1,195 matches
-
filme regizate de au fost nominalizate la Premiile Oscar: "Rebecca" în 1941, "Suspicion" în 1942, "Lifeboat" în 1945, "Spellbound" în 1946, "Rear Window" în 1955 și "Psycho" în 1961. Filmele sale au ajuns celebre pentru originalitate și, mai ales, pentru suspansul provocat de mâna unui maestru. A crescut într-o familie săracă. Părinții săi, William (1862-1914) și Emma (1863-1942), erau partizanii unei educații stricte catolice. Educația sa și aspectul său fizic nefericit au făcut ca de mic copil să fie timid
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
când urma să fie aplicată pedeapsa erau alese chiar de cel pedepsit și această amânare a unei pedepse iminente îl teroriza pe copil câteva zile. S-ar putea ca tocmai din această așteptare terifiantă a pedepsei să se fi născut suspansul lui Hitchcock. Odată, în copilărie, pe când avea vreo 5 ani, tatăl l-a pedepsit într-un mod foarte original pe micuțul Alfred, trimițându-l cu un bilețel la o circă de poliție locală. Polițistul a citit biletul scris de domnul
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
În 1968 a primit un Oscar onorific, Premiul în Memoria lui Irving Thalberg pentru întreaga sa cariera în cadrul ceremoniei Premiilor Academiei. În ciuda faptului că nu a primit niciun premiu Oscar în competiție, întotdeauna a fost și va fi considerat maestrul suspans-ului. În 1976, Hitchcock a regizat "Family Plot" cu Karen Black și Bruce Dern. În 1979, "American Film Institute" îi decernează premiul pentru munca sa. În același an, Regina Angliei îi decernează titlul de Sir. Un an mai târziu, la
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
de David Schwartz Andrei Gorzo și Veronica Lazăr au scris recent o replică la textul meu despre Toni Ermann, Perspectiva sălbaticului</strong>. Intențiile textului-replică sunt explicit polemice, anunțate, probabil pentru a mări suspansul, încă de la începutul săptămânii trecute, pe <em>Facebook</em>. Deși tonul este ceva mai blând decât comentariile de <em>Facebook</em>, care denunțau „mistificări aproape frază cu frază” și o situație „destul de gravă”, conținutul textului-replică face o serie de critici
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
mai mare contribuție adusă muzicii de film a fost muzica sa pentru filmul din 1933, "King Kong". O lucrare masivă de 75 de minute care conține multiple teme. Cel mai important, muzica a ajutat audiența să simtă și mai bine suspansul și, de asemenea, să aibă o simpatie pentru personajul Kong. Muzica a primit multe laude din partea criticilor contemporani. Levant și mulți alți critici au considerat ca 25% din succesul filmului s-a datorat muzicii compuse de Max Steiner. Tot în
Max Steiner () [Corola-website/Science/308304_a_309633]
-
în ultimul deceniu”. Revista Rolling Stone l-a remarcat pentru “stilul său negru rutinat, claviatura atractivă și timidul rimt expulzat”. Cu 50 Cent complimentând producția ca fiind „una care nu va înregistra insucces, un flow demn care te ține în suspans". A debutat numărul 1 în Billboard 200, având vânzări de 872,000 de exemplare în primele patru zile. Single-ul „In da club”, a fost remarcat pentru faptul că a întrecut recordul Billboard ca fiind cel mai ascultat cântec la
50 Cent () [Corola-website/Science/303200_a_304529]
-
și cronicarul Anne Carroll Moore, în timp ce William Rose Benét a descris-o în "Saturday Review of Literature" ca o „fantezie minunată”. În "New York Times", Anne T. Eaton apreciază romanul ca fiind „un basm care descrie o aventură minunată plină de suspans și asezonată cu un umor destul de liniștit, irezistibil”, și vede în el unul dintre cele mai bune cărți pentru copii publicate vreodată. La Second Annual Children’s Festival din 1938 a primit un premiu de la "New York Herald Tribune" pentru cea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
dau seama că acest fapt se datorează frumuseții jurnalistei, care devine astfel victima nemilosului creier. Personajele serialului au fost desenate de către Victor Antonescu, acesta deschizând seria după coordonarea Aventurilor submarine. În episoade sunt incluse date științifice exacte, fiind caracterizate de suspans și dinamism. Pentru unele dintre ele a fost cerută și opinia lui Andrei Bacalu, acesta scriind chiar scenariul primului episod: „Planeta oceanelor”. Acțiunea este simplă: eroii noștri fac o călătorie pe planeta oceanelor, unde materia are o structură macromoleculară, iar
Misiunea spațială Delta () [Corola-website/Science/303430_a_304759]
-
