19,047 matches
-
își exercită ființa pentru a depăși trecătorul din el. Trăiește condiția materială cu conștiința că a rămâne în ea înseamnă a rămâne în păcat... Necuprinsul lumii acesteia, tainele țesute în fiece făptură, în fiece chip, în fiece act și trecere, tainele existenței sale înseși îl fac să răspundă, îl fac să lupte pentru cucerirea sensului și sprijinului absolut: Dumnezeu”. Dumnezeu este în lumea satului o realitate vie, este Creatorul omului, care trebuie să lucreze spre a împlini voința Lui. Despre locul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
populară „toate lucrurile merg laolaltă“, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Există „putere“ de la Dumnezeu care rânduiește lucrurile, există și o „lege a firii și a naturii“, există „pricini“ morale sau cotidiene ale lucrurilor și comportamentelor, dar există și „taine“ pe care omul nu le înțelege. Toate acestea ne oferă tabloul unei gândiri cauzale organice, din care lipsește hazardul. Cum spune un sătean din Zărnești (Brașov), „vine moartea, da’ ea nu biruie. Lucrurile sunt în așa fel întocmite, că se
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
care a plâns și s-a întristat după ce Iisus Christos a fost bătut cu ea. Aceste personificări sunt semne ale unei gândiri simbolice și emoționale de o mare frumusețe, prin care satul românesc apropie tot ce este concret de marile taine ale existenței. Satul românesc poate supraviețui schimbului de generații și ordinii globale în care trăim, nu însă și cultura populară, care este o realitate spirituală, nu teritorială. Așa cum scria Ernest Bernea încă din anul 1942 în lucrarea „Civilizația română sătească
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
ploii Să auzim în clopot zurgălăii Firescul să cuprindă tot pământul, În verde - aprins fie Cuvântul! Sărută liniștea din miezul nopții, Când ruga arde-n cerul sorții, Genunchiul minții se îdoaie Doi ochi în lacrimi curg a ploaie... Sărută-n taină chiar fântâna, O vezi? Sfioasă întinde mâna Și răcorește câmpul care Topit de vremi e-n așteptare! Sărută lutul ce-i crăpat Și stă pe prispă îngândurat, De-o vreme se încurcă firul În labirint pierdut e șirul... Sărută versul
SĂRUTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380199_a_381528]
-
niciodată. - Ei, vezi? îmi zicea într-o dimineață. Tu ești urma și lumina a ceea ce ai fost cândva. Niciodată să nu-ți fie frică de umbra copacului din tine dar nici de întunericul de afară. Întunericul, asemeni oamenilor, ascunde o taină pe care nicio cheie a minții nu o poate deschide. În momentul acela trăiam o senzație nedefinită. Parcă mă aflam într-o înfundătură, iar aerul îmi părea puțin. Se trase mai aproape de mine apoi își aprinse o țigară. Pufăi îndelung
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
spuse că "frica îndepărtează și nu apropie" m-am simțit stingher în propriul meu trup. Brusc mi-am adus aminte de mine. Împăcat cu sufletul că nu am păcătuit, mi-am aprins o țigară. Sub răchita adolescenței mele agoniza o taină (va urma) Referință Bibliografică: azi noapte am vorbit cu Dumnezeu, un bătrân cu ochii sticlați și barbă albă / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
scrise din înalte zări... Privirea mea nu tace, ea va spune Mereu de dragostea lui Dumnezeu. Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca petale de flori. Mâna-mi întinsă o simt mângâiată De mâna-Ți de Tată
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
largul lor iubesc, Prin scântei de stele îi zăresc, Sunt al lor etern explorator. M-am mutat la tine în cetate, Să-ți fiu grădinar eternitate, Floare-a inimii, etern aduci fior, M-am mutat în ochii tăi, de dor. Taină a nebuniei ce mă doare, Amarul scăldat de a ta mare, În valurile lacrimilor mă afund, De amorul tău, iubito, sunt flămând, În cerul căprui sunt un condor, M-am mutat în ochii tăi, de dor! Referință Bibliografică: Rondelul ochilor
RONDELUL OCHILOR TĂI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380238_a_381567]
-
regăsea Mai melancolic, dulce gând. Și frageda eternitatea Sa Azi se preschimbă într-un lotus. În puritatea limbii, El e lacrima, Ce Eminescu o avea cu sine, totuși. Destinul de poet se-adeveri Senin să fie, ca văzduhul, Iubind în taină, în desăvârșiri, S-arunce răul și triumful. Adânc să simtă, și inopinat, În sufletu-i cu zbuciumul fiind, Copilul Eminescu era supărat Numai de hoardele, ce vin arzând. Și tronul existenței călătoare Avea să fie Cerului adus, Ca o ofrandă-
