3,733 matches
-
permite. Aveți destul timp la dispoziție după bal. - Dar ... încercă să o contrazică fata. - Beth, te rog, să nu faci o scenă ! Vocea Almei nu sunase niciodată mai hotărâtă și autoritară ca în acel moment. Eduard și Leon se priviră surprinși. Fata o înfruntă din priviri și se îndreptă spre camera ei. - Domnișoară Alma să nu te superi prea tare pe Beth! Nu-i chiar atât de rea ,precum pare, a vorbit Eduard. - Este mai căpoasă ! i se adresă Leon ridicând
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
dar avem nevoie de capital. Tu ocupă-te de țintele tale, eu de ale mele. Discuția se încheiase și cei doi se sărutau. " Lichele !" -V-ați rătăcit, domnișoară? Alma încremeni. - Papa, șopti făcându-i semn să vorbească mai încet. Mirat și surprins, contele o privi mai atent: - Alma ? Dumnezeule, pe cine pândești aici ? Îl trase într-un colț mai ferit. Putea oricând să treacă cineva și să-i vadă. - Papa, știi că ador balurile, mă uităm din culise. E periculos să fim
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă rog! Mi-a spus recepționerul că sunteți domnul Ștefan Dunca. - Da doamnă, așa mă numesc, răspunse el surprins, cu un glas cât mai afabil. - Ce bine! Sunt doamna Gloria Trifan. Trebuia să aveți întâlnire cu soțul meu, Laurențiu Trifan. - Adevărat, trebuia să am o întâlnire cu domnia sa încă de ieri la aceeași oră, însă probleme de serviciu care
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
o colină cu fânețe. Deodată, făptura de alături își întoarse fața către ea și la lumina palidă a lunii zări un chip alb, zâmbitor și doi ochi negri, pătrunzători. - Tu ești!?- tresări deodată Narcisa parcă trezită dintr-o vrajă. - Ești surprinsă? - auzi o șoaptă ca o adiere de vânt. - Nu mă așteptam să te întâlnesc... De ce apari și dispari mereu din calea mea? Cine ești? - Un cavaler al nopții! - Și acel „cavaler al nopții” nu are un nume? - îi zâmbi ea
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
există săriturile mărunte ale păsărilor până la ramurile dintâi ale copacului vieții privesc un alfabet mereu în refacere copacul care rodește încercări ce nume poartă - e întrebarea copilului cu ochii larg deschiși cuvântului dintâi se aude un răspuns din capsula timpului surprins nepregătit de materializarea fibrelor încercărilor într-o ședință complexă a surdomuților existenței balanța își privește capetele pe tija de piatră razele prind firele de nisip prizonieri ai trecutului deschid coliviile conexiunile funcționează uitarea e aberația prezentului condimentată cu iertare închisă
NEPREGĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353741_a_355070]
-
o sufla ușor. Cine ești ,tu?" ' Doar un barbat" 'Refuz să cred că ești doar un barbat" "Mă duci cu vorba ca să-mi iei mintea de la buzele tale?" "Nu .Vorbesc.Buzele mele sunt mai intersante când se mișcă" Nu păru surprins.Se aștepta că ea să aibă limba ascutita.Incepu să râdă și brusc se ridică: "Sus.Te duc inapoi.Nu de alta ,dar nu vreau să fac dragoste cu tine într-o colibă de lemn pe un pat tare" O
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
totul te făcea să crezi că ești pe orbita planetei natale. Mai rămâneau analizele minerale, dar pentru asta trebuiau să coboare la sol. Aleseră pentru aterizare un platou aflat între două lanțuri muntoase. Coborâră toți trei din navă și văzură, surprinși, că alături se găsea o altă navă. În mod evident nu era una terestră. O trapă se deschise, ieși un omuleț de culoare verde smarald care se îndreptă jovial către ei și începu să turuie. Sau cel puțin asta era
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
LASĂ... Lasă să fie, Lasă-te dus, Lasă-te copleșit, Lasă-te explorat, Lasă să te guste, Lasă-te să respiri, Lasă să se întâmple, Lasă-l să te ia de mână, Lasă să se citească în tine, Lasa-te surprins și chiar mai mult... Mai mult! LASCIA Lascia che sia, Lasciati andare, Lasciati leggere, Lasciati respirare, Lasciati assaggiare, Lascia che ți esplori, Lascia che avvenga, Lascia che ți travolga, Lasciati sorprendere ancoră Lascia che ți prenda per mano, E di
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
folosirea lor într-o conversație atrage serios atenția asupra unei erori în educația unuia din convorbitori. Sunt sigur că și Dumneavoastră dacă, după ce ați afirmat cu convingere că „iubiți România”, vi s-ar arată zâmbitor obrazul, ați rămâne cel puțin surprins. Un politician român înțelege prin „poporul meu” sau mai simplu „poporul” masa de votanți care, după caz, i-au dat votul sau măcar au votat. Cei care nu s-au prezentat la urne, dese ori din motivul obiectiv că literalmente
