1,757 matches
-
lui prefrontal aduna de te miri unde și din rămășițe de la hipocamp. O văzu în chip de fetiță cu văl negru care-i acoperea fața, aprinzând o lumânare de cincizeci de cenți pe un altar, într-o biserică sufocată de tămâie. Ce știa el despre oricine altcineva? O văzu cu Mark Schluter, purtând treninguri gri și căști de protecție galbene, inspectând un grup de aparate de pe un cilindru strălucitor din oțel inoxidabil, mare cât o casă. O văzu ieșită pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trifoi ciocârlia suie-n cer și de acolo, din eter, cheamă dragostea în noi. Plantele spre soare cată sus! Mai sus! E ndemnul lor cu brazii pădurilor și cu lumea noastră toată. De pe ondulate mări rugăciunea-n taină suie, ca tămâia din cățuie, mulțumiri, dorinți, chemări... Muzica binecuvântă tot ce este suitor; apa vie din izvor cântă-o armonie sfântă. Sensul vieții e în sus ca un plus de stăruință de voință și credință și de tot ce-a spus Iisus
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să însoțesc racla și să veghez la picioarele sfântului pe parcursul acestor zile, vrednice de consemnat în paginile cronicarului. ( 7 august-10 august 2009) Am plecat din mănăstire în jurul orei 14:30 în glasuri de clopote și de toacă, în miros de tămâie și cântări din Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam. Mulți părinți monahi și credincioși erau în curtea mănăstirii cuprinși de înalte emoții, căci era prima ieșire a sfântului în eparhia pe care o păstorise cu mai bine de 350 de ani în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
îl va naște soția sa. Evenimentul nașterii lui Isus este schițat cu trăsături rapide. Apoi, se vorbește despre sosirea, la Ierusalim, a Magilor din Orient care, călăuziți de o stea, sosiră „în casă” și oferiră copilului Isus „aur, smirnă și tămâie” (simboluri ale existenței mesianice a lui Cristos) și „au văzut pe copil cu Maria, mama sa” (2,9). Dar despre măgar nu se spune nimic. Evanghelia după Luca (1,26-2,39) vorbește și ea des-pre nașterea lui Isus: după ce a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine decât dumneaei, nimic nu acrește mai bine mutrele, sufletele, fericirile. O să ne liturghisească tot felul de sacerdoți politici, o să ne explice în fum de tămâie, la festivități național-creștine și în tot felul de predici dondănite (ciocmănite, morcotite, boscorodite, sucălite) că cât de bine ne stă, etnic vorbind, că cât de frumoși suntem, că cât de viteji suntem în istorie, că cât de nobilă ne este
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
1999). Cât privește cultul lui Baal în Regatul lui Iuda, el e mai puțin documentat decât în Regatul lui Israel, chiar dacă Cartea profetului Ieremia amintește de mai multe ori persistența cultului lui Baal în Ierusalim, mai ales prin oferta de tămâie în cinstea sa (Ier 2,8; 7,9; 11,13; 32,29 etc.). De asemenea, „reforma” religioasă dorită de regele Iosia (640-609 î.C.), dacă e să dăm crezare acestor capitole foarte dezbătute de istorie biblică, amintește cum regele a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe care se desfășurau diferite activități de cult considerate de origine antică („cananeană”) și de natură idolatrică. Între acțiunile de cult care, conform Bibliei, aveau loc pe aceste înălțimi putem nota sacrificiile de pe altare, venerarea stelelor sau asherah, ofertele de tămâie. În ultimele decenii, această viziune a fost de mai multe ori criticată, fie datorită etimologiei dubioase, fie datorită polemicii tendențioase a povestirii biblice (2Reg 17,9 ș.u.), fie pentru că adesea aceste „înălțimi” nu sunt nicidecum rurale sau colinare, ci
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate ca imagini divine (cf. Fig. 8), mai multe amulete care îl reprezintă pe Sahmet, Isis sau Bes (cf. Figg. 10-11; 14) sau unele suporturi pentru casoleta de ars tămâie, utilizate în cultul domestic, prevăzute cu reprezentări animale și antropomorfe (Fig. 9). În afară de acestea, au fost găsite statuetele unor divinități la Ghezer, Hazor și Tel Zeror, și un grup de forme de lut de proveniență necunoscută databile în jurul secolului al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
