proză: Exuvii (roman, 1997; reeditat în 2002, 2004 și 2007) și eseuri: Volubilis (1998), Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum (2000), Clava. Critificțiune cu Gellu Naum (2004). În străinătate a publicat volumele Xilofon (Pont, Budapesta, 1998), Wylinka (traducerea romanului Exuvii, Czarne, Wolowiec, Polonia, 2002), Travaux en vert. Mon plaidoyer pour la poésie, (traducerea volumului Lucrări în verde
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Pomul, sub o formă sau alta apare mereu în tablourile pictorilor naivi, ca element central, fie vara sau iarna, cu diverse stiluri de reprezentare a frunzelor, cu diverse fructe, sau chiar elemente care țin de suprarealism. Următorul tablou postat aici de asemenea a fost publicat în albumul pomenit mai sus, dar de asemenea a dispărut. „Moara” Autor: Mihai Dascălu - Tablou furat! Rog dacă cineva vede aceste două tablouri de mai sus, să mă anunțe, dau recompensă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lucrul acesta apărând în primul rând la pictorii iugoslavi. Bineînțeles că a apărut și în România această temă, inclusiv eu am încercat așa ceva la un moment dat, și recunosc că mi-a plăcut această temă, cu legături puternice și în suprarealismul artei naive, totuși nu am insistat prea mult în tablourile mele, încercările mele fiind doar pasagere. Pentru că la un moment dat am pomenit de pictorii naivi autentici, mi-am adus aminte că prin 1985, fiind și pasionat de speologie, am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vedea aici. Și bineînțeles am specificat și pe etichetă faptul că îmi place berea brună. Tematica suprarealistă în arta naivă Am dorit să abordez și această temă, deoarece pentru mine este deosebit de interesantă, unele din lucrările mele având elemente de suprarealism, remarcat și de către diverși critici de artă, cum ar fi Ecaterina Preda, care a fost la vernisajul expoziției mele personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de către diverși critici de artă, cum ar fi Ecaterina Preda, care a fost la vernisajul expoziției mele personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un naiv aproape de suprarealism”. Detalii din cuprinsul acestui articol voi da mai încolo, când voi scrie despre acea expoziție. Tematica suprarealistă a apărut din nou întâi la pictorii naivi iugoslavi, iar cu timpul a fost abordată și de pictorii naivi din România. Ca elemente
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a mai participat și D-l Vasile Savonea din partea Centrului Național de Creație, precum și diverși jurnaliști. D-na Ecaterina Preda, într-un cotidian din 2 aprilie 1993, scria despre acest vernisaj: „De fapt, pictura lui Mihai Dascălu este foarte aproape de suprarealism. În plus, el are umor. Pictura naivă ne-a obișnuit ochiul cu lipsa proporțiilor. Mihai Dascălu o speculează inteligent...Culoarea este ireală. Premeditat ireală. Scene de basm cu oameni obișnuiți surprinși în poziții nefirești. Și mereu poanta.” Vernisajul de la Teatrul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]