SIMPLU, MEDITEZ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354156_a_355485]
-
trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat în colțul acela de suflet ce-l păstra în taină, făcu un gest cu mâna, alungând vedenia venită de peste ani. Și încearcă s-o împace cu blândețe: - O
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Autorului FOAME DE IUBIRE Cât mi-e de foame de iubire, Să mă reîncarnez în tine, De unde am venit prin zămislire, Ajungând prin cer la tine. Țin poarta sufletului deschisă, Te primesc pe tine-n custodie, Tu radiezi, ești și surprinsă, Dar o speranță încă mai adie. De tine voi fi mereu flămând, Trăiesc o adevărată simbioză, Te voi purta mereu în gând, Așa frumoasă ca în poză. Referință Bibliografică: Foame de iubire / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FOAME DE IUBIRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354690_a_356019]
-
Iertând Uitând Fără să mă iubesc, Fără să mă iert, Fără să uit Vreodată De tine. Aceasta-s eu În cartea mea În care ați citit Și voi Făcându-vă Întotdeauna timp, Întotdeauna loc. S-atâția ochi Fixați asupra ei - Surprinși Speriați Oripilați Câți pe-un capac De pe-un sicriu În care mortu-i Încă viu. Referință Bibliografică: Capacul / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1100, Anul IV, 04 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate
CAPACUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347223_a_348552]
-
două persoane pe care le îndrăgesc de câteva zeci de ani pentru eleganță, stil, prezență de spirit, cultură, verticalitate. Am fost întrerupt de vocea și privirea luminoasă a unei doamne ce se apropiase de mine cu brațele întinse pentru îmbrățișare. Surprins și nemulțumit că în acea clipă nu am recunoscut-o, am răspuns gestului său și am invitat-o pe scaunul de alături. Mi-am amintit că o cunosc de la alt eveniment literar-artistic organizat de Loreta Popa, că a scris o
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
altceva decât să se ghiftuiască. Vocea secretarei: De unde știi? Vocea muncitorului: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? Vocea secretrei: Ăsta nu e chiar așa de prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul meu că n-am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară! Acum mă crezi? Vocea muncitorului: E tare nostimă, mititica! Are pe vino-ncoace. Muncitorul: Cum
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
odată, m-am simțit atras într-o pâlnie, într-un vârtej cald și binefăcător, la fel ca un somn dulce... - Domnule Florin, dumneata cazi în utopie! - am auzit o voce venind dinspre umbră de lângă mine. - Cine ești? - l-am intrebat surprins și puțin speriat, mai ales că soarele fusese înghițit de dealurile din apropiere și înserarea își aruncase valul străveziu-albastru peste pădure. - Cum să mă cunoști?! Doar văd că trăiești „Sfârșitul utopiei”.- Aaa... ești Marcuse. Mă bucur să vă cunosc. I-
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
ales că soarele fusese înghițit de dealurile din apropiere și înserarea își aruncase valul străveziu-albastru peste pădure. - Cum să mă cunoști?! Doar văd că trăiești „Sfârșitul utopiei”.- Aaa... ești Marcuse. Mă bucur să vă cunosc. I-am întins mâna, dar surprins a văzut că de la cot până în vârful degetelor nu o mai vedeam. Însă i-am simțit strânsoarea. Imediat cum a retras-o, din nou și-a recăpătat conturul. Era ca și cum de la cot în jos mâna mea devenise invizibilă. Dar fără
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
militară pe lângă care trecea trenul, când ne duceam la țară la tataie. Am coborât din autobuz dusă de vârtejul celorlalți, trăgând după mine rucsacul milităresc conform “regulamentului”, cerut de școală. M-am așezat în rând, sub ochii mirați ai învățătoarei, surprinsă mai mult că eram singură pentru care cel puțin nu trebuia să strige. Numai fluieratului directorul taberei i-a oprit din alergat pe ceilalți și după câteva palme și amenințări că vor dormi în curte pe iarbă în noaptea aceea
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
