1,250 matches
-
lui Socrate. Împotriva lui Aristotel s-a formulat aceeași acuzație: impietate. Iar metoda folosită de tribunal a fost, de asemenea, aceeași (utilizată la noi de cenzură fără să i se cunoască vechimea): fraze scoase din context, în care erau găsite tâlcuri ireverențioase. "Nu vreau ca Atena să se murdărească de un alt delict împotriva filosofiei", ar fi spus Aristotel, fugind din cetate, dar se pare că Atena nu se speria de o asemenea teribilă perspectivă; l-a condamnat la moarte în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
informației. Explicație De ce au copacii ramuri? Pentru a le folosi când stau la o șuetă, asemeni actorului clujean Rabă, și pentru a se prinde în horă când Natura interpretează, pe strune de vânt, „Arta fugii” de J.S. Bach. Catrene cu tâlc Fără deosebire Indiferent dacă ai fost gestionar, Șofer sau cadru universitar, După o tembelă și o nedreaptă legiuire, La pensie nu-i nici o deosebire. Divertisment parlamentar Pe marele ecran ce a fost instalat În al Parlamentului palat, Imaginile șocante pot
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Ovid Densusianu continuă să apară spre a dovedi că D-l Ervin e poet, fiindcă scrie versuri. Sacrificiul D-lui Ovid Densusianu începe să fie prea mare”. Ultima notiță: „Revista Versuri și proză apare cu grijă de acurat”, își are tîlcul ei ironic. În cotidianul Seara al lui Alexandru Bogdan-Pitești (18 iulie 1914), Vinea scria despre numărul de vacanță al revistei Versuri și proză că ar putea face „obiectul unei cronici umoristico-scandaloase” („Dosar săptămînal de artă și literatură“). Revista ieșeană va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evrei, în frunte cu Marcel Iancu, M.H. Maxy, B. Fundoianu, Sergiu Dan, H. Gad și Jacques G. Costin) este ilustrată, între altele, prin articole precum „Profesorii antisemiți“ de H. Gad, „Evreii în cultura română“ de V. Dănoiu, „Scrisori din Iași“, „Tîlcul scandalului“, „Aventura d-lui Iorga“ (cu o oportună subliniere a delimitării marelui istoric de extremismul xenofob al lui A.C. Cuza), „Cultură și antisemitism“, „Evreii și huliganii“, „ Tîlcul scandalului“ de I. Vinea, „Românii cari se deșteaptă“ de Jacques G. Costin, „Soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de H. Gad, „Evreii în cultura română“ de V. Dănoiu, „Scrisori din Iași“, „Tîlcul scandalului“, „Aventura d-lui Iorga“ (cu o oportună subliniere a delimitării marelui istoric de extremismul xenofob al lui A.C. Cuza), „Cultură și antisemitism“, „Evreii și huliganii“, „ Tîlcul scandalului“ de I. Vinea, „Românii cari se deșteaptă“ de Jacques G. Costin, „Soluția de la Pitești“ de F. Aderca etc. În „Scrisori din Iași. Cu huliganii“ (nr. 22, semnat „Aladin”) este relatat un episod de violență huliganică a studenților antisemiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aliluia...“ - o concesie amuzantă față de radicalismul comilitonilor. Faptul nu a prea fost remarcat de critică. Dedicată „lui Jacques” (Costin), proza e un scenariu demitizant, ale cărui victime sînt Hamlet („mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față: jos Arta, căci s-a prostituat...) în „De inimă albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul, Corb-Alb, scriitor „idealist” dornic de a o seduce pe Mona, „se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra opoziției dintre egoismul individualist al trecutului și „solidarismul” revoluționar al viitorului. Într-un articol intitulat, semnificativ, „Asediul adevărului“, tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 87 denunță tranșant amploarea și grotescul cenzurii din Uniunea Sovietică: „Uniunea Republicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunt cel mai adesea oameni simpli, din straturile de jos ale societății, oameni din mulțime, rareori evidențiați prin ceva remarcabil, aflați cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice, grotești, expresive ca sonoritate și tâlc: Cocorânză, Rastel, Cap Alb, Stârliciu, Tache Costache, Ioviște Calapod, Mitrea Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul Emil Râșcanu, acesta din urmă având afinități
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
