7,229 matches
-
nicăieri ai apărut din fâșii de timp , Ecoul aceleași iubiri te striga-n picuri de lumină , Privirile îmi țâșnesc că macii de pe câmp Când gândul meu te strigă și te-alina. Cortegii de cuvinte tresalta-n sufletul meu trist Ecorile târzii ale aceleiași iubiri , Nici numai știu dacă eu lângă tine exist Sau e doar visul trezit din amintire . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Ecourile aceleiași iubiri / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de
ECOURILE ACELEIASI IUBIRI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384374_a_385703]
-
îmi multiplică spaimele. Pas cu pas, mă apropii de capătul coridorului. Am ajuns lângă ușă. Disting voci șoptite, de aceea, rămân nemișcată, așteptând finalul discuției. Este madame Mia cea care vorbește acum. Dar ce caută madame Mia, la ora aceasta târzie, în pragul apartamentului? Și cine este cel cu care stă de vorbă? În sfârșit, aud cum vecina mea încuie ușa. Deslușesc apoi, pași, pe scări. Cineva coboară. Precis este cel cu care aceasta s-a întreținut până acum. Apoi, tăcere
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
din cursul ei vâlceaua, Prin dosuri doarme liniștită neaua De parcă mai așteaptă inc-o iarnă. Mi-am aruncat privirile prin vie... Nu plâng lăstarii a miros de strugur, Caisul își mai ceartă floarea-n mugur S-aștepte primăvara... că-i târzie. Referință Bibliografică: Nu plâng lăstarii a miros de strugur / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NU PLÂNG LĂSTARII A MIROS DE STRUGUR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384665_a_385994]
-
ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. VĂLUL PLUMBURIU Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să strângă hrană, de prisosință să aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul plumburiu cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cântec de drum E un cântec despre tine. Un cântec vechi ți s-a scris în Cartea Cântecelor Cântecul măruntei tale vieți. Cu strofe de soare, păsări și câmpii cu note de ploi târzii și toamne despre un călător sub cer și un drum prin anotimpuri e cântecul trecerii tale prin lumină și umbre iubire și cădere prin visele secrete ale zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte. Ridică-te, ia-ți cântecul
CANTEC DE DRUM de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382351_a_383680]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TE CAUT Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TE CAUT Te caut în primăvara din toamna mea târzie, un anotimp de poezie. Cu tine s-au trezit, încântat, simțurile amorțite, și am cules, toate visele căzute că frunzele ruginite, din copacul cu dor. Te caut, dar mă găsesc pe mine, mereu mai plină de tine. Te caut în
TE CAUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382373_a_383702]
-
Acasa > Poeme > Devotament > POEMELE IUBIRII 9 Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E noapte...târziu și te-aștept... E iarnă, e frig și e noapte Mă-nvăluie umbre și șoapte Iar serile-s lungi și pustii Și doru-mi te cheamă să vii... Sunt gânduri tăcute ce plâng, Dorințe ce iar mă ajung În noaptea de iarnă
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
Departe...așa de departe Pierdut, rătăcit ești în noapte Spre tine străbate-un ecou Căci doru-mi te cheamă din nou... Cărări voi deschide spre tine Prin noaptea de ger și suspine Doar vino...mă strânge la piept Căci noaptea-i târzie...și-aștept! Ispite Dacă-ntr-o zi Un gând șiret Ar ispiti ființa ta Și ți-ar șopti Că ai iubire Și o poți da Și altcuiva Ce-ai face-atuncea Dragul meu? Ce ai răspunde Știi tu oare? Sau mult
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
pomilor podoabă În parcul de speranțe pustiit... Pe-o bancă, printre frunze răvășite Te-am așteptat stingher...dar n-ai venit... În jur e trist...doar vântul mai adie Prin crengile golite de veșmânt... Eu tot aștept dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-a frânt... Privesc aleia...un covor de frunze Ca un lințoliu greu s-a așezat Iar gândul meu i-un semn de întrebare... Întârzii poate? Oare m-ai uitat? Tresar uimit...o șoaptă se
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
luat scara gândului, nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Îmi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele plutind liniștită, Fiecare stea - o dragoste neîmplinită. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți de neliniști, de dragoste pustii. Iubirea - oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la tâmple fire noi, Tu renaști în primăvară, într-un verde-mpărătesc, Eu mă duc înspre o iarnă, pește lumi să mă topesc. Și să curg peste pământuri iar, în ploile târzii, Tu să mă aștepți, bătrâne, multe toamne aurii, Eu voi tremura prin frunza-ți că o seva fără moarte Ce se scurge în cuvinte,adunându-se-ntr-o carte. Referință Bibliografica: Eu voi tremura prin frunza-ți / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIMINEAȚA LUMINII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Las frageda lumină să vorbească La-ngemănarea dimineților târzii, Când roua-n tihnă prinde să-nvelească Candoarea pașilor curați, din zori de zi. Tălpile-mi sărut pământul dezvelit Și-l simt cum măngâie picioarele domol, Cu fiecare pas, respir, la nesfârșit Aroma vieții pătrunzându-mi trupul gol. Mă prind
