1,365 matches
-
în renovare și a alergat să arunce o privire. E fantastic! spuse ea entuziasmată la întoarcere. Schimbă total atmosfera camerei. Chiar ai un talent special pentru culoare. —Probabil. Clodagh nu mai era foarte interesată. Fusese foarte încântată de noul ei tapet. Dar acum, că era gata, satisfacția și mulțumirea nu se mai făceau simțite. Dintr-odată, toată lumea se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sub așternuturile de aceeași culoare, și dimineața, primul lucru pe care l-a făcut a fost să își deschidă mobilul, rugându-se să găsească un mesaj de la Marcus. Nu era - și aceasta devenea cea mai întunecată oră a ei. Iar tapetul de culoarea piersicii care parcă venea peste ea nu o ajuta deloc. Întinzându-se după țigări, a dărâmat un bol de pot-pourri. Cu aromă de piersică, evident. Nu îl putea suna din nou. Ar crede că este disperată. Bineînțeles, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de a-i vorbi despre romanul meu. Voise să știe care mi-erau proiectele, iar pentru că scenariul la Piano Massacre (ex-Pămîntul făgăduinței, ex-Electronic Orgy) era terminat - niște prieteni Îl traduceau În engleză și germană -, ca un tont am pus pe tapet romanul! Iar acum racordez, ca la montajul unui film, cu cele scrise În jurnalul meu intim la data de 23 octombrie 1968: „Stranie ostilitate a tatei față de proiectul meu de carte...“ Care tată, la urma urmei, a notat poate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi rostit o cuvântare. Prințul intră în curte, urcă scara mică și întrebă de domnul Lebedev. — Iată-l, îi răspunse bucătăreasa cu mânecile suflecate până la coate, care îi deschisese ușa, arătând cu degetul spre „salon“. În acest salon cu tapet din hârtie albastru-închis, curat și cu unele pretenții, adică cu o masă rotundă și o canapea, cu un ceas de bronz cu cupolă, cu o oglindă îngustă între uși și cu o mică lustră străveche cu plăcuțe de sticlă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din a mea! îi gângurea el prințului. Pe socoteala mea, ca să vă slăvim și să vă felicităm, va fi și ceva de mâncare, niște gustări, de asta se îngrijește fiică-mea. Dar, prințe, dacă ați ști ce temă e pe tapet! Vă amintiți, în Hamlet: „A fi sau a nu fi?“ E o temă actuală, rogu-vă, actuală! Întrebări și răspunsuri... Și domnul Terentiev, în cel mai înalt grad... nu vrea să se culce! Șampanie a băut, câteva înghițituri, doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, „nu-i o poveste nebunească?” „Eu Îi studiez pe cei adevărați. Documentele procesului. Dar dumneavoastră ce știți despre Templieri?” „Eu lucrez la o editură și Într-o editură vin și oameni cu judecată, și nebuni. Când vreunul pune pe tapet Templierii, e aproape Întotdeauna un nebun.” „Mie-mi spuneți? Numele lor e legiune. Dar nu toți nebunii or vorbi despre templieri. Pe ceilalți cum Îi recunoașteți?” „Meserie. Acum Îți explic, dumneata ești tânăr. Apropo, cum te cheamă?” „Casaubon.” „Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a-i apăra de greșelile pe care le-au mărturisit, dat fiind că evidența faptelor face delictul de netăgăduit?” Însă fiindcă există riscul ca procesul să-i scape regelui și să treacă În mâinile papei, regele și Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui intrigant misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau până nu se mai iscă nimic, și noapte bună”. „Și dumneavoastră ce ați găsit recent, de a făcut să se iște scurtcircuitul?” „E o Întrebare nedelicată, nu credeți? Dar nu-i nici un mister, credeți-mă. Colonelul a revenit pe tapet din Întâmplare, țineam sub observație un tip, din cu totul alte motive, și ne-am dat seama că frecventa clubul Picatrix, poate ați auzit vorbindu-se de el...”. „Nu, revista o cunosc, dar nu și asociația. Ce se Întâmplă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu fața la domnul Mundy. Duncan se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și scoase un fierbător electric curat și un ceainic. Helen se duse cu fierbătorul la toaleta de pe culoar și-l umplu la chiuvetă. Îl puse pe podea, apoi În priza din plintă, și așteptă. Începu să fiarbă În trei minute. Tapetul de deasupra prizei era ridicat În locul În care aburul ajunsese la el Înainte. Îl netezi ușor, punîndu-l la loc, așa cum făcea În fiecare zi; o clipă stătu lipit, apoi se răsuci din nou. Biroul se afla În două camere deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și se ținea de coapsă. — Ah! Vai! Ah, pizda mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trei ani nu l-a lăsat singur pe lume, ci cu onorata lui audiență. Apartamentul său răspândea un miros puternic de lac ieftin și o aromă cel puțin dubioasă de carne, aceasta din urmă fiind mai pregnantă în podea și tapet. Locul era mobilat cu zgârcenie: canapele și scaune ieftine și o masă pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