clipă în fiecare dimineață la amiază și seara stau la pândă sângele pofticios pulsează mă ridic pe durere și aștept strigăt din copilărie la capătul pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini, și-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a sa. Da, aș vrea să vând casa și să mă mut la București... Dar deocamdată n-am găsit nici un cumpărător serios. V-a spus domnul Anton?... Vicepreședintele Girolteanu evită să-i dezvăluie de unde aflase, mulțumindu-se să zâmbească cu tâlc. Domnule Teodorescu, ar fi păcat! De ce țineți să plecați de-aici? Acum n-o să mai aveți neplăceri cu nimeni, pentru că v-am șters de pe lista de dușmani... Știți dumneavoastră... Nu vă mai privește nimeni cu ochi răi. Cei de la raion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-am trecut, ehei!... Nu-i așa, Culae, ia spune!... Culae nu spuse însă nimic, părându-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și judecați singuri... Am să vă traduc... Ascultați cu atenție, le ceru el solemn și își puse degetul arătător pe unul dintre documente, pregătindu-se să citească. Ticu își întoarse pentru o clipă capul spre nevastă-sa și tuși cu tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești internaționale... vă solicităm, dragi tovarăși români... să revedeți cu toată seriozitatea și responsabilitatea... cazul tovarășului Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale... Fiind convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prudență, se sfârși în coadă de pește, în momentul când chelnerița cea brunetă și înfloritoare reveni, ca să aducă o tavă încărcată de tarte cu frișcă. Dându-și seama că era cazul să schimbe subiectul de conversație, Gheorghiu-Dej se uită cu tâlc spre Ceaușescu și-l întrebă ca din întâmplare: Ei, ce facem, Ceaușescule... Cum stăm cu învățătura?... Merge, merge?... Să ne spui dacă ai probleme, greutăți... E cazul să știm și noi!... Surprins de întrebare, Ceaușescu, care încerca zadarnic să redeschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles că se afla prin acele locuri ca să "curețe" zicea el "pădurea de uscături". Știi tu ce fel de uscături, mă Virgile, ținu el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În numele cui mai vorbești tu, în afară de tine? Lasă, că știi tu mai bine, n-o face pe prostul! îi replică Bianca, amenințându-l cu degetul. O faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult, dar și ei trebuie să ne prețuiască îndeajuns încât să ne descopere graiul! Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun... țapul Ed! O pernă țâșni înspre fratele meu poznaș. Dacă n-ai înțeles nimic... poate ar trebui să urc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ridica poarta, hai plimbă ursul, dar rămîne între noi, îmi spune, iar eu atunci, ca să fac pe gentilomul, îmi desfac doi nasturi de la manta, bag mîna după pistol și i-l întind, ca să fie toată lumea liniștită, îi șoptesc. Vorbe cu tîlc, dom’ Roja, zice Gulie, a mușcat momeala, la ora asta cred că o fi pe undeva pe la arest. Tîrnăcop știe, pe vremuri am stat și eu la bulău pînă mi s-a aplecat, mi-a ieșit pe nas, dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Întrebă Flavius-Tiberius cu o curiozitate falsă, răutăcioasă. Citat pe dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa nu era răsplătită cum merita, căci nimeni nu se gândea că tăcerile sale erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la carte. Mânca și păzea de hoțomani astrahanul Zorelei. Cine să fure o blană cât o iurtă? Și de unde hoți În casa asta? Totuși, paza bună... O femeie fără blană, Gheretă, e ca România lui Rosenthal fără drapel, zicea cu tâlc domnul Zegrea. El Însă Înțelegea ce voia să spună domnul farmacist, Întrucât băuse de mai multe ori cafea, pe la diverse familii, din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hazardat, lambrisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie. Trecură de respectivul vestiar și, după 3-4 metri, obținură oușă. Unul dintre brațele Patriciei căzu în caverna poșetei. Se întoarse de acolo c-o cheie. Sora cea autoritară îl privi cu tâlc și deschise. - Asta ca să nu spui că nu se întîlnește artist cu artist! Nu spusese așa ceva. Ar fi fost o tâmpenie. Celălalt artist era, bineînțeles, Robin. 245 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI ...Doica mea, Sophia, plină de iluminare mistică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sufere din pricina unei atât de puternice vipere a invidiei. P.S. Moonshy dormea în fiecare noapte cu Marx sub pernă. Era inconfortabil, dar o făcea în semn de respect. Acum dormea. Prost. Așadar, în casa învecinată trăia posesorul inițialelor pline de tâlc, Ignatius Quasimodo Gribb. Elfrida Gribb, mărginită și infatuată cum era, se umplea de o ușoară greață atunci când o lua pe Drumul Pietruit și se apropia de Elbaroom. Nu mai putea tolera cârciuma și nici groapa iadului ce-i aparținea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să aibă mai puțin înțeles, adică să fie mai puțin importante. Pe de altă parte contesei, pentru care aceleași povești sunt lucruri cu totul lipsite de importanță, îi place ca ele să fie bine ticluite, adică să fie selecții cu tâlc din „chipul boțit al vieții“, deci, selecții pline de însemnătate - sau importante. Astfel, ambele doamne se contrazic singure. înțelegi, e o simplă problemă de semantică. Dacă poveștile sunt importante, trebuie să fie bine ticluite. Dacă nu sunt așa, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]