11,672 matches
-
lucru atât de important... Așa erau cei doi din fotografia de nuntă. Casa era pentru cea de-a doua aniversare a lui Katrin. Totul trebuia să fie perfect. O dovadă a talentului și inteligenței noastre. O capodoperă care să ne supraviețuiască. Portocalele și benzina, mirosul lipiciului, se amestecă cu mirosul de rahat. Degetele și palmele mele au o crustă de ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite. Am distrus tot ce-am sperat că-mi va supraviețui. În după-amiaza în care m-am întors acasă de la muncă și le-am găsit, am lăsat mâncarea în frigider. Am lăsat hainele în dulapuri. În după-amiaza în care m-am întors acasă și am văzut ce făcusem, aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să distrugă toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ale boierului Caraiorgu? Ziua și fata... Uite unde stă moralistul! Poate că stă, Maria, sigur stă, cum și-n tine stă, cred, o fărîmă din marele Bujoreanu. Tatăl meu a fost real; Vlad-haiducul e o poveste... Din povestea aceea, au supraviețuit trei vițe, care nu s-au amestecat vreodată în cei două sute de ani... Mare scofală! ...și care nu și-au părăsit pămîntul, nici măcar cînd au trebuit să stea ascunși de-alde nea Toader... Să nu-mi insulți soțul! Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
800 specii de pești, acestea reprezentând aproximativ 10% din totalul speciilor de animale vertebrate din lume. Datorită faptului că cea mai mare parte a teritoriului chinez nu a fost afectată de ghețarii continentali din era terțiară și cea cuaternară, au supraviețuit numeroase specii de animale. Potrivit datelor statistice, aproape 500 specii de vertebrate trăiesc numai în China și acestea reprezintă aproape 20% din totalul speciilor de vertebrate terestre din China. În întreaga lume sunt renumite cele peste o sută de specii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și este construit de primul împărat al acestei perioade, Zhu Yuanzhang. Zhu Yuanzhang (la putere în perioada anilor 1368-1398), un împărat care a creat o legendă în istoria Chinei, s-a născut într-o familie de țărani săraci. Pentru a supraviețui, a intrat călugăr într-un templu. După câțiva ani, Zhu Yuanzhang participă la marea răscoală țărănească împotriva dinastiei Yuan (1271-1368) și datorită curajului și aptitudinilor de strateg, ajunge rapid din simplu ostaș comandantul armatei țărănești. În 1368, Zhu Yuanzhang urcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
găsite în ținutul Hezhang, provincia Guizhou, în septembrie 2001. Această descoperire a fost considerată una dintre primele zece mari realizări arheologice ale anului. Yelang, situat în sud-vestul actualului teritoriu al Chinei, a avut un regim de stat vasal și a supraviețuit 200 de ani (între sec. III î.e.n și sec.I e.n.). Potrivit documentelor istorice, a fost un stat dezvoltat, dispunând de 100.000 de soldați de elită. La întâlnirea cu solul trimis de un împărat din dinastia Han
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mogao este o dovadă a înțelepciunii înaintașilor. Grotele au fost construite într-o oază, loc care întruchipează doctrina budistă a izolării de lume și contopirea cu natura. În fața Grotelor Mogao, curge apa râului Dangquan, ce ajută copacii din jurul acestora să supraviețuiască deșertului. Porțile grotelor mici sunt situate una lângă alta pe partea de est a muntelui, iar cea poziționată cel mai sus, se află la o înălțime de 40 m. Iarna, vântul bate dinspre vest și nu intră în grote, vara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Curții Imperiale. În ultima jumătate a vieții sale, Su Shi a fost practic prigonit politic. De la vârsta de 43 de ani, a fost exilat de mai multe ori, în ținuturi tot mai îndepărtate și în condiții tot mai vitrege. Ca să supraviețuiască în luptele crunte și perfide dintre oamenii Măriei sale, Su Shi a reușit să îmbine într-un tot unitar armonios concepțiile confucianiste, budiste și taoiste. Budismul și taoismul l-au ajutat să privească cu tact problemele și să trateze cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de încercări cumplite, dar grație forțelor sale nemaipomenite și protecției zeilor, a supraviețuit de fiecare dată, a învins și nimicit monștrii. La vârsta de cinci ani, Ghesar și mama lui se mută într-o zonă din bazinul Fluviului Galben. La doar 12 ani, el câștigă cursa de cai organizată pentru tinerii din trib
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scări. Vizitatorii trec cu multă atenție, călcând ușor pe aceste "cărări suspendate" fixate de stânci, care parcă se prăbușesc la o apăsare mai puternică. Deși scârțâie sub picioare, pavilioanele și sălile rămân neclintite. Construită în anul 491 e.n., mănăstirea a supraviețuit în parte datorită reconstrucțiilor și restaurărilor din timpul perioadelor Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911). Este o minune arhitecturală, prin faptul că pune în practică o teorie mecanică unică. Traversele care susțin fundațiile au fost încastrate pe jumătate în rocă. Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost unul dintre ei. El provenea dintr-o familie săracă și a rămas orfan de mic. Înainte de recrutare, necunoscând negustoria și refuzând să lucreze pământul, Han a dus o viață de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce. Ca să supraviețuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea de mâncare, a împărțit cu el merindea pe care și-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca în niște cetăți asediate, gata să lupte, în absența dușmanului, cu tot restul României, de la care cer însă întruna provizii și combustibil ca să... reziste. Câtă vreme această mentalitate de autosechestrați îi va stăpâni, câtă vreme se vor încăpățâna să supraviețuiască într-un univers artificial, nu e nimic de făcut. Trebuie ca fiecare să-și asume pasul dincolo, singurătatea căutării unui loc în lumea reală. Dintre minerii disponibilizați cu plăți compensatorii, care nu și-au cheltuit rapid banii pe bunuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
