2,234 matches
-
trec cocorii Și sub ei un alt decor. Vântu suflă-n a lui strună Și se tânguie de zor, Din copaci frunze adună, Pe pământ face covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i ruginoasă, Iar mă uit, cum trec cocorii! Referință
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
pline de poezie, de romantism, de dragoste, fie ea și neîmpărtășită uneori de ambii eroi. Când citea o asemenea poveste romanțioasă, dorea să se poată transpune în rolul eroinei, să trăiască aventura odată cu ea. Era o visătoare, o romantică incurabilă. Tânjea după marea dragoste după care alergase în adolescență, dar care o ocolise până la această vârstă. Dacă în adolescență a fost la un pas de a întâlni marea sa dragoste, nu și iubitul ideal, acum spera că poate aceasta să fie
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
modern ca intr-o uriașe pânză de paianjen. Cu cât ne zbatem mai mult, cu atât mai tare ne lăsăm legați cu zeci de funii invizibile. Dorim pacea sufletească și n-avem parte de cât de trudă. în fiecare zi. Tânjim după satisfacții durabile, dar le căutăm în lumea lucrurilor vremelnice. Am vrea să fim creștini plăcuți Tatălui ceresc și dedicați scopurilor Impărăției Sale, dar ascultăm cuvântul voii Sale numai în una din urechi. Cu un ochi privim în sus, de unde
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372727_a_374056]
-
aur și violet! O, cât de bine este să fii la unison! Să simți o mângâiere, un gest, O vorbă de duh; să-nțelegi, Să înveți, să creezi! Apropierea de fiii tăi s-o dorești; Cu sufletul la gură, să tânjești, Să te bucuri de ea. Acum ești singura acasă, Nestânjenita, fără pretenții, Fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Asculta ! Bate la ușă, Inima-ți bate , iti chiuie, Te simți în ceruri, Amețita, Dezrobita, Dezlănțuita, Fericită. **** COEUR EN LIESSE Des
TE LEAGĂNĂ DOMOL -(PATRU VERSIUNI: ROMÂNĂ,FRANCEZĂ,ITALIANĂ,EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373067_a_374396]
-
roșii, de toată frumusețea! Se-nțelege, beduinul mânca fiecare rodie împreună cu gazela prietenă, și unde puteai găsi fericire mai mare, decât în acea prietenie dintre beduin și gazelă! Dar anii trecuseră. Gazela crescuse mare și, urmându-și instinctul, începuse să tânjească după pereche. Apoi dispăruse pentru multă vreme din preajma casei beduinului Hodja. Când și când, cam odată pe an, mai venea pe la casa sărmanului beduin, să-l vadă, să mai deguste din apa aceea minunată din ulciorul de lut. Într-un
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de admirat, Atâta aer curat de respirat. Nu-mi pierd curajul să lupt, Trebuie să ajung pe creasta, Să-mi văd urcușul de pe culme
IN ETER de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373272_a_374601]
-
Acestui descântec i se arondează stări de ”vis”, ”agonii”, „himere”, ”doruri”, dar și ”jertfe”, ”răni”, ”pelin”, ”iluzii”, ”fum”, ”scrum”: Aș ațipi, dar simt cum dori,/ Din rană-ți cresc singurătăți,/ Jertfești săruturi prin scrisori/ Și doruri frângi în jumătăți ... Sufletul tânjește după iubire, flămând fiind de stele, dorit de cerurile înalte, de misterul nopților cu lună, toate aceste esențe devenind convergențe ale versului adunat în poem, în care două inimi bat într-una singură: Cât ai uitat în mine, știi?/ De ce
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
-ți, Atât de mult strălucitor Și-atât de-alin Și-alungător de norii-ți! De-adâncul dor de gura ta Suspin în piept Și tremur de durere, Căci au rămas în mintea mea Și tot aștept Atingeri dulci de miere... Tânjesc la pieptul tău să fiu, S-ascult tumult Sub brațele-ți liane, Să simt că tânăr sunt și viu, Copil-adult, Cântând iubirea-n strane... Afară-i frig și înnorat, Iar șoaptele Lăsate-n geam de frunze, Suav transmit: „nu te-
FIORI DE DOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376200_a_377529]
-
