1,154 matches
-
dintre cei șase copii ai lui Henric al IV-lea și al Mariei de Medici. Lipsit de dragostea maternă, adeseori bătut de către tutorii săi, de o fragilitate fizică evidentă, s-a închis în sine, devenind un tânăr solitar, melancolic, foarte suspicios, care se enerva repede și care era încăpățânat. Aceste caracteristici psihologice i-au influențat întreaga domnie. în 1610, după asasinarea tatălui său, este înscăunat rege la numai opt ani, însă regina mamă, Maria de Medici, preia puterea, fiind regentă până când
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
-lea semăna la înfățișare și la abilități mai mult cu Mazarin decât cu Ludovic al XIII-lea, și că viitoarea lui «nesiguranță» se datora faptului că știa că este nelegitim[...]. Cea mai mare provocare a fost să-l convingă pe suspiciosul și răzbunătorul Ludovic al XIIIlea să accepte sarcina soției. Levi afirmă că a fost ideea lui Richelieu și că a s-a implicat în această conspirație, deoarece era singura modalitate de a înfrânge ambițiile lui Gaston și de a garanta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în multe dintre relațiile interumane există această amabilitate convențională, care ne ajută să suportăm confruntarea egoismelor și a orgoliilor noastre. Este minimul care ne ajută să supraviețuim într-o rețea socială foarte încinsă, foarte sensibilă, foarte tensionată, foarte grăbită, foarte suspicioasă, foarte superficială, extrem de iscoditoare (în ceea ce privește viața intimă) și cu intenții denigratoare. Amabilitate nu înseamnă așa cum s-ar putea înțeleage la prima vedere doar amabilitatea convențională, complezentă. Amabilitatea include și o stare sufletească, emoțională mai profundă. Pentru L. Carter (2007), de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
plăcut, de a atrage atenția sau afecțiunea celuilalt, de sinceritatea sau de fidelitatea celuilalt... Această senzație acută de lipsă Îl determină să revendice iubirea: caută la celălalt o compensare a acestui vid dureros, cere mereu mai mult, se dovedește pretențios, suspicios sau acuzator. Pe scurt, Îl face pe celălalt responsabil de propria lui lipsă de maturitate afectivă sau de Îndoielile pe care le are. Evenimente: Găsim aici toată pleiada de decepții și rupturi amoroase. Se Întâmplă chiar ca individul să provoace
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
minuscule ascunse în birouri, pe sub mese. Firma vindea echipamente de înregistrat ce se atașau direct la o linie telefonică și transmiteau comunicațiile într-un loc aflat la distanță, precum și echipamente pentru interceptarea apelurilor telefoanelor celulare. Cumpărătorii erau partenerii de afaceri suspicioși, concurenții și îndrăgostiții geloși. 7.1.1.3. Securitatea microundelor terestretc "7.1.1.3. Securitatea microundelor terestre" La început se credea că microundele terestre vor constitui mijlocul principal de transmitere a comunicațiilor pe distanțe lungi, ele traversând întreg teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
un atac al feminității sau al masculinității. 4) Tipul masochist - repetarea istoriei suferinței; - tendință la sacrificiu de sine; - sentimentul că nu este apreciat. - boala este percepută ca o pedeapsă; - sentimentul că suferința nu le este cunoscută. 5) Tipul paranoid - temător, suspicios; - tendință la imaginație interpretativă; - iritabili, cverulenți; - sentimentul că sunt persecutați. - boala este percepută ca un „asalt din afară”. - suspiciune și teamă legată de tratamentele aplicate; - impresia că „ceva i s-a făcut din afară” 6) Tipul schizoid - distant, nesociabil, detașat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziții premorbide din care se pot dezvolta boli psihice sunt următoarele: a) Constituția perversă este caracterizată prin scăderea considerabilă a simțului moral, până la pierderea acestuia, personalitate de tip imoral, vicioasă, inadaptabilă, delictuală, antisocială, needucabilă, perversă; b) Constituția paranoică desemnează tipul suspicios, egocentric, rigid, interpretativ, retras, orgolios, cu dificultăți serioase de adaptare și comunicare; c) Constituția emotivă se caracterizează prin hipersensibilitate, labilitate, dispoziție afectivă inegală, imprevizibilă; d) Constituția mitomaniacă sau imaginativă se caracterizează prin tendința la mitomanie, confabulație, înclinare către reverie, imaginativi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