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după ce-ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
-nclin cu reverență: Bună dimineața toamnă! De ce ești trist? De ce ești trist? De ce a ta privire Se rătăcește-acum spre depărtări? Ce cauți? Ce speri? Ce taină te frământă De cauți răspuns în cele patru zări? De ce în ochi o lacrimă târzie Aduce după ea un râu întreg? Te-a supărat ceva? Te doare dorul Sau poate e ceva ce nu-nțeleg... E dimineață iar...e ceață deasă Și e așa de frig...dă-mi mâna ta S-o prind în palme
NOSTALGII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382494_a_383823]
-
botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care înțeapă ucigând pentru a avea de mâncare. Femeia stă acum în poziție acvatică, din ea ies în spirală miasme sub formă de pești ordonați ca cifrele în matematică, ruginiți precum târziile vești. E ispititoare în a sa așteptare cu inima înconjurată de spini, deschizând ochii înlăcrimați de sudoare iși reproșează multiplele vini. Ne urmărește soarele pătrat, negru de strălucire, în timp ce peștii curcubeici către el migrează într-o uriașă spirală ce-și
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Referință Bibliografica: Domestică / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/382570_a_383899]
-
mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Referință Bibliografica: Domestică / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/382570_a_383899]
-
Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Epitaf Cu durere pe durere călcând lasa-voi lumea de iluzii licornul meu va fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste lumi întunecate și târzii bântuite de himere să zbor înapoi spre moarte acolo, nu mai e nimic din ce știu ci doar o liniște mare și un mai mare pustiu fără mijloc, fără hotare în care totul e scris cu semnele vremii dintâi acolo
EPITAF de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382562_a_383891]
-
de lună-n taină Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuiește pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem. Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt Au venit valuri hapsâne și mi-au dus iubirea, Dar nu-i nimic pierdut, cât timp știu cine
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
dalbe de măr. Mi-e dor de serile albastre cu raze de lună, Când vara, stângaci, ne țineam de mână, Mi-e dor de poiana cu vechiul puț, Pe unde-mi plimbam pasul desculț. Mi-e dor de toamna cea târzie, Tablou pictat cu brumă argintie, Mi-e dor de îmbrățișarea copacilor goi, Mângâiați de soare și udați de ploi. Mi-e dor de sărbătorile de altădată, Când pâinea era coaptă în vatră, Atât la Paște, cât și la Crăciun, Iar
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383824_a_385153]
-
adânci ale sufletului. Înflorirea acestor energii în ruguri de vers se poate produce uneori foarte devreme, dar niciodată mult prea târziu. Nu se poate da cu exactitate un verdict asupra vârstei necesare revelării acestor energii - copilăria, adolescența, maturitatea timpurie sau târzie, dar despre oricare perioadă a existenței uman-efemere s-ar face vorbire, înflorirea poeziei este o vârstă a bucuriei, a trăirilor intense, a iluminării prin credință și speranță, o apropiere de originile teluric-sacrale, în ultimă instanță. Dacă poezia este o emanație
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
moi, Stau iubirile în roi; Stau și eu, întinsă lemn -, Așteptarea lasă semn. Gândul rău din nou îmi vine, Despre mine, despre tine; Întrebări fără răspuns Atârnă de ce-am ascuns Printre pagini gălbejite Și coperți cam prăfuite, Ale toamnelor târzii, Cănd sperăm că o să vii. Ba din față, ba din spate, Dracul pe umăr mă bate, Nu mă-ntreabă nici de viață, Nici de moartea minții-n ceață, Care lasă-nflorituri, Peste un cavou de guri, Ce vorbeau că la-nceput
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
diferite instrumente, toți stăteau pe scaune, iar în fața tuturor era predicatorul, un om că toți oamenii, pe când amintirile din biserică otodoxă, cele din copilărie, erau legate de chinuri nocturne de la denii, cănd stă în picioare sau în genunchi la ore târzii în noapte, copil de 4-5 ani, împreună cu bunica, o femeie puternică, blonda, energică și mândră, aflată atunci la vreo 62-63 de ani. În ultima vreme își împlinise multe vise, se poate spune că realizase accederea în vârful piramidei lui Maslow
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]