OMAGIU LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380239_a_381568]
-
lunecând din tărâmuri celeste, Să-ntreb unde-o fi Cerul meu, și de este, Îmi dă El răspunsuri la tot și la toate? Cărarea se-ncheie la margini de lume Când bolta-nstelată cuprinde pământul, Iar mie-mi vorbește, în taină, doar vântul, Mă strigă-n surdină, mă cheamă pe nume. Dar nu, nu e vânt, e o fi’nță, respiră... I-aud vocea-i caldă, iar sufletu-mi plânge Când simt că-n privirea-i prea blândă mă strânge Și
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător științific cu intuiții irefragabile, dar - mai presus de acestea - intelectual rasat și scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat, Doamna Cristina Mihaela Barbu ne oferă bucuria lecturii unui roman insolit: ,,Taina, început de poveste...” Narațiunea începe intempestiv (ca o ploaie torențială de Sf. Ilie, cu tunete și fulgere înfiorătoare, dătătoare de frisoane, chit că rămân, în această fază, abia schițate, ca un preambul pentru furtunile ce vor urma, încheiate cu un
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de proză. ,,Tu pune-le, piesă cu piesă, la locul lor, până când, la final, vei avea povestea” - o îndeamnă protagonista-narator pe Carmen, cea mai bună prietenă a sa din copilărie, din viață, plecată în S.U.A., imediat după nunta personajului principal: Taina (în rochie de mireasă și trăind cununia religioasă în biserica ortodoxă), cu Andrei. Ceremonialul intrării în oceanul tainelor (secretelor) trăite de Taina este prelungit, cu insistență, fiind mult mai lung decât acela de intrare pe tărâmul basmelor noastre fantastice, în
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
îndeamnă protagonista-narator pe Carmen, cea mai bună prietenă a sa din copilărie, din viață, plecată în S.U.A., imediat după nunta personajului principal: Taina (în rochie de mireasă și trăind cununia religioasă în biserica ortodoxă), cu Andrei. Ceremonialul intrării în oceanul tainelor (secretelor) trăite de Taina este prelungit, cu insistență, fiind mult mai lung decât acela de intrare pe tărâmul basmelor noastre fantastice, în care formula introductivă era una pe cât de expresivă (încântătoare, grav-surâzătoare), pe atât de concisă: ,,A fost odată ca
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
cea mai bună prietenă a sa din copilărie, din viață, plecată în S.U.A., imediat după nunta personajului principal: Taina (în rochie de mireasă și trăind cununia religioasă în biserica ortodoxă), cu Andrei. Ceremonialul intrării în oceanul tainelor (secretelor) trăite de Taina este prelungit, cu insistență, fiind mult mai lung decât acela de intrare pe tărâmul basmelor noastre fantastice, în care formula introductivă era una pe cât de expresivă (încântătoare, grav-surâzătoare), pe atât de concisă: ,,A fost odată ca niciodată, pe când se potcoveau
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de trei lovituri de buzdugan, în porțile grele, de stejar, ferecate în centuri de oțel, ale palatului de cleștar, ci e rostită cu franchețe cuceritoare, de Gavroche, ieșind cu pieptul gol, pe baricade, în fața ploii de gloanțe șuierătoare: ,,Mă numesc Taina și povestea care urmează este povestea vieții mele. Banală poveste, după cum banală este și viața dusă, dar sunt momente pe care nu le pot păstra ascunse în suflet (...), vreau să le strig, vreau să rămână, chiar imaterial, pe foi de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
spațiu, oriunde te îmboldește inspirația. Acest prim capitol se încheie așa: ,,E dimineață! Am terminat cea de-a doua țigară, arunc chiștocul în cutia goală de cafea și mă las cu nesaț în brațele zilei care va urma. Mă numesc Taina și povestea ce va urma este taina mea!” Iată alte finaluri de capitol, în aceeași notă inspirată: ,,Am cunoscut bărbați, dar niciunul nu mă făcea să simt fluturi în jurul meu. Iar eu încercam să fiu cu totul alta decât eram
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
capitol se încheie așa: ,,E dimineață! Am terminat cea de-a doua țigară, arunc chiștocul în cutia goală de cafea și mă las cu nesaț în brațele zilei care va urma. Mă numesc Taina și povestea ce va urma este taina mea!” Iată alte finaluri de capitol, în aceeași notă inspirată: ,,Am cunoscut bărbați, dar niciunul nu mă făcea să simt fluturi în jurul meu. Iar eu încercam să fiu cu totul alta decât eram. Prea veselă, prea ostentativă, superficială și indiferentă