excitați, certăreți și instabili, dar se reconciliază ușor. 2) Psihopații deprimați Aceste persoane sunt calme, sceptice sau pesimiste. Ei privesc viața și lumea cu o pronunțată notă de angoasă. Le lipsește siguranța și încrederea. Sunt incapabili de a se bucura. Suspicioși, ei sunt persoane înclinate către introspecție. 3) Psihopații timorați Sunt personalități apropiate de cei deprimați, descriși mai sus. Ei se caracterizează printr-o lipsă de securitate interioară și o lipsă de încredere în ei. Comportamentul lor etic este dominat de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incapabili de efort, e) inapți pentru serviciul militar, indisciplinați, refuză să execute ordinele, dezertează, comit acte infracționale de diferite forme și gravități, f) incapabili de a desfășura o activitate profesională teoretică sau practică utilă, susținută, continuă, indisciplinați, nepunctuali, instabili, vanitoși, suspicioși, invidioși față de colegii lor, g) tendință la delicventă și criminalitate, apetență pentru alcool, droguri, conduite de refugiu sau agresiune (suicid, criminalitate), tendință la perversiuni. Făcând o sinteză a acestor aspecte mai sus menționate, E. Dupré afirmă că viața psihopaților se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imaturitate afectivă cu dificultăți de adaptare-integrare socială. Din acest motiv, circumstanțele pot favoriza declanșarea delirului. 2) Delirul de persecuție În acest caz bolnavul vede ceea ce se petrece în jurul său interpretând aceste evenimente ca pe ceva îndreptat împotriva sa. El devine suspicios, bănuind sau fiind chiar convins că cineva „din afară” vrea să-l facă să sufere, să-l minimalizeze, să-l distrugă. Delirul de persecuție apare în cursul psihozelor presenile și la paranoici. 3) Delirul de urmărire În cazul, acestei forme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incurabile, cu un sfârșit fatal. 8) Delirul expansiv-procesiv Această formă de delir pune în evidență o anumită structură psihică, caracterizată prin „tulburări de personalitate de tip procesiv”. Acești indivizi acționează puternic și conștient, fiind în același timp foarte sensibili și suspicioși, ușor de lezat, extrem de vulnerabili la frustări. Unii dintre ei manifestă trăsături hipertimice. Impulsiunea către o acțiune procesivă este legată de un eveniment prin care un anumit om se consideră nedreptățit. În aprecierea mijloacelor de dovedire al cauzei pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o diferență foarte mare între ceea ce cred ei că i-ar motiva să muncească și lucrul care îi motivează de fapt. 2. Din cauza modului în care mulți oameni au fost tratați la locul de muncă, s-ar putea să fie suspicioși cu privire la motivele pentru care îi întrebați ce le-ar plăcea. Dacă managerul lor le-a aplicat pedepse și întărire negativă, s-ar putea să nu aibă încredere că veți folosi aceste informații în beneficiul lor. 3. Din cauza climatului de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
afirmă că generarea identităților de tip ingrup duce direct la devalorizarea celor de tip outgrup. La rându-i, acest fapt duce la interpretări concurente ale relației cu outgrupul. Este important să notăm că ingrupul nu respinge și nici nu este suspicios față de outgrup, din cauza vreunei amenințări concrete la interesele ingrupului, așa cum afirmă neorealismul/realismul. Mai curând, are loc socializarea și se cercetează (in)existența unei amenințări concrete. Astfel, săgeata cauzală se orientează în sens opus față de direcția sugerată de neorealism, întrucât
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Monk crede că atât convingerile, cât și conduita lui Wittgenstein nu se armonizau cu nici una din tendințele ideologice care se confruntau în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
paginile. — Citind, a zis. Făcând fotografii. Privind, presupun. Întrebând. Totul e aici, a adăugat. Diferența e că unii se uită, alții nu. Croatul continua să asculte cu atenție. - Iar m-am pierdut, a protestat. Ai idei năstrușnice. S-a oprit, suspicios. De ce zâmbești acum, domnule Faulques? - Din cauza năstrușniciei. Dar e interesant cum folosești unele vorbe. - Spre diferență de dumneata, eu nu-s cult. În ultimii ani, am citit cărți pe ici, pe colo. Dar sunt departe de a fi cult. - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al literaturii, a prins rădăcini (Watt 1957:10), ficțiunea în sine fiind un tip de discurs care "dă dreptul oricărui fel de act imaginativ să se desfășoare" (Pavel 1986:2). Chiar și așa, mulți creștini au continuat să se arate suspicioși față de toate formele literaturii. De exemplu, Edmund Gosse (1949: 20) a crescut la sfîrșitul secolului al XIX-lea într-o casă din care "cărțile de orice fel" erau excluse de către mama sa, care considera că "a povesti" era un păcat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anume că "afirmațiile adevărate sînt preferabile minciunilor, în absența unor considerații speciale" (Bok 1978:30). În cartea sa ea dedică mult spațiu discuției referitoare la aceste considerații speciale și respinge numeroase variante propuse de alți scriitori. Ea este în special suspicioasă față de justificările lansate chiar de mincinoșii înșiși, mai ales cînd e vorba de medici. Principiul său de autenticitate este ușor de acceptat; problema apare atunci cînd începem să enumerăm considerațiile speciale. În plus, dacă ținem cont de autenticitate, nu trebuie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
