1,669 matches
-
Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se consumă, trupurile îndrăgostiților devin ,,rămășițe", urme a ceea ce au fost odată, asemenea personajelor-simbol din tabloul lui Munch. 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă Referindu-se la poetica lui Max Blecher, Alex Goldiș observa în revista Cultura, apărută sub egida Fundației Culturale Române, că cea mai cunoscuta afirmație de artă poetică a lui Max Blecher provine dintr-o scrisoare către Sașa Pană: "Idealul scrisului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
odăii, și nu departe între himerice și abstracte continente". Asadar, Blecher pare a-și asuma, prin această mărturisire, un crez suprarealist 362. Cu toate acestea, textul pictural al lui Blecher nu se identifică până la suprapunere cu reprezentările grafice ale pictorilor suprarealiști în general și ale lui Dali, în special, dimpotrivă, opera lui Blecher are specificitatea sa. Ceea ce-l apropie pe Blecher de arta suprarealistă este în primul rând tentația de explorare a subconștientului uman. Blecher încearcă să surprindă mecanismul real al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toate acestea, textul pictural al lui Blecher nu se identifică până la suprapunere cu reprezentările grafice ale pictorilor suprarealiști în general și ale lui Dali, în special, dimpotrivă, opera lui Blecher are specificitatea sa. Ceea ce-l apropie pe Blecher de arta suprarealistă este în primul rând tentația de explorare a subconștientului uman. Blecher încearcă să surprindă mecanismul real al gândirii într-o situație limită a existenței lui. Influența poeticii suprarealiste se observă încă din paginile Întâmplărilor în irealitatea imediată, în fascinația aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lui Blecher are specificitatea sa. Ceea ce-l apropie pe Blecher de arta suprarealistă este în primul rând tentația de explorare a subconștientului uman. Blecher încearcă să surprindă mecanismul real al gândirii într-o situație limită a existenței lui. Influența poeticii suprarealiste se observă încă din paginile Întâmplărilor în irealitatea imediată, în fascinația aproape obsesivă pentru artificial, pentru kitsch, lumea întreagă fiind un imens panopticum, dar și în asemănarea pe care, de exemplu, Andreea Răsuceanu o menționa în Observatorul cultural dintre ,,omul-carcasă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ființa trăiește adevărata experiență analitică 363. Mai mult decât în celelalte două romane, în Vizuina luminată, Blecher se mișcă într-o lume aflată la granița dintre interior și exterior, ,,metafora obsedantă" a textului fiind visul. Paginile romanului devin asemenea picturilor suprarealiste ,,colaje de imagini" din visele naratorului. Primul ,,vis" al naratorului-personaj din textul Vizuina luminată este legat de propria moarte temă fundamentală a creației pictorilor suprarealiști. Nu este prima dată când moartea este ,,gândită" de naratorul-personaj. În Întâmplări în irealitatea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dintre interior și exterior, ,,metafora obsedantă" a textului fiind visul. Paginile romanului devin asemenea picturilor suprarealiste ,,colaje de imagini" din visele naratorului. Primul ,,vis" al naratorului-personaj din textul Vizuina luminată este legat de propria moarte temă fundamentală a creației pictorilor suprarealiști. Nu este prima dată când moartea este ,,gândită" de naratorul-personaj. În Întâmplări în irealitatea imediată și Inimi cicatrizate există fragmente întregi care pot fi relaționate de acest vis. Suprapunând acele fragmente din romanele lui Blecher care trimit în mod explicit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la ideea morții, a modului în care naratorul-personaj își imaginează cum va muri, dar nu numai, observăm un detaliu semnificativ: moartea poate surveni de oriunde. Grafic, ideea aceasta a morții care face parte din existența noastră o întâlnim la pictorul suprarealist Jean Arp în tabloul Danger of Death. Jean Arp, Danger of Death, 1954364 Cunoscut pentru tehnica sa aparte, ,,earthquake lines" care exprimă de fapt imprevizibilul thanatic, Arp sugerează că moartea, asemenea fulgerelor sau tunetelor, poate ,,lovi" în cel mai neașteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
De altfel, o trăsătură esențială a poeticii suprarealiste este această libertate de exprimare, de aici și denumirea de ,,pictori ai mișcării veșnice". Blecher surprinde în acest prim tablou ,,senzația umană" care-l preocupă în mod deosebit: durerea tema multor picturi suprarealiste. Visul lui Blecher este ,,dureros sau sfâșietor"367, o prelungire a existenței sale cotidiene mult încercate. Metoda paranoico-critică, practicată de Dali în picturile sale, ,,metodă spontană de cunoaștere irațională onirică pentru interpretarea critică a asociațiilor viziunilor de nebunie" așa cum însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reprezentările grafice ale realității transformate/ visate (piața colorată în alb și roșu sau grădina din vis devin spații ale unei suprarealități în care eul narator încearcă să se situeze). De cele mai multe ori, paginile romanului creează tablouri în care, în stil suprarealist, sunt ,,înghesuite" o mare cantitate de elemente oameni, animale, obiecte, într-o asociere irațională a raportului și o distorsonare intenționată a realului: îmi amintesc chiar că în diferite rânduri, în mod cu totul involuntar și fără să mă pot stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu desene animate, acrobații și sărituri, caraghioase, extraordinare, și de-a dreptul hilariante 368. Nu este singurul tablou de acest gen în care evenimentul dramatic al morții se transformă în ceva grotesc. Descrierea aceasta trimite la un alt tablou celebru suprarealist, al pictorului Endre Bálint, Grotesque Funeral. Endre Bálint, Grotesque Funeral, 1963369 Ce rol au aceste aglomerări de personaje, de detalii aparent nesemnificative? Ideea pe care Blecher o transmite este aceea a neimportanței morții celuilalt un eveniment care nu oprește mersul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de vedere, s-ar spune că din "cele mai insalubre văgăuni ale memoriei", poetului îi și place să scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în fine, fragmentele discontinue, tensionate, cu destinatar dezvăluit (Burs = Dan Ursachi) din seria tip E-Mail Art din Punțile Stalinskaya. Se pune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceea ce se poate numi o poetică a simplității eliberatoare. Pe de o parte, printr-o atenție din ce în ce mai mare acordată chiar amănuntului simplu, dar semnificativ în viața individuală; pe de altă parte, prin renunțarea la luxurianța verbală și imageria de factură suprarealistă, ce amenință, în unele poeme din Punțile Stalinskaya, cel puțin, să sufoce textul. Nevoia discursului de întoarcere la poetica lucrurilor simple este, de altfel, recunoscută într-o Poezie academică din Pădurea metalurgică: "Nu știu dacă e voce/ sau biografem, dacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mereu acela!". Căci neantul e leagănul și mormântul poetului, e partea de veșnicie care îi este dată, spațiul matrice în care își află rostul noile interogații aruncate Creatorului. O frază a lui Sartre despre figurile fantomatice din opera unui artist suprarealist ("O figură de Giacometti este însuși Giacometti producând micul său neant local") este valabilă și în cazul pânzelor textuale ale lui Aruștei. Orice figură a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră paradoxală, dar neîndoielnică, neantul interior
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
perfect individualizat și în consecință lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii altminteri de top care s-au grăbit să îl situeze în descendența celor mai variate familii lirice (simboliste și postsimboliste, romantice și neoromantice, tradiționaliste, expresioniste și suprarealiste etc.), comparându-l cu poeții Văcărești, Ion Pillat și George Topârceanu, Ion Minulescu și Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Urmuz, Constant Tonegaru și Radu Stanca, M.R. Paraschivescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar și cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în Submarinul karmei. Lipsei totale de logică a discursului (ce-i drept, un discurs arborescent, cu întârzieri și reluări voite de ritm, cu frazări de cea mai largă respirație), autorul îi preferă articularea de sens absolut rațională. Dreptul de opțiune suprarealistă se manifestă exclusiv prin alegerea unor imagini bizare, marca Gellu Naum, Virgil Teodorescu ori Gherasim Luca, prin care se intenționează, cel mai probabil, reinvestirea universului urban (altfel ușor identificabil) cu un sens simbolic aproape pierdut: "ruxandra aleargă cu un buchet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o manieră inedită experiența călătoriei italiene a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune onestă poetul, după care își înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Junimea, Iași, 1997) și Iluzia ontică (Editura Gramma, Iași, 2002) tematizează în genere fie îndoiala existențială, fie travaliul artistic, când nu combină ambele forme de reflecție într-un discurs în care lucirile autoironice capătă un relief nou, de tușă suprarealistă: "Vioara începu să cânte singură,/ un cal păștea cu sexul atârnând pân' la pământ,/ din șevalet vreo zece mâini ieșiră/ și-mi tatuară pielea c-un cuvânt./ Eu îmi scoteam râzând os după os din trup/ și le umpleam cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate licențele), cu scopul declarat de a substitui invaziei livrești o "poezie la zero grade kelvin/ unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort", predilecția pentru butaforie și bufonadă se răscumpără integral în volumul Planeta O (Editura Junimea, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă ghes pe scările de gheață/ să cerceteze, probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tacu până la 17 ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eminescu, Macedonski și Minulescu, Arghezi și Blaga, Emil Botta, Radu Stanca și Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov și Emil Brumaru, Nichita Stănescu și Marin Sorescu, Mircea Ivănescu și Dan Laurențiu, ca să nu mai vorbim despre E.A. Poe, Novalis și Hölderlin, suprarealiști și expresioniști. Desigur că, ceva mai târziu, Mihai Ursachi își va recunoaște, deși doar prin ricoșeu, în eseurile pronunțat teoretice, câteva dintre aceste surse (despre Eminescu, bunăoară, va scrie în mai multe rânduri pagini dense) ori va adăuga, pe lista
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e deloc clar ce se ascunde în spatele lui Bin Laden. Și cît au investit americanii în acest personaj și în organizația sa..., aproape cît și în Saddam Hussein pe vremuri... Cu excepția Marii Britanii, Europa joacă deocamdată fără minge în această confruntare suprarealistă între marea Americă și nebunul Bin Laden. În special Franța și Germania fac un subtil joc de glezne. Un spion ici, o fregată colea, în rest, din punct de vedere militar, Europa nu prea contează. Sau contează tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
treptat, sub presiunea inexorabilă a revoluției industriale. Viața se mută de la ferma patriarhală în suburbia inovatoare simbol absolut al triumfului magalopolisului peste Ocean. Existențele indivizilor își pierd dimensiunea genuină și par tot mai mărunte în decorul strivitor al unui Manhattan suprarealist, ridicat, nebunește, spre cer. Butaforia înlocu iește trăirea și, de aceea, adesea, personajele lui John Cheever lasă impresia de epuizare nervoasă, de exsangui nare, de prăbușire într-o viețuire mecanică, de zombi. Ima ginea a fost prelucrată de scriitor și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de rangul doi, se consideră un ratat irecuperabil, dezvoltînd sumbre reverii diurne, cu iz freudian. Visează să-și ucidă soția casnică, supraponderală și mereu nemulțumită și își urăște pînă la disperare studenții rudimentari. În sfîrșit, în urma unui lanț de evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde nu dorise să participe, dar a cedat la insistențele ultimative ale consoartei), Wilt reușește să fie arestat și anchetat, sub suspiciunea de omor. La bairamul amintit, protagonistul, în stare de ebrietate, fusese umilit public
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]