după sfârșitul ultimului episod al serialului. Acesta va fi lansat și pe suport DVD și Blu-ray. Unicitatea "Prison Break" stă în construcția "serializată" a producției, în modul în care este gândită și structurată acțiunea, fiecare episod aducând un plus de suspans și tensiune, o similitudine din acest punct de vedere putând fi găsită și în cazul unor seriale ca "Lost" sau "24". La acestea se adaugă locul filmării, puține fiind serialele tv care au fost filmate într-o închisoare propriu-zisă. Succesul
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
Publicația "The New York Times" a fost de părere că "Prison Break" este „mult mai captivant decât celelalte seriale noi ale televiziunilor, și cu siguranță unul dintre cele mai originale”, lăudând „aspectul autentic” și capacitatea producătorilor de a crea un „thriller plin de suspans”. "Entertainment Weekly" a catalogat serialul ca fiind unul dintre cele mai bune ale anului 2005. Pe de altă parte, "The Washington Post" a criticat "Prison Break", reproșându-i aerul sobru pe care dorește să-l afișeze și prestațiile permanent „nervoase
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
Recenziile primite de serial au fost în mare parte pozitive. Redactorul revistei "Télépoche" a considerat că serialul a reprezentat „lovitura de grație” a stagiunii: „construit ca un puzzle uimitor, această dramă violentă din lumea închisorii își înconjoară publicul cu un suspans captivant”. Marie Barber de la cotidianul "L'Humanité" remarcă fizicul deosebit al actorului Wentworth Miller și totodată inteligența de care dă dovadă Michael Scofield, personajul pe care-l interpretează. Deși recunoaște că deținuții care apar în serial nu scapă stereotipurilor, jurnalista
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
a avut un imens succes în anul 1995 în S.U.A. și 1996 în Europa. Buzz Lightyear, Woody și o distribuție alcătuită din jucării colorate s-au alăturat unui grup de personaje noi și încântătoare în această comedie plină de acțiune, suspans și surprize. Tom Hanks, Tim Allen și toți actorii talentați care au interpretat vocile în primul film și-au reluat rolurile inițiale. Datorită tehnologiilor de ultimă oră în materie de animație computerizată, filmul de față este o adevărată capodoperă lasând
Povestea jucăriilor 2 () [Corola-website/Science/303786_a_305115]
-
început apar în general peste scenele următoare. Deși serialul urmărește un fir narativ general, fiecare episod relatează acțiunea în paralel cu evenimente de dinaintea prăbușirii, întâmplări relevante din viața unui anumit personaj. Majoritatea episoadelor se încheie printr-un final-surpriză, plin de suspans sau printr-o acțiune care își va găsi rezolvarea într-un episod ulterior, acțiune urmată de o tranziție bruscă într-un ecran negru. Altele, în urma rezolvării unei intrigi, se încheie printr-o scenă liniștită. "Lost" prezintă muzică original compusă de
LOST: Naufragiații () [Corola-website/Science/304151_a_305480]
-
Călin Căliman considera că „principala performanță operatoricească sunt exterioarele din primele secvențe ale filmului, galopul acela lung, obsedant, bezmetic, al ofițerului neamț peste miriști, un «strigăt» avertizant, care prevestește, parcă, tragedia de mai târziu”. Imaginile filmate conțin o stare de suspans psihologic. Pe măsură ce evenimentele evoluează spre tragedia din final se constată că tensiunea evoluează în crescendo. Decorurile realizate de arhitectul scenograf Marcel Bogos contribuie la realizarea unei fantezii în imagini. Camera de filmat se mișcă între un spațiu închis și unul
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, același critic afirmase că " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" este o dramă psihologică, care conține mai multe secvențe de suspans: lungul, iritantul și obsedantul galop al unui ofițer neamț peste miriște în timp ce în aer plutește sentimentul neliniștitor al unor întâmplări dramatice, „cina cea de taină” la care participă Ipu și jocul lui „de-a șoarecele și pisica” cu comesenii terifiați
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Ultimul cartuș" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, criticul Călin Căliman a observat că suspansul și tensiunile intrigii sunt susținute de directorul de imagine Nicolae Girardi cu remarcabile rezultate artistice. În opinia lui, unul dintre personajele memorabile ale acestui film este „sadicul comisar legionar Paraipan, în interpretarea teribilă a lui Gheorghe Dinică”. Criticul Tudor Caranfil