celor Zece a fost importantă pentru dumneavoastră? M.R. Da, a însemnat o deschidere culturală și o întreagă aventură intelectuală pe care nu le-aș fi trăit fără acest grup. B.C. Criticați anumite idei dezvoltate în cadrul grupului? M.R. Eram întotdeauna fie suspicios, fie neliniștit, fie iritat față de uitarea funcțiilor specifice politicului. M-am gîndit mult la legitimitatea în politică, dar n-am scris nimic despre asta, fiind-că orice politică are un aspect manipulant, iar a-ți oferi codurile de interpretare înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a cinismului imbecil, i se reproșează tocmai faptul că nu se mai limitează, ca înainte, "la contemplarea neutră și senină a unui declin"! Această vînătoare de vrăjitoare, purtată de un consens mediatic, această denunțare virtuoasă și mimetică promovată de elitele suspicioase, proaspăt convertite la "europenism" și la radioasa mondializare liberală, pe lîngă procesul intentat în justiție de asociația "L'Espace du possible", un camping alternativ aprig ironizat de Houellebecq în romanul său, au făcut deliciul revistelor literare și nu numai, în detrimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
7 august 1926 Dragă prietene, Constat că spectacolul lumii continuă să vă amuze, iar minunata stupiditate a oamenilor vă încîntă. Mă întreb dacă ați găsi aici cu ce să vă hrăniți: niște americani greoi, din clasa de jos, niște englezi suspicioși și aceste mese interminabile la care copiii mei adorm între calcan și friptură... V-ar plăcea foșgăiala de corpuri goale pe plajă această populație de pe malurile Gangelui. E o generație care știe să trăiască fără veșminte. Copiii și adolescenții se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
corporatiste tradiționale din care făceu parte. Lucrul acesta i-a condus spre revolte armate în masă împotriva Revoluției, imortalizate de Balzac în romanul său Șuanii (Les Chouans). Dar revoluționarii parizieni nu priveau aceste populații cu ochi buni și erau foarte suspicioși în privința lor și a limbii și culturii acestora. Disprețul și frica lor au fost exprimate de Barrère într-un raport al Convenției din 1794: "le fédéralisme parle bas-breton" "l'émigration et la haine de la République parlent allemand"**. Aceste sentimente au
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și Flandra, arătând că vechiul conflict dintre republicanii radicali și Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu puteau să ignore faptul că milioane de francezi, poate chiar marea majoritate, își trăiau stilul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regiuni. Aceste grupări, destul de mici din punct de vedere numeric și probabil fără o susținere largă, au fost descendenții idologici ai reacționarilor și ai regionaliștilor de dreapta din secolul al XIX-lea. Ei se opuneau ideii de stat-națiune și erau suspicioși în ceea ce privea democrația liberală, parlamentarismul și capitalismul industrial. Ei au acuzat aceste aspecte ale "modernității" de distrugerea comunităților organice "naturale" ale regiunilor prin nivelarea și distrugerea ierarhiilor tradiționale ale legăturilor sociale. Câteva dintre aceste mișcări au evoluat în mișcări
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fenomen cultural cu adevărat internațional, întrucât el este în primul rând european și american (am în vedere ambele Americi)"9. Deși recunoaște că a folosit termenul de postmodernism în sensul dat de către Lyotard ca "neîncredere în metanarațiuni", Rorty se arată suspicios în fața periodizărilor și rupturilor radicale din interiorul culturii. În opinia sa, este riscant să crezi că schimbările din diverse domenii participă în același timp la o modificare fundamentală de direcție și este mai sigur să le clasifici doar în cadrul disciplinelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar putea fi o cale adecvată de explorare a postmodernismului"23 cale în sine postmodernă, adică plurală sau chiar rizomatică! Aceste minime trimiteri relevă importanța discursului despre istorie în orice "paradigmă" sau construct teoretic ne-am situa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]