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
pe o plajă imensă și pustie. Doar vântul mă mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care mă sfărâmă.”; ,,A venit și a rămas. Ne-am căsătorit și copiii au devenit ai mei. I-am iubit din prima clipă, cu dragoste de leoaică (...). Aveam tot ce-mi dorisem. O familie
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Doar vântul mă mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care mă sfărâmă.”; ,,A venit și a rămas. Ne-am căsătorit și copiii au devenit ai mei. I-am iubit din prima clipă, cu dragoste de leoaică (...). Aveam tot ce-mi dorisem. O familie, un cămin, în care să uit
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
am fost odată împreună. Fă Tu ca să fim împreună în toate lumile Tale. Amin!”. Citând in extenso aceste finaluri de capitole, am reconstruit - după bineștiuta metodă hermeneutică a marelui critic și istoric literar Al. Piru - vectorii universului epic ai romanului ,, Taina, început de poveste...” scris de Doamna Cristina Mihaela Barbu. Numărul total al personajelor ...persoane fizice este de vreo 30, dintre care aproximativ un sfert au roluri de prim-plan. Ele prind viață narativă nu prin propriile acțiuni, ci din ,,aventura
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
plan. Ele prind viață narativă nu prin propriile acțiuni, ci din ,,aventura” de a scrie și de a povesti a protagonistei Tania, alter ego - în planul ficțiunii - al autoarei: Cristina Mihaela Barbu. Alături de profesorul Ioan Tudor Ineu/ ITI, de care Taina se îndrăgostește progresiv, dar iremediabil (iubire niciodată mărturisită, însă răvășitoare, năucitoare, aruncând-o pe protagonistă într-un tsunami de trăiri, întrebări bulversante, neliniști, spaime ontologice, autoînvinuiri de complicitate, fie și numai din pricina jocului privirilor, a zâmbetului acestuia, la care ea
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
înroșesc brusc) -, prind contur memorabil o suită de personaje, ce revin obsesiv, în racursiuri și prin salturi (bucle) în timp - timpul rememorării - precum: Valentin (cu care se căsătorește, pe ascuns, în primul an de studenție, de care se desparte intempestiv, Taina afirmând sec, aidoma unui judecător implacabil, de la Înalta Curte de Casație și Justiție: ,,Am divorțat. Și povestea ce va urma este taina mea”); șefa de laborator - Triculescu, poreclită Doamna T. (ca în ,,Patul lui Procust”); colegul de bancă din clasa
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
precum: Valentin (cu care se căsătorește, pe ascuns, în primul an de studenție, de care se desparte intempestiv, Taina afirmând sec, aidoma unui judecător implacabil, de la Înalta Curte de Casație și Justiție: ,,Am divorțat. Și povestea ce va urma este taina mea”); șefa de laborator - Triculescu, poreclită Doamna T. (ca în ,,Patul lui Procust”); colegul de bancă din clasa a V-a, blond, cu ochelari; Andrei (,,Cu Andrei viața a fost un cântec”); Dan, singurul care îi intuise feblețea pentru trandafirii
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
când îl întâlnesc..., privirea lui hămesită, urâtă, mă deprimă... Mi-e frică de ochii acestui om-lup-șacal-murdar-mitocan.”) și, nu în ultimul rând, Mihaela și Mihai (copii de vârstă fragedă, părăsiți de mama lor, aduși de Andrei în noua sa căsătorie, cu Taina, care-i crește, cu dăruire totală, ca pe proprii săi prunci); Tanti Uța și unchiul Mihai, de la Constanța; Madam... Probă de subtilitate literară, Cristiana Mihaela Barbu are harul de a induce, fără pic de îndoială, cititorului convingerea că - alături de personajele-persoane
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
tărâmul lui Gabriel Garcia Marquez), Gilortul, Căciula de miel alb, Criza (din 2008), Iedul abia născut, Nunțile de la țară, Marea (,,cel mai vechi prieten”; la marcarea vârstei sale de 12 ani, solitară și cu sentimentul de a fi fost părăsită, Taina mărturisește: ,,L-am invitat pe Dumnezeu la masă”), Iernile copilăriei, Bradul și colindele de Crăciun... Pentru o și mai consistentă ilustrare a universului ideatic în care Taina trăiește, se frământă și luptă cu sine însăși -, vom selecta, ultrarapid, cvasi-aleatoriu, sintagme
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]