1,130 matches
-
și cum trebuie să lucreze omul ca să devină literat cunoscut de toată românimea este o „rețetă” de succes rapid nu atât în literatură, cât în societate. În V. Sebastian Stanca traduce Batrachomyomachia sau Broscoșoreciada de Homer, iar un Don Prisăcan tălmăcește din scrierile umoristice ale lui M. G. Saphir. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
Sandu-Aldea), Petru Vulcan, M. Păsculescu, G. Coșbuc, și foarte multe traduceri din literatura universală. Din Byron transpune, probabil, Coșbuc și tot el din Platen, Lermontov, Longfellow. Constantin Vaschide oferă o variantă românească a unei nuvele de Mark Twain, V. Cozmin tălmăcește din É. Zola, T. Adam din Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Pierre Louÿs. Se mai traduce din Jean Richepin, L. Ganghofer, Schopenhauer, V. G. Korolenko, Marcel Prévost, H. Sudermann, A. Scholl. Romanul Întâia iubire al lui Turgheniev e dat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
însoțite uneori de precuvântări, care au interesul lor filologic și psihologic. Procurîndu-și teasc de la Petru Movilă, mitropolitul de obârșie română din Kiev, Matei Basarab începu seria tipăriturilor printr-un Molitvenic slavon în 1635 și prin Pravila românească ("direptătoriu de leage") tălmăcită după un nomocanon slav de Mihail Moxalie (1640), după care urmară alte cărți slave și române. Vasile Lupu în Moldova așeză și el la Trei-Ierarhi tipar adus prin ajutorul aceluiași Petru Movilă și scoase în 1642 textul grecesc al Decretului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A lui Iliodor istorie ethiopicească s-a tradus în a doua jumătate a secolului XVIII, de când avem și traducerea Halimalei (Aravicon Mithologicon), Varlaam și Ioasaf a fost tradus din slavonă de Udriște Năsturel, cumnat al lui Matei Basarab. S-au tălmăcit și Archirie și Anadan, Sindipa. O Odisia lui Omir se găsește într-o copie de la finele secolului XVIII, o Istorie a lui Irodot e din veacul XVII. Vestita Hristoitie, manual de bună creștere, a fost prelucrată în versuri de protosinghelul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
juriile Uniunii Scriitorilor și Editurii Dacia. De asemenea, a prefațat cărți și antologii ale debutanților în literatură și a colaborat cu articole la Dicționarul scriitorilor români. Din poezia sa, revista londoneză „Poetry World” (1986) a publicat un grupaj de poeme tălmăcite în limba engleză de Ștefan Stoenescu. Începând să scrie versuri de timpuriu, F. este prezent în „Gazeta de la Turda pentru tineret” mai cu seamă cu critică literară, chiar sub genericul unei rubrici, „Prezentări literare”. Vasile Iluțiu, directorul ziarului, îl caracteriza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
așa cum se poate deduce din prefața traducerii sale după Lesage (Dracul șchiop, 1836), una din femeile cultivate ale societății bucureștene, care au sprijinit cu entuziasm activitatea culturală inițiată de membrii Societății Filarmonice. Pentru reprezentațiile teatrale ale trupei românești, ea a tălmăcit în 1836 Mérope de Voltaire, transpunere care, deși anunțată în „Gazeta Teatrului Național” (1836) ca fiind în curs de tipărire, se pare că nu a mai apărut. Traducerea romanului lui Lesage este fidelă, cu o frază bine echilibrată, fără asperități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289454_a_290783]
-
decernează Premiul Organizației Sașilor Ardeleni din Germania pentru întreaga activitate, inclusiv pentru efortul de transpunere a numeroase scrieri literare românești în limba germană. Atașamentul față de literatura lui Liviu Rebreanu, originar, ca și P.-K., din ținutul bistrițean, o determină să tălmăcească mai întâi din proza lui: în 1942 publică în traducere, la o editură vieneză, romanul Amândoi, iar un an mai târziu, Proștii. Din 1943 datează și prima ei transpunere din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Nopțile de sânziene, urmată de Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
Carte de la Leipzig (1971, 1978). S. este specializat în literatura pentru copii, unde încearcă toate genurile și toate registrele, de la basmul prelucrat și reconstruit și evocarea istorică de liberă inspirație la snoava cu scop educativ și la tableta satirică. A tălmăcit, în versuri, povești și a scris scenarii de filme pentru copii și tineret. A compus și poezie patriotică ocazională, precum și pagini de evocare a unor scriitori. SCRIERI: Țupa-Țup, București, 1957; ed. Deva, 2003; Flăcări nestinse (în colaborare cu Ana Șoit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
