1,181 matches
-
nu intră de doi ani la facultate și vânzătorului oacheș, tânăr cu perciuni negri și inel gros de aur, calificat în alte ocazii "un individ obraznic". Își revizui însă în ultima clipă intențiile, considerîndu-le sub demnitatea sa. În consecință, dăduse târcoale magazinului vreo zece minute așteptând doi amici pensionari care-și făceau cumpărăturile la aceeași oră. Mitiță Haznaș, fost consilier la înalta Curte de Casație, și Dinu Calotă, funcționar superior pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe o minte de gangster." ― Îi așteptați și pe soții Miga? ― Nu. Ei înțeleg cel mai puțin prietenia mea cu Mirciulică și n-aș fi avut curajul să înfrunt sarcasmele lui Florence. Mi-ar fi stricat toată ziua. " Îți dă târcoale, draga mea, nu știe cum să înceapă. Și nu înțeleg de ce-și pipăie mereu buzunarul. Parcă se asigură că ceva mai e acolo..." ― Dacă vreți, puteți să aprindeți o țigară. În timpul acesta eu voi turna ceaiul. Hai, Mirciulică, să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna își drese pieptănătura cu dosul palmei așa cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un inventar. Când s-au mutat primii locatari, au primit ca "zestre" o lustră Murano și un scrin baroc. Se presupune că au aparținut soților Cruceanu. ― Altceva? Locotenentul surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-te la înalta demnitate a breslei pe care o servim, Va fi acolo, cu siguranță, bătrânul cu legătura neagră, și bătrânii, după cum am auzit de la oameni bine informați, sunt teribili, spuse inspectorul. Comisarul zâmbi, Mie, bătrânețea deja îmi cam dă târcoale, să vedem dacă îmi va da și mie timp să devin teribil. După aceea se uită la ceas, E deja zece și un sfert, sper să reușești să ajungi la timp la destinația ta, Dacă dumneavoastră și agentul respectați orarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvîntătoare. Iar prin cuvînt comunică astfel cu celălalt, transformîndu-l - și transformîndu-se la rîndul său - în ceea ce limbajul creștin numește atît de potrivit „aproapele”. De acest sens esențial al Libertății se pare că nu am reușit să ne apropiem, dînd doar tîrcoale libertăților legale și lăsîndu-ne demobilizați de eșecurile lor parțiale. Nu am înțeles că nu există Libertate de unul singur : pe o insulă pustie, un om nu este liber, ci doar singur. Din acest punct de vedere, „libertatea” noastră este una
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ligheanul în casă și, cînd m-am întors, Gertrude dispăruse. Am strigat-o îndelung și, după cîteva minute, a scos capul din tufiș și s-a uitat pieziș la mine. Sînt aici, ce vrei ? - am înțeles eu. Mi-a dat tîrcoale o vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii și privind luna, pînă cînd am adormit. M-au trezit primele raze de soare. Eram înțepenit și mi-a trebuit ceva vreme să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unui vânt răscolitor Și pe o pasăre ce a trecut în zbor O, dulce vânt, atinge-i trupul mlădios și îi șoptește. Cuvinte tandre de la cel ce astăzi o iubește Și că privirea ei a început să-mi de-a târcoale În zori de zi pe la izvoarele din vale. Te am în minte și mi-i dor de tine Căci ai trăit o viața lângă mine. Visez iubirea, părul ondulat și ochii tăi albaștri, Dar ai plecat printre străini și printre
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
fără suflare, pe brațe, la poalele Muntelui Sacru pentru a se reîncarna, când nici el nu mai putea vâna și devenise o povară pentru ceilalți, s-a lăsat sfâșiat de totemul lui, un urs care de mult timp îi dădea târcoale. Între urs și el se formase chiar un fel de prietenie și, de multe ori, pe furiș, se așteptau unul pe celălalt într-un anumit loc, cunoscut numai de ei. Acolo, după ce se priveau de la distanță și se asigurau reciproc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a catapultat într-o altă lume cu totul aparte, a avut influențe pozitive asupra sănătății sale. Fără a băga de seamă, se pomenise la un moment dat că nu mai întrebuința hapuri aproape deloc, că reumatismul nu-i mai dădea târcoale ca înainte; de baston nici vorbă, iar de medicul de familie aproape că nu-și mai amintea. Poate că ar fi uitat și de propria ființă, dacă anumite necesități precum, igiena personală, somnul sau foamea nu și-ar fi cerut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la Anuca. După urlet, îi el!... În ultima vreme ne cam dă târcoale... - Poate-l aduce dorul de locul unde-o crescut! ...zise Anton, Anuca zâmbi cu palma la gură. - Oari, ari di gând sî facî vreo stracăciuni?! ...zise bătrânul. - Nuu... nu, tatai! ...vorbi cu convingere Anton. El nu face așa ceva. - Ai dreptate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bolnav om de pe toată fața pământului; cu siguranță că de la toate scandalurile astea nenorocite și acerbe mi se trage. Am probleme cu stomacul (cu toate că pot să spun că m-am obișnuit deja). De vreo doi ani încoace, tot îmi dă târcoale o formă blestemată de ulcer (ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu’ s-o ia, dacă se cheamă altcumva!). Trebuie să fiu calm, 156 Rareș Tiron însă; este doar un diagnostic pus de mine, atât; prin urmare, poate că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe aproape și că voi apărea numaidecât. Sau poate era numai o iluzie de-a mea. Nici acuma nu-mi dau bine seama. Orice s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și gândindu-se la faptul că în ziua aceea ucisese un om, prima ființă umană pe care o omora în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare interes: prin preajma blocului dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei minunate limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale dimineții. Relatarea mea va putea fi citită mâine dimineață, la micul dejun. La nouă dimineața fiecare ziar din Londra va avea un reporter ce va da târcoale pe la ambasada iugoslavă. Mâine, Înainte de prânz, toată povestea va fi cunoscută la Belgrad, iar trenul nu are șanse să ajungă acolo până la șase seara. Și nici pentru imaginație nu vor rămâne prea multe. Gândiți-vă la câte pot spune eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aleargă spre tine gata să-ți cadă în brațe... Și îi vei simți căldura trupului, îi vei auzi bătăile inimii și te va dogori jarul buzelor ei” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Da’ de când îți dă ție târcoale romantismul?... Ție, un... un Neica Nimeni” - l-am contrat eu. “Iaca că am călcat și eu într-o urmă de poet. Adevărul e că ai scăpat de tortura dorului nebun de Zâna”. “De fapt, mai tare s-a aprins, nepriceputule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă de rechin care dădea târcoale în jurul navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apropiat uscat, chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră seama că se găseau în pragul morții, care le dădea târcoale sub forma corpurilor lungi și subțiri ale unor rechini mereu flămânzi și dotați cu mandibule cu dinți ascuțiți precum cutițele, însă se părea că ceea ce ii chinuia cu adevarat nu era proximitatea morții, ci faptul că totul se petrecea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de prezența omului, fiind poate în călduri, poate înfometat. Se trezi cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sediu unde se Împărțeau insigne rotunde, emailate, legate cu șnur de mătase ca niște mărțișoare verzi. Acolo se adunau mulți băieți. Erau liberi și veseli ca niște elevi În vacanță. Îmi plăceau. În fiecare zi cînd ieșeam de la școală dădeam tîrcoale sediului. Mi-au dat și mie un mărțișor verde și mi-au spus să mai trec pe la ei. N-am Înțeles de ce Mater Margaretha s-a supărat așa fără motiv pe mine și mi-a luat la ora de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]