până la Ceaușescu, trecând prin literatura română. Nu știu dacă peștii prezintă flatulențe, dar Crapul Gonflabil, în caz că scapă o bășină din pricina preaplinului sufletesc, cu siguranță se miră de ce nu simți mireasma Zefirului... Bazat pe cuplul mizil-breban, fripto-comunismul românesc ar fi putut supraviețui până la transformarea soarelui într-o gigantă roșie. „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” Am retranscris fraza pentru a mă convinge că n-am halucinații. Va să zică trebuie să moară oamenii de foame și frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Filipul mare, am îndeplinit cealaltă jumătate de dorință. Nimeni nu va ghici ce-i aia gebul, așa că m-aș putea lăuda în liniște cu o asemenea ocupație. Citind biletul sub sfârâitul cartofilor din tigaie, bilet care e posibil să fi supraviețuit într-unul din sertarele ei pline de hârtii și hârtiuțe, nici mama n-a înțeles despre ce îndeletnicire era vorba. Și m-a rugat să traduc. De fapt, l-a rugat pe Filipul mic, aflat pe atunci în plin proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sâni (cu insistența abia sositului pe lume), al doilea umplându-i obrajii de lacrimi (cu abandonul și lehamitea bolnavului incurabil), dualitatea prenumelui aceluia a făcut ca patima alpină a unuia să se prelingă în celălalt, ca dragostea lor comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei ca un pântec, să fi aruncat ancora și să-i fi îngăduit să debarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
metamorfoze complicate, la dimensiunile unui purice), ci și pe vietatea aceea ascunsă între blocuri, pe care Radu și cu mine o botezaserăm, demult, sanctuar. Și cum orice vietate, fie ea și o grădină sau un sanctuar, are nevoie pentru a supraviețui poate nu chiar de cămăruțe cu atrii și ventricole, dar, în orice caz, de un organ asemănător unei inimi, crucea preluase funcția asta și pulsa încet de pe coaja copacului, în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăsta. Și, chiar și În rarele ocazii cînd reușeam să mă bag primul, eram trimis rapid la plimbare de către unul dintre frații mei mai musculoși. E un miracol că am scăpat cu viață din familia mea. Întîmplarea face că am supraviețuit mai mult cu resturi. Chiar și azi, e suficient să mă gîndesc la asta, și simt din nou acea senzație cumplită de alunecare, cînd mamelonul Îmi alunecă din gură, pentru că sînt tras Înapoi de picioarele din spate. Lumea vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era să mă cațăr peste șirurile de sugari beți ce moțaiau și să mă plimb de la un sfîrc la altul, golindu-le pînă la ultima picătură. Nu era niciodată Îndeajuns. Însă a contat, pentru că În felul ăsta am reușit să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață. Nu mai trebuie să mă aplec peste marginea prăpastiei reprezentate de nașterea mea pentru a da de mama. Acum pot să stau culcat pe spate pe stratul plăcut de confetti, cu piciorușe rozalii și drăgălașe Încolăcite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
hămesiți mănîncă țărînă. Dacă ți-e suficient de foame, mănînci orice. Chiar dacă nu-ți hrănește trupul, simpla acțiune de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți hrănește visele. Iar visele legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era mult praf, Însă nu poți să mănînci praf. Ți se lipește de cerul gurii și e imposibil de Înghițit. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mele librării, era o luptă crîncenă pe viață și pe moarte, În care te lua dracu’ dacă rămîneai În spate. Toate vietățile de acolo erau hotărîte, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, să ne facă de petrecanie. Șansele noastre de a supraviețui un an erau aproape zero. De fapt, statistic vorbind, eram deja ca și morți. Încă nu știam sigur asta, Însă aveam un soi de intuiție În acest sens, genul de străfulgerare rău prevestitoare pe care o are lumea, cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori. Am mers prin viață ducînd după mine o membrană strălucitoare, ca de melc, țesută din spaimă. CÎnd am să mor, Într-un sfîrșit, n-o să mai am nici o emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
decît să Împingă fotoliul afară, pe scara metalică de incendiu și, odată pus acolo, s-a urcat și el În urma lui, cu o cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii nucleare”. S-a dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea la bronzat. Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat, ce-i cobora În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că nu-i supraviețuim, așa cum supraviețuim bunăoară dragostei trupești. — La urma urmei, ne aflăm În război! rosti Rowe, cu un soi de exaltare În glas. Descoperea, deodată, miezul strălucitor al unui vechi și fals truism, cum un copil descoperă o fărîmă de aur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]