6,881 matches
-
bârfește, zice că toți sunt buni.Cartea tradusă de ea, oarecare; nu știu ce s-o sfătuiesc. În schimb, găsesc o frază despre ecranul opac dintre părinți și copii. Am face orice pentru ei, dar nu comunicăm. Au acumulat suferințe și reproșuri tăcute la care n-am fost atenți, acum e prea târziu. Își și au viața lor. Și încă o frază pe care nu pot să n-o rețin: „În fiecare zi reedităm isprava imbecilității fericite de a ne crede eterni.” Brusc
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
Horodincă prin 1959, cred, când am devenit colegi în redacția „Gazetei literare”, unde ea lucra de câțiva ani. Ceva rău i se întâmplase și atunci. Murise tânăr Barbu Câmpina, soțul ei, istoricul în plină afirmare. Era deprimată, purta doliu, era tăcută deși prietenoasă cu noi, colegii săi de la secția de critică : S. Damian, Matei Călinescu, subsemnatul. A trecut peste puțină vreme la nou înființata revistă „Secolul XX”, în echipa condusă de Marcel Breslașu. Era foarte la locul ei la acea publicație
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
După un an am aflat de la șeful cel nou că mama nu fusese niciodată convocată la vorbitor.” (Grădinarul) Stă adesea pe bancă și se uită la cer. Când se lasă seara și albastrul nui nici închis, nici deschis. Cântecul ăsta tăcut. Nu știe ce face, nici dacă-i aici. I se citește în ochi. Uneori când bate vântul, îi răspund cu un foșnet stins. (Un copac) Eu - ani. Voi - atem. Cineva - mișewho. Eu - ani. Voi - atem. Cineva - mișewho. Eu - ani, voi
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
tresări, se strânse să-i facă loc pe butuc.” Sau, mai departe: „alături de el, Din Vasilescu, tresări din nou și se strânse parcă să-i facă mai mult loc.” (s.n.) Detaliile schițează portretul unui personaj vizibil diferit de ceilalți, om tăcut, izolat, contând prea puțin în grup. Este, păstrând proporțiile, un posibil portret, cu ecouri romantice, al unui artist, amănuntele ce urmează confirmând această condiție a lui Din Vasilescu. Din Vasilescu se adresează unuia dintre copiii lui Iocan, care „umbla cu
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi, ci de apetențe de ordin instinctual. E totuna cu a spune că sub luciul oricărei discuții speculative se ascunde o pînză de tenebre tăcute, care ne ghidează în ascuns gîndurile. Încă un motiv care arată că esența gîndirii nu e silogismul, ci flegma lăuntrică. Dar să definim părțile beligerante: absolutistul are o natură senină cu predispoziții clasice, genul de spirit care iubește ordinea, coerența
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
o fractură în viața mea: un sfârșit, pe cât de brusc, pe atât de neașteptat, al copilăriei și începutul unei maturizări precoce. Atunci am aflat de existența pușcăriei politice. Anul acesta am recitit cele două cărți ale Lenei Constante (1909-2007), Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă, pe care le-am comentat în Istoria critică, dar pe care am simțit nevoia de a le relua ca să-mi verific o impresie. Pe Lena Constante n-am cunoscut-o personal, deși am locuit o vreme în
Omisiunea de denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4361_a_5686]
-
care murmură în noaptea americană; în locul acesta îl caut. Nathaniel Hawthorne Când a scris Musafirul ambițios, avea treizeci și trei de ani. Nuvela face parte dintr-o culegere pe care a dato publicității cu sfiala de neînvins a anumitor suflete mândre și tăcute care se feresc să se dea în vileag, dar nu se pot abține dat fiind că ideea pe care și-o fac despre datorie le obligă la asta. Ani în șir a fost „scriitorul cel mai obscur din Statele Unite”, visând
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
nu și-a însușit nicio valoare și ia decizii numai atunci când știe în ce direcție se va înclina balanța. Potrivit sursei citate, Merkel, poreclită "Mutti” (Mami) în cercurile politice, devine o "nașă” în cartea lui Höhler. Ea stabilește o "variantă tăcută a puterii autoritare pe care Germania o are încă de experimentat”, autoarea enumerând o serie de atribute, cum ar fi furtul de idei de la rivali politici, nivelarea sistemului de partid la o stare eclectică și tratarea neglijentă a normelor legale
Angela Merkel, pericol la adresa democrației în Germania, susține Gertrud Höhler () [Corola-journal/Journalistic/57675_a_59000]