spre a treia. El prelucrează, preface și tinde să desăvîrșească lucrurile Începute de alții. Este simptomatic faptul că Pann nu se plînge de puținătatea, imperfecția instrumentelor de expresie. El are deprindere (știință) asupra poeziei și muzicii, cunoaște meșteșugul de a tălmăci și desplici frazurile, cum și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Boccaccio, viziunea sa artistică subsumată unei filosofii aparte: descoperirea universului comic în deplinătatea manifestărilor sale. În completarea aceleiași preocupări, Ș. a realizat traduceri din scriitori italieni contemporani (Guido Piovene, Sebastiano Vassalli, Alessandro Baricco, Umberto Eco, Guido Ceronetti ș.a.) sau a tălmăcit cărți de interes cultural major, a editat (și transpus în românește) Istoria literaturii române de Mircea Popescu. O contribuție importantă a lui Ș. o constituie participarea, în cadrul sectorului de literatură comparată al Institutului „G. Călinescu” la elaborarea a două lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
la ideea lui, fără ca el să le pună la îndoială buna credință. Potrivit acestui plan, omul din Guernesey urma să-i spună căpitanului tot ce-i trecea prin cap, atribuindu-i însă lui Stubb vorbele sale, pe care chipurile le tălmăcea numai; iar Stubb urma să spună orice trăznaie i-ar fi venit pe buze în timpul acestei conversații. Peste cîteva clipe, victima lor ieși din cabină. Era un omuleț oacheș, cam prea delicat pentru un căpitan de corabie, deși purta favoriți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
foarte interesant capitol despre vînătoarea de balene. în acest capitol, am găsit, sub titlul Smeer, adică Grăsime, o lungă și amănunțită listă a proviziilor din cămările și beciurile a 180 de baleniere olandeze, din care listă, ce mi-a fost tălmăcită de către doctorul Snodhead, transcriu următoarele: 400.000 livre carne de vită 60.000 livre porc de Frizia 150.000 livre batog 550.000 pesmeți 72.000 pîine proaspătă 2.800 butoaie de unt 20.000 livre de brînză de Texel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
roman de I.C. Fundescu, Amor, Patria și Dumnezeu de G. Baronzi ș.a.). Un P. E. traduce, nu fără o sensibilă înțelegere a originalului, Tristețea lunii de Baudelaire și, în versuri curgătoare, Undinele de Heine. Poezii ale lui Victor Hugo sunt tălmăcite de Paul Pârvulescu și de D. Petrino, căruia i se publică și versuri originale. Al. Macedonski a colaborat la R.j. cu fragmente din poema Carminella și cu Pastel. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
vădita încercare de apropiere româno-maghiară, făcându-se numeroase traduceri dintr-o limbă în alta. Astfel, sunt publicate în maghiară poezii de Octavian Goga (Ultima poezie), Nichifor Crainic (transpunere de Franyo Zoltán), Ion Pillat, G. Bacovia, iar în limba germană se tălmăcește din Mihai Eminescu (Doina în versiunea lui Konrad Richter, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie în versiunea lui Victor Orendi Homenau). Se includ în sumar texte în limba maghiară de Gheorghe I. de Ferenczy sau în germană de Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290240_a_291569]
-
Dyonisos unde fiecare dintre noi își făcea spectacolul propriu, m-a făcut să mă gândesc că scopul acestei călătorii este de fapt să ne cunoaștem noi cei care trăim de fiecare dată legendele diferit decât alții, pentru că încercăm să le tălmăcim altfel... Am admirat și pătruns în albastrul Mării Egee și am urcat colinele Olimpului în căutarea unei urme de ortodoxie. Am găsit-o nu la mare distanță, la Meteora. Maestrul subtil ne-a oferit toate acestea cu delicatețe și mare generozitate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
crede că moartea e unicul liman. Versurile lui, foarte răspândite în epocă, au fost reproduse în numeroase reviste până pe la 1900. A tradus, împreună cu Vasile Pogor, partea întâi din Faust de Goethe (1862), unde se concentrează asupra fidelității transpunerii. Mai tălmăcește din G. Herwegh, M. Claudius, Uhland, Schiller, Lenau și Heine - e printre cei dintâi care contribuie, prin „Convorbiri literare”, la răspândirea operei poetului german la noi -, din Joseph Christian von Zedlitz, Robert Eduard Prutz și Alphonse de Lamartine. SCRIERI: Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