literatură. Teoretizarea globmodernului am făcut-o în publicația „Curierul Primăriei” și în prestigioasa revistă „Oglinda Literară”. Georges Poules sublinia că în timp ce conștiința critică este formată din conștiința inerentă a operei care este efervescentă și puternică, evident, primul plan, și conștiința surprinsă a iubitorilor de literatură. În final, dacă creația literară este fructul talentului și transpirația autorului, lucrarea criticului este „parazitul” acestui produs. Pecetea pe operă a criticului nu există și nici un reper nu este, e doar o formă de a recreea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
Mă simțeam mai în largul meu între cei costumați pentru baie. Regulile de multe ori simplifică existența și apără trăinicia atracției. Dacă vroiai să ghicești formele cuiva, oricum nu te oprea nimeni. * Când am intrat în cameră, ei încă dormeau, surprinsă m-am retras încet să nu-i trezesc, dar nu-mi puteam dezlipi ochii de pe sânul ei, care stătea zvelt și dezvelit. -Noi dormim fără haine. E ceva natural, spunea Amalia, prietena mea. -Chiar? - mă limitam la o mirare scurtă
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
idealul nostru de veacuri, Comunismul! Această lozinca de luptă, a noastră, apărută pentru prima oara în „Manifestul Comunist”, redactat de Karl Marx și Friedrich Engels, este cea mai frumoasă chemare la luptă. Acolo pe Tărâmul Făgăduinței ... proletariatul a câștigat! Dreptaciul: (surprins) Nu! Nu ai dreptate! Acolo oamenii, indiferent de condiția socială, sunt egali în fața legilor. Conducătorii sunt aleși prin vot secret și universal. Sunt liberi să se exprime, să se asocieze, să muncească, să-și înjghebeze propria afacere, să ... Stângaciul: (intrerupandu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
Metodă sau teoria nu se pot aplica ad-literam oricui, fără asemănare în judecată de valoare. *** Scenă 7. (Stângaciul reintră în scenă bombănind... și imitând ultimele cuvinte ale Dreptaciului) Stângaciul: Ți-am auzit ultimile cuvinte ... „judecată de valoare” Vorbeai singur?! Dreptaciul: (surprins) Nu ... nu ... ! Mă gândeam cum o să le vorbesc oamenilor pe Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul: Frumos... frumos, dar ce ai de gând să faci acolo? Dreptaciul: Ce nu am putut face în țara noastră. În primul rând să trăim în liniște și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
Adus înaintea arhiereului, Baraba se așeză în genunchi și sărută mâna acestuia. -Poruncă mărite arhiereu, spuse el supus. -Ai auzit desigur ce s-a întâmplat, spuse Caiafa făcându-i semn să se ridice. -Nu știu nimic luminate arhiereu! spuse el surprins. -Ucenicii au furat trupul rebelului Iisus datorită unor legionari romani netrebnici care au adormit la mormântul aceluia. Acum ucenicii vor spune că Iisus a înviat din morți iar rătăcirea va fi mai mare decât când acesta trăia! Înțelegi tu asta
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
vin cu ploaie pe-nserat! La fântâna prăpădită, unde vitele se adapă stă o capră costelivă cu botul băgat în apă! Mai spre dreapta o semnătură, parcă scrie, I. Marin”, pusă pe câmpia verde lângă-o tufă de pelin!” Și mai surprinși rămânem când urmându-l pe dl. George Roca, ajungem în „lumea fabulei” sau în „Țara înțelepciunii dulci, a jocului spiritului cu mărgele de sticlă, sau pe tărâmul filozofiei pufului de păpădie” ... Întâi îți spui că acestea nu pot să fie
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
la prețuri enorme, pungi de plastic, dar și cornete făcute din ziare vechi, la prețuri acceptabile. Cum de era posibil așa ceva?! se întreba nedumerit poporul... - Costeliiii, băi, Costeliii, scoală, bă, că vrea tușă-ta să vorbească cu tine! Bietul om, surprins și de această dată, își mușcă din nou buricul degetului. Pe ecran apăru balena, tot neagră, tot cu basma roșie și mustăcioară, însă de data asta la schi în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
casa de vacanță din Viverone. - Sărut mâna, sunteți doamna Adriana... - Da, eu sunt. - Aveți un colet prin Fan Curier venit de la Torino - Italia, sunteți bună să-mi semnați factura de primire? - Desigur. Ce am de plătit? Întrebă ea nedumerită și surprinsă. - Nimic, este cu toate taxele plătite. - Bine atunci, mulțumesc. Semnă factura, curierul își luă un exemplar și o părăsi pe Adriana luându-și la revedere, fără să mai aștepte vreun comision din partea destinatarei. Odată ce închise ușa în urma sa, curiozitatea Adrianei
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]