exactitate atribuțiile „marelui preot” (Num 32,25) sau ale „preoților bătrâni” (Is 37,2; Ier 19,1). Unele texte (Os 10,5; 2Reg 23,5) îi consideră pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare foarte rar în Vechiul Testament, e plauzibil ca el să dateze din epoca preexilică; cunoaștem două inscripții funerare aramaice din secolul al VII-lea î.C., care conferă acest titlu la doi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ofrandelor de tip minḥâ și în perioada preexilică, precum deja menționatul „unghi de cult”, locus 2081, de la Meghido (cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie în onoarea divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele arderii și decolorării din cauza focului. De obicei, aceste obiecte de cult erau utilizate la arderea tămâiei (qețōret) atestată în mai multe texte biblice, atât în cele ale istoriografiei deuteronomiste (1Rg 12,33; 2Rg 17,11) cât și în cele din perioada exilică sau postexilică (Ier 11,12 ș.u.; Ez 8,10 ș.u.; Mal 1
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ez 8,10 ș.u.; Mal 1,11), semn că această activitate cultuală a persistat pentru mai multe secole în ciuda faptului că era judecată negativ în multe texte biblice (de exemplu Is 1,13: „Încetați să mai aduceți ofrande inutile, tămâia este pentru mine un abominiu”). Sacrificiile și acțiunile de cult descrise mai sus se celebrau repetat în diferite împrejurări, atât publice, cât și private. Conform textelor biblice, acțiunile de cult publice erau celebrate în mod obișnuit în fiecare zi (2Rg
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
târzie prin influența asiriană, s-au răspândit destul de mult pe tot teritoriul palestinian (de exemplu, în Samaria, în câmpia Șaron, în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta răspândire a acestor altărașe, ca și mediul domestic în care au fost descoperite, exclud ideea că erau utilizate în cultul oficial; e probabil totodată să fi avut doar un simplu uz profan. Concluzionând, religia ebraică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cînepă ce produc aburi, care-i fac să asude. Sciții iubesc foarte mult această baie de aburi și țipă cînd o iau. Femeile urmează o altă metodă: ele iau lemn de chiparos, cedru și de un arbor ce produce tămâie, pisează acele lemne udate cu apă și fac o pastă cu care se ung; apoi o iau după 2 sau 3 zile (IV, 73, 75). Se văd la Sciți un mare număr de vrăjitori care se slujise de vărguțe de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai dragi coborând la moschee. Asta nu se mai întâmplase de mult în ținutul vechi, iar când li se converteau preoții, zoroastrienii găseau că e vrajbă de moarte pentru ei toți. Omar renunță să mai care lemnul de foc și tămâia, dar se duse mai departe la templu. Se trezise de-acum condamnat să rămână de-a pururi un osta, care nu mai avea niciun crez. Un raspi se rugă de un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni și cântau, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lor timidă la răspunsurile cântate de asistență. Și duminică, o mulțime considerabilă invada naosul, înghesuindu-se la intrare și pe ultimele trepte. Din ajun, cerul se întunecase, ploaia cădea abundent. Cei care stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului, strângând lemnul între mâinile lui vânjoase, nu se vedea din el decât o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU SPRE PORTIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ochii aplecați, scria câteva numere pe o bucățică de hârtie. Trupul ei frumos, care în decursul anilor se dovedise a fi și el o investiție profitabilă, se apleca reverențios peste micul altar cu suprafața de plastic laminat. Fumul ca de tămâie de la țigara pusă în scrumiera din dreptul cotului se înălța șerpuind, ca și rugăciunile ei, sus deasupra monedei pe care o ridicase ca să-i cerceteze data emisiunii: singura monedă de argint de un dolar ce se găsea printre ofrande. Brățara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două din nepoatele lui, aș fi Înțeles să intervină chiar la Începutul acestei relații pentru a Îndepărta din preajma mea mirosul morții care plana În camera aceea din Cadogan Street, unde ardeam totuși destulă tămîie. Dacă ar fi văzut fotografiile lui Maureen cînd poza pentru impermeabilele Aquascutum, pentru cremele de frumusețe Revlon, pentru perucile Deltress („You’re ready for anything in a Deltress wig“), mi-ar fi putut vorbi despre femeia-obiect mai curînd decît despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
hamuri, pantofari, lucrătorii de metal și bijutieri, iar ici și colo, simțurile sale erau ispitite de câte un vânzător de produse de patiserie, care-și purta marfa pe cap, de miasma alcoolului de la câte o tavernă sau de izma de tămâie sfințită de la capela de alături. După ce traversă apoi și piața de chilipiruri, cu propriul ei miros de lucruri stătute și vechi, Porfiri intră în sfârșit în casa de amanet Limașin, unde prezența i-a fost anunțată pe loc de clinchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]