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru decorurile la filmele "Întoarcerea lui Magellan" și "Un comisar acuză". El a realizat decoruri de o mare inventivitate care au recreat Bucureștiul interbelic "Un comisar acuză" fiind un film de suspans cu o acțiune liniară, scenograful a fost constrâns să realizeze un spațiu concret. El s-a folosit de interferențele de imagini-culoare pentru a identifica esența personajelor. Astfel, comisarul Moldovan este încadrat într-o gamă de culori dintre care dominante sunt
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
ar fi fumat plantații întregi de tutun”", fiind plini de admirație atunci când îl vedeau în filme. Comisarul Moldovan și Mărgelatu erau printre eroii multor copii din acele vremuri. Cronicile de film din perioada premierei acestui film au fost entuziaste, lăudând suspansul și ritmul alert al acțiunii, spectaculozitatea unor secvențe (printre care și cea în care comisarul moare), interpretările strălucite ale lui Sergiu Nicolaescu și Gheorghe Dinică, hazul produs de personajul Limbă sau buna interpretare de către cascadorul Mircea Pascu a legionarului Tănăsescu
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Pintilie (cu 352.761 spectatori). Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor de acțiune, considerând că în acest film Sergiu Nicolaescu și-a demonstrat încă o dată „profesionalismul, ca și
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor de acțiune, considerând că în acest film Sergiu Nicolaescu și-a demonstrat încă o dată „profesionalismul, ca și temperamentul de cineast al acțiunii dezlănțuite”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Eragon" de nenumărate alte romane fantasy scrise de amatori." Chris Lawrence de la About.com a fost de părere că romanul conține toate "ingredientele tradiționale" care fac dintr-o operă fantasy o "lectură plăcută", cu o acțiune "antrenantă și plină de suspans ", "ambalată" în acțiune și magie. Lawrence și-a încheiat recenzia cu o apreciere de 3.8 stele din 5, comentând că "personajele sunt interesante, acțiunea captivantă și ai certitudinea că personajul pozitiv va învinge în cele din urmă." "Eragon" a
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
apare pentru scurt timp imaginea unui câine care latră - cum se va vedea, acel câine care fusese dresat să nu-i permită să doarmă în închisoare). În schimb, sunetul filmului abundă în efecte de ecou, în special pe momentele de suspans. Muzica gravitează în jurul piesei "Canarul", traversând un fond sonor potrivit epocii (în scenele citadine) către o monodie interpretată de un cor bărbătesc la finele filmului, în timpul delirului eroului. Atmosfera, în măsura în care scenariul o îngăduie, poate fi asemănată cu cea din filmului
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
() este un serial produs de televiziunea venezueleană RCTV, în anii 2001-2002. nu este o telenovela obișnuită, realizată după tiparele clasice, ea conținând mult mister și suspans. În România, serialul a emis pe canalul Romantica. Dragostea este șicanatoare, deseori misterioasă, câteodată periculoasă și niciodată predictibilă. Gloria Leal este o femeie tânără, frumoasă și naivă cărei vocație este cinematografia. Gloria se hotărăște să facă o lucrare documentară despre
La mujer de Judas () [Corola-website/Science/312332_a_313661]
-
află, practic, printre noi, cu toate aspectele lor: și cele pe care le înțelegem și cele pe care nu le înțelegem sau nu le acceptăm", a declarat pentru AGERPRES autorul. "Cartea are toate datele unui român de succes: acțiune palpitanta, suspans, personaje puternice care-și prezintă hotărîte punctele de vedere, ironie și un final neașteptat. Dar este mai mult decît o narațiune antrenantă. Există în acest român un plan de profunzime tulburător, o privire în abisul unei societăți - cea românească a
Bogdan Teodorescu () [Corola-website/Science/309128_a_310457]
-
regizează și apoi le interpretează. Pațanghel (porecla lui Moromete) este povestitor și actor (cum se dovedește a fi și Moromete atunci când va face revista presei sau informare politică la fierăria lui Iocan), pregătindu-și meticulos efectele istorisirii. Amânările, ocolurile inteniționate, suspansul replicilor țin de o anume plăcere a personajului de a-și crea și regiza o scenă, de spectacol cu public. De la Caragiale încoace, nici un alt autor român nu a obținut efecte artisitice mai savuroase din vorbirea personajelor, cum a făcut
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]