în Însuși Acela de la care avem ceea ce suntem”. (Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a II-a, II, 9, în PSB, vol. 72, p. 210) „Iată − zice Scriptura − Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Grozav mai tălmăcim sentimentele lui Dumnezeu, dacă-L defăimăm spunând că suntem veșnic neglijați, când El dovedește întotdeauna că nu ne părăsește. Prin aceasta a voit să ne arate El că niciodată nu ne părăsește cu dragostea și ocrotirea Sa, fiindcă întotdeauna este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
respecta prozodia populară românească. Traducătorul a avut la dispoziție și colecția lui Alecsandri din 1866, apreciată drept tezaur al poporului român. Transpune în germană doine și hore și, alături de balade ca Soarele și luna (pe care o compară cu versiunea tălmăcită de Fr. W. Schuster), Inelul și năframa, Bogatul și săracul, Leacul adevărat, Voinicul rănit. Tălmăcirile se detașează de cele oferite de Wilhelm von Kotzebue (Rumänische Volkspoesie, 1857), apropiindu-se de ținuta versiunilor realizate de Ludwig Vinzenz Fischer. Alte opt texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
spre publicare fragmente din Contractul social de J.-J. Rousseau, traduse de Adelaida S., care apar în 1863. Alte transpuneri, puține, aparțin chiar lui Bolintineanu (Horațiu, Odă la țară) și lui Gr.H. Grandea (fragmente din Străbunii de Mickiewicz). Se mai tălmăcesc versuri din Uhland (M. Strajanu), Schiller și Musset (N. Nicoleanu). Demnă de semnalat este atitudinea față de Transilvania, manifestată în articole prin care se semnalează opiniei publice din Principate situația politică și socială a românilor transilvăneni și se susține ideea realizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
drama în versuri Adevărul învinge. Sectorul publicisticii este mai bine ilustrat. Se remarcă numele lui Theodor D. Speranția, Cezar Petrescu (Cărți pentru Basarabia), D. Caracostea (Ce spune Hasdeu despre „Miorița”), Radu Rosetti, Ștefan Berechet, Laura Scriban ș.a. Cezar T. Stoika tălmăcește din Lucrețiu. Revista inserează și câteva aforisme maioresciene, o poezie hazlie a lui Ion Creangă (Oltenii în Iași), Chestiunea evreiască, o traducere din însemnările lui Dostoievski ș.a. Se convoacă texte vechi și noi, aici figurând I. Simionescu, I. M. Rașcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
literatură), Iosif E. Naghiu (Un poet uitat. Asesorul Zaharia Boiu), George Sbârcea (Ion Moldovanu), Const. Rîuleț (Epigrama românească). O prezență aparte în sumar o constituie numeroasele traduceri ale lui Al.T. Stamatiad din poezia chineză și japoneză clasică, tot el tălmăcind câteva haikuuri franțuzești și poemul Moartea săracilor al lui Baudelaire. Se publică, de asemenea, o versiune românească a poemului dramatic Tumulusul de H. Ibsen. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu), eseuri, studii (Mircea Eliade, Emil Cioran), poezie (Mircea Dinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci, Cezar Baltag). Bun cunoscător al celor două limbi, P. este profund preocupat că lectorul francez să nu aibă dificultăți în înțelegerea scrierilor românești tălmăcite în limba lui Voltaire. Cand traduce o carte românească face investigații în literatura franceză apropiată tematic și lingvistic, pentru a găsi corespondențe adecvate. Pentru o bună versiune din Ostinato de Paul Goma citește din Jean Genet, „pentru a intra în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și poezii. Din scrisul lui F. au rezistat timpului doar traducerile. Sub titlul Szerelmes kert [Grădina iubirilor] a publicat în 1924 o antologie din poezia românească modernă, tălmăcind din lirica lui Dimitrie Anghel, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Demostene Botez, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Mihai Codreanu, N. Davidescu, Victor Eftimiu, Elena Farago, O. Goga, G. Gregorian, Emil Isac, D. Iacobescu, St. O. Iosif, Al. Macedonski, Adrian Maniu, I. Minulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
catolici și protestanți îl ortografiază fonetic: „Isus”. 3.2.2.3. Supranumele: Christós/ho Messías Christós, adjectiv verbal de la chríÄ, traduce ebraicul m"šaƒ, substantiv masculin care înseamnă „cel uns”: ho Messías (hó estin methermeneuómenon Christós), „Mesia (care se tălmăcește Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul providențial, „uns” de Dumnezeu asemenea regilor și preoților, de la care așteptau eliberarea țării și a poporului și instaurarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]