târzii, Lampa aleasă din tezaur, Cu-o rază albă îi șoptește, Din clopotul nemărginit, Iubitului ce-o urmărește În nopțile cu cer vrăjit. Prin gestul tandru de lumină, Pământului îi dovedește Că are zile când suspină, Când după viață iar tânjește! Atunci, când fața își ascunde Să nu i-o scalde mândrul Soare, Genele ei au urme ude, De dorul vieții selenare! Referință Bibliografică: De dorul vieții selenare! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02
DE DORUL VIEȚII SELENARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376217_a_377546]
-
deja o fiică. Așa s-a sfârșit episodul Genny din viața mea, iar sufletul meu a rămas bântuit de imaginea făpturii ei, chiar și acum, când scriu, după atât de mulți ani, durerea și tristețea mă cuprinde și sufletul îmi tânjește de dor... Nimeni nu a putut s-o înlocuiască vreodată, cu toate că nu pot spune că nu m-am străduit s-o uit, în decursul anilor ce au urmat. Timpul s-a scurs invariabil, dar ea nu a dispărut niciodată din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
2015 Toate Articolele Autorului Am strivit tăcerea, fără argumente Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu, Clipele rebele ce au fost absente Au rămas pe coama unui singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă mai visez, A strigăt odaia, eu eram doar mută Recompun esența ce îmi este
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
trup) Urmează momentul auroral al împlinirii: “Mă ghemuiesc în inima ta/ Mă-ncălzesc la flacăra sângelui tău,/ Adorm în bătăile surde, monotone,/ Hipnotice/ Ale tobelor tale” (Odihnă). Cea mai mare parte a poeziilor de dragoste o reprezintă neîmplinirile: “Vorbele dulci tânjesc să m-ajungă din urmă;/ Lângă fereastră aștept să revii,/ Moale așternându-mă/ Pe giulgiul parfumat/ Țesut din păr de stele și țărână.” (Nerușinare) Putem vorbi, în această situație, de căutarea cu obstinație a iubirii, a împlinirii ființei. Poetul Horia
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
întrebare, Izvor ești în pustie și-n noapte Tu ești Soare... Ești Pâine și ești Sare...ești Chintesența vieții, Iubirea ce-au cântat-o și-o vor cânta poeții... Iar eu? Un pumn de tină în care-ai pus suflare Tânjind după iubire...privind spre-albastra zare... Din prima clipă-a vieții purtând un tainic dor De patria cerească...de aripi pentru zbor... Tu ești măreț în toate...sublim, de necuprins, Ești Dragostea ce arde de veacuri de nestins Iar eu...un
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
fața oamenilor reci Iubiri din care să-și croiasca-n drum poteci. Și-am alergat cerând, știind că Domnu` poate, Atunci când El va vrea și va socoate, S-aduca-n viața mea, fie și la sfârșit Iubirea, după care tot timpul am tânjit. Mi s-a părut o vreme că mi-a bătut la poartă, Ca Domnu` mi-a trimis un luminiș în soarta, Și-n nebunească bucurie am aflat De fiecare dată, că m-am înșelat. Trecut-au ani-n șir cu-ceeasi
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
2014 Toate Articolele Autorului Iată...mai trece o toamnă peste noi...atât de repede trece...Parcă timpul a luat-o razna...Mai ieri ne bucuram de căldura plăcută a verii și acum iată-ne în prag de iarnă, cu sufletele tânjind după încă o zi în care să ne minunăm de frumusețea ce ne înconjoară... Avem...încă avem o toamnă care ne îndeamnă la melancolie...care deschide portițe de mult uitate ale sufletului iar noi...unii dintre noi...privim cu uimire
IATĂ...MAI TRECE O TOAMNĂ PESTE NOI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371650_a_372979]
-
în jurul lui, remarcând detalii de tot felul. Cam de atunci se nimerise să mă farmece verișoara mea pentru că era frumoasă, elegantă, feminină și distinsă, fiind admirată de întreaga familie, mai ales după admiterea la facultate. Așa se făcea, că eu tânjeam în taină să mă bucur într-o bună zi de aceeași apreciere, de care se bucura ea atunci. Crescusem la umbra personalității ei, iubind-o și admirând-o ca pe o soră. Veronica, nu avusese o viață ușoară, asta am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