-
cu ocazia Zilei Naționale. Agențiile spaniole de presă transmit că manifestația este sprijinită de filialele locale ale Partidului Popular (la guvernare la nivel central) și UPyD (Uniunea pentru progres și democrație), precum și de formațiunea locală catalană Ciutadans, potrivit Agerpres. 'Catalonia tăcută începe să-și facă auzit glasul și rupe tăcerea', a declarat șefa filialei Partidului Popular, Alicia Sánchez-Camacho. Ea a atras atenția că a avertizat formațiunile socialiștilor și naționaliștilor catalani de 'greșeala istorică' făcută întrucât nu au participat la manifestația de
După ce au ars steagul Spaniei, acum îl unesc de cel al Cataloniei by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55263_a_56588]
-
asemenea, într-un provizorat ar fi: „nuanțele”. Cinematografia, ca și literatura autentică, trăiește în spațiul nuanței și nu în cel al unei stricte încadrări estetice. Dacă m-aș plasa din perspectiva primului cadru, o cameră la pușcărie, cu câteva femei tăcute, și a ultimului cadru, personajul principal proiectat de pe esplanada Casinoului din Constanța pe fundalul unui răsărit de soare, drumul parcurs de acesta ar apărea ca unul ascendent de la deziluzie la speranță, de la prizonierat la libertate. În film, traseul este exact
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
asta sunt sigur. III Nici Regele, cu care îmi împart celula, nu se scapă defel către Pobjoy. De fapt, Regele nu suflă nimănui despre nimic, Regele parcă nici n-ar mai fi, veșnic preocupat cum e să își dedice timpul tăcutei sale comuniuni cu îngerii. Fapt pentru care îi sunt recunoscător. Altfel, e un om remarcabil - Regele. O prezență copleșitoare, insinuantă. Te-nghesuie din toate părțile, se lipește peste tot de tine. Uneori mă gândesc la el ca la o mâzgă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
o simplitate arhetipală. De o veritabilă frumusețe, în pofida infernului pe care îl înfățișează.“ Le Monde „Fiecare vocabulă din romanele lui Lobo Antunes are aceeași valoare citită individual sau într-o frază, fiecare cuvânt este dăltuit până la epuizare, un travaliu aproape tăcut care nu scapă ochiului nimănui. Înțelegi că acolo unde se află acel verb nu ar putea sta altul, unde se află acel substantiv nu mai e loc pentru nici un altul.“ Tiago Sousa Garcia * O moșie prosperă, condusă cu mână forte
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
le tăiem și ne urmăreau resemnându-se, păsări (nu tucanii din lac, nu găile, altele mai grase, mai mari, sfâșiindu- le cu ghearele și ciocul pielea umflată) o mâță în birou adulmecând o cutie de conserve cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat de obraz, mi-a fost frică să nu mă sărute - Vino-ncoa’ și slavă Domnului nu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
oxidare al unei gropi chimice de gunoi. Nu a fost chiar de la început așa. Deși mînia lui Tinu față de tot ce a rămas de pe urma lui Ticu și față de tot ce a clădit acesta cu Mica a funcționat pe cît de tăcută, pe atîta de pustiitoare, la început grădina a fost totuși, presupun că din inerție, oarecum îngrijită. Destul de îngrijită pentru ca vărul nostru, Fărcaș, cam de-o vîrstă cu Tinu, să îl roage, într-o primăvară, să-l lase să se odihnească
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
prieten un iubit. Dar trebuie să mă opresc aici din a numi lucruri pe care, neîncercîndu-le vreodată, aș părea impostor să le numesc. Oricum, Robert David e un tînăr licențiat în drept și, în ultima jumătate a anilor 1940, adresantul tăcut al unei corespondențe febrile, al multor declarații de iubire, dar și al unor mărturii intelectuale și morale la care cititorul nu are încă acces. Publicarea lor rămîne încă interzisă de moștenitorul operei lui Barthes, fratele său vitreg Michel Salzedo. Sper
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
poeme (1970), poesii (1970), alte versuri (1972), alte poeme (1973). O antologie, dar și un tribute to. În sfârșit, un pariu important al volumului mi se pare încercarea de reconsiderare a unor poeți mai puțin vocali, când nu aproape de tot tăcuți, ca Dumitru Bădița, Chris Tanasescu, Ciprian Măceșaru, Florin Dumitrescu, Nicolae Avram, Ionel Ciupureanu sau Petru M. Haș. Cincizeci de poeți. Plus doi (Komartin și Vancu). Câte unul pe săptămână, deci.