și astăzi puternici prin viață. Dar ața vremii se scurtează, le șoptește vântul și le cântă amintirea. Totuși... Îndărătnici, puținii rămași pe-aici se sting aproape în vitregii hibernale, după ce s-au copt și răscopt în fierbintele iulie, după ce au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte. Și-așa tot înving vremelnicia... Locul
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
trecute. Te caut cu disperare, liniște, mi-e dor de tine, mi-e tare dor! Caut un liman unde să pot respira și iubi, semăna și culege, risipi și aduna, munci și odihni, un loc curat și liniștit după care tânjesc... În toamna aceasta a început să-mi picure rouă-n sânge, tainică precum o șoaptă de iubire. Sunt lacrimile mele reținute de-a lungul anotimpurilor, dar te-am regăsit, liniște...Te-am regăsit în „golful liniștit” din inima mea. Ploaia
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
zbaterea îi este zadarnică, pe piscuri și pe creste? Ascultă! Mai știi cum cânta marea pe malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Ascultă! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Ascultă! Șoptește raza lunii și cerul se dizolvă, când noaptea se îngână pe colțul de lumina, cu ziua cea senină. Ascultă! Câmpia nesfârșită renaște din izvoare, și rătăcite-închipuiri își ancorează iubirea în priviri. Ascultă! Se-aude
ASCULTĂ! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375748_a_377077]
-
împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbra mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbra ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce arde Și mistuie-n jăratec
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului DOAR O AMINTIRE... Mă las captivă gândurilor mele, suntem doar noi doi în necuprins... Ochii mei în lumina ochilor tăi s-au pierdut, gura mea-i hulpavă și tânjește după un nou și fierbinte sărut, mâinile-mi febril rătăcesc în căutarea brațelor tale de dor, și mă pierd în dorințe nestăvilite,nesfârșite, cândva, intens, de mine și de tine, trăite. Ai devenit umbra unei iubiri, o amintire dintre amintiri
DOAR O AMINTIRE... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379200_a_380529]
-
lungă lipsă lucrurile din casă se scutură din amorțire și parcă atinse de o baghetă magică se trezesc la viață. Rafturile bibliotecii din cameră se scutură de praful uitării, sub care cărțile și albumele cu poze vechi de familie au tânjit luni de zile după o mână caldă și iubitoare care să le mângâie coperțile și să le răsfoiască în căutarea tainelor ascunse între paginile lor îngălbenite. Focul în soba mare de teracotă din odaie a înviat și el în această
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
înainte de venirea unei alte toamne. Îmi vine să plâng!...Să urlu!...Să mușc vorbele tuturor,cu colți de vampir,doar pentru ca sângele lor ,să nu mă uite niciodată! Atunci,și-a adus aminte de Vlad.El,iubirea interzisă,la care tânjea în spatele gratiilor sufletului său.. Avea oare să-l piardă?-așa cum pierduse de atâtea ori,cărările spre inima sa,din cauza altor oferte,la liber.Lăsă capul în jos,gânditoare și răspunse franc: -Cu rochița aceea albă pe care o am
O SFÂRŞISE VIAŢA,UNDEVA,DEPARTE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369183_a_370512]
-
s-au intersectat. Dar orice lucru frumos și pur are un sfârșit, iar sfârșitul acestei povești naive de dragoste a venit mai repede decât s-ar fi așteptat cineva. Tragedia a lovit scurt, dar mortal, în inima unui înger ce tânjea după pace și liniște. Acea după-amiază fatidică începuse cât se poate de normal, nimic nu dăduse de bănuit că totul avea să se năruiască atât de ușor. Ca de obicei, fata credulă s-a așezat pe nisip, stând în deplină
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de păi. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roaga dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]