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
și apoi să suferi, pentru totdeauna, de nostalgia după ceva ce nici măcar nu a ajuns să fie. V-am spus că sunt căsătorit? Așa e, sunt căsătorit de mulți ani. Soția mea se numește Inmaculada și e ființa cea mai tăcută pe care v-o puteți imagina. Uneori vreau să o întreb ceva și o chem, o caut prin toată casa și nu e, a ieșit fără să mă anunțe. După câteva clipe aud mersul ei ușor într-o încăpere îndepărtată
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
vedem că descoperirea și ocuparea acestor locuri magice, unde ești la adăpost, ca în unele căsuțe de la „Nu te supăra, frate”, mereu le-a revenit femeilor, care, în lipsa altor posibilități, au cucerit teritorii necunoscute din spațiul conjugal. Și totuși, așa tăcută cum e, când iese pe stradă cu tocurile ei și cu toate bijuteriile și cu poșeta doldora de nimicuri și toate celelalte artificii ale seducției, provoacă un zgomot enorm, pare o întreagă cavalerie... Săracele, bietele femei! Cu aceste și cu
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
De ce faci atâta zgomot?” „Zgomot, eu?!” „Nici nu-ți imaginezi cât de zgomotos ești.” Ea a fost cea care mi-a atras atenția cu privire la cât sunt de zgomotos, tot astfel cum eu am făcut-o să observe cât e de tăcută. Se știe doar că pe tine însuți te cunoști destul de puțin. Ce știe cineva despre propriul său chip? Oricât de familiar ți-ar fi, în esență îți va fi mereu străin. Dacă în fața oglinzii, cu mâna pe inimă, te întrebi
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
s-a ivit o pereche de pantofi cu toc ascuțit. Cu coșul de cărți într-o mână și cu pantofii în cealaltă s-a îndreptat spre caserie. Ajunsă în zona cu mochetă, s-a încălțat, apoi s-a așezat, la fel de tăcută și disciplinată cum fusese în tot intervalul în care o privisem fascinați, la coadă la casă. Ne-am uitat unul la altul și am înțeles: fata se descălțase pentru că nu voia să-i deranjeze pe scriitorii, actorii și spectatorii care
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
în liniște peste-ntinderea văii se strâng/ Nori roșii în care domnește un zeu mânios,/ Sângele curs, răcoare de lună;/ Duc toate drumurile în negru putregai,/ Pe sub rămurișul de aur al nopții șial stelelor/ Se clatină umbra surorii prin crângul tăcut/ Și salută duhurile eroilor, însângeratele capete;/ Slab printre trestii răsună sumbrele flaute-ale toamnei./ O, doliu prea mândru ! Altare de bronz !/ Fierbintea flacără-a duhului azi o cumplită durere hrănește,/ Nepoții ce nu s-au născut.” Traducerea îi aparține lui Mihail
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
afirmat papa iezuit, în cursul primului drum al Crucii pe care îl prezidează, în fața a 15-20.000 de credincioși, care s-au recules la lumina lumânărilor. "Uneori, a afirmat acesta, ni se pare că Dumnezeu nu răspunde răului, că rămâne tăcut. În realitate Dumnezeu vorbește, a răspuns, iar răspunsul său este Crucea lui Hristos: un Cuvânt care este dragoste, milă, iertare". "Dragi frați și surori, cuvântul Crucii este și răspunsul creștinilor la răul care continuă să acționeze în noi și în jurul
Papa Francisc a salutat ”prietenia multora dintre frații noștri musulmani” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56537_a_57862]
-
sufletul ingenuu al păsărarului din povestea Flautului fermecat. Cum Papagena, la întrebarea lui, răspunsese glumeț, atribuindu-și o etate inverosimilă, numărată în ani și în cîteva zile, Olga își socotea probabil vîrsta artistică după un calcul al ei, de acumulări tăcute: pentru a se da brusc în vileag, acum, într-o explozie vivace, de tinerețe. Cygnus, care nu moare Surpriză, poate, însă nicicum contrasens supărător, care să tulbure confortul muzicienilor, tihnit înscriși în habitudini operaționale, - căci, iată, cei mari au intuit
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cu un mare portret galben al Mareșalului și frumoasă noastră stea roșie. Orchestră pompierilor cântă marșuri, iar noi, pionierii, purtăm buchete pentru el și pentru tovarășa Jovanka...” Dar, decepție, trenul nu oprește niciodată. Copiii își strâng drapelele și se întorc tăcuți acasă, iar mama se alege cu un superb buchet de flori. Cu ocazia aniversării Mareșalului, a celui care veghează asupra tuturor și a orice - casă, școala, echipa de fotbal -, se organizează pe stadioane fastuoase manifestații, cu dansuri și cântece de
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Băutura pesemne era fermecată/ Căci în juru-ne toți, rând pe rând, adormeau.// Și-adormiră m și noi pân-la urmă de vinul/ Pe care în zori îndrăznisem să-l bem./ Doar paharnicul morții, el singur, seninul,/ Sta treaz, sus pe soclu, tăcut și solemn.” Un târg al minunilor, fără îndoială, dar nu de bine aducătoare. Se vede, din această încremenire în efemer, să spun așa, în clipa de petrecere care n-are, în mod obișnuit, nimic statuar, tiparul frumuseții pe care Radu
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]