New York, pictat de un copil (semnătura din colțul tabloului era „Chrissy”ă. O masă de duzină era așezată lângă ușă, piciorul ei fiind împăturit cu hârtie de culoare galbenă. Un singur schi, cu legătura ruptă, stătea părăsit într-un colț. Tapetul de pe pereți era vechi și pătat. Malerick porni cu băgare de seamă pe coridor, ghidându-se după sunetul televizorului care se auzea din sufragerie, și pătrunse într-o cameră mică și întunecată, în care majoritatea spațiului era ocupat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne dădură tuturora impresia că suntem închiși între paginile uriașe ale unei cărți atroce, și fiecare literă era scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
crede), astfel Încât sfaturile (epice) Îi sunt ca apa și aerul. Iar eu aceasta cred că fac poveștile: sublimează criza. A se Înțelege prin criză stări precum: singurătatea, spaima de moarte, disperarea, scârba existențială, dezamăgirea etc. Criza Înseamnă nevroză pusă pe tapet, expusă, livrată public. Acul ei de cojoc, al nevrozei vreau să spun, ar putea fi găsit În cărți, prin lectură. Cartea și lectura sunt o formă de euthanasie obligatorie, dar nu ca să murim mai repede, ci ca să trăim mai intens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
a unei dimineți de octombrie în care șiruri-șiruri de personaje se duc la muncă, să-și ocupe posturile de lucru în textul nostru. A răsărit și soarele, un soare arzând vesel, arătându-și dinții. Gospodinele au început să-și bată tapetele, făcând să cadă cuvintele, virgulele inutile, copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un perete se mai poate ghici urma unui fost tapet un buchet de flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este un dans al spiritelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
terapia în grup, iar alții prin pădure, la cules de plante. Fiecare își stabilește programul și-și vede cu rigurozitate de el. Hai să vedem ce face oare Naoko acum? Cred că ea urma să lucreze la vopsea și la tapet. Nu mai știu exact. Mai sunt și asemenea lucruri de făcut din când în când. Până la ora cinci. Reiko a intrat în clădirea marcată cu „C-7“, a urcat scările din capătul holului și a deschis ușa din dreapta, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a venit să pună capăt speculațiilor privind telefonul dat procurorului general în cazul Patriciu. Tocmai că nu le-a pus. Într-un moment în care scandalul băltea și s-ar fi stins de la sine, practic Tăriceanu a repus chestiunea pe tapet. Și asta tocmai când Botoș făcuse pasul înapoi, de pe poziția justițiarului „deranjat“ de factorul politic pe linia de fund, acolo unde „n a fost o intervenție în actul de justiție“. De altfel, să nu uităm că Patriciu n-a fost
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
metri de hârtie ca și cum ar fi o casetă cu bandă nesfârșită. Iluzia e jonglată performant într-un spectacol pe care regizorul Jeroen van den Berg l-a gândit ca pe un slalom magic. Vielfalt trage de iluzie până când o face tapet. Frida Kahlo, tabloul dansat al unei vieți Veronica D. Niculescu Uneori, poveștile se spun prea bine și fără cuvinte. Cu gesturi, cu tablouri însuflețite, muzică mexicană, o coregrafie încărcată de senzualitate și o Frida Kahlo uluitor de asemănătoare cu cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Dar cred că a pătruns și la voi sistemul, mai spuse Victor în timp ce mă instala pe bancheta din față și-mi așternea un fel de covor de hîrtie creponată sub picioare, probabil pentru a nu zgîria sau a nu murdări tapetul din piele albă al mașinii. Cînd Victor folosea sintagma „la voi” el se referea de fapt la europa. De mai multă vreme de altfel, în mesajele schimbate între noi sau în cele trimise mamei, Victor divaga cu plăcere pe această
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce am discutat noi aici, tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului ? Da. toți pereții aceștia, toate aceste coloane dorice, toate aceste lambriuri din esențe rare de lemn, toate aceste tapeturi din mătase, toate aceste candelabre, toate aceste sobe din faianță de meissen, toate aceste console din lemn lustruit, toate aceste draperii enorme vor fi golite de memoria noastră ? Da. nu le puteam ascunde adevărul acelor confrați ai mei neliniștiți de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
capabil Încă de mișcare și agil. Oarecum plin de fumuri după ultima victorie a echipei sale asupra selecționatei canare, s-a arătat la largul său și, bând Împreună mate după mate, mi-a destăinuit amănunte importante legate de chestiunea pe tapet. Deși Îmi repetam că Savastano fusese cândva tovarășul isprăvilor mele de tinerețe la colțul străzilor Agüero și Humahuaca, maiestatea funcției mă obliga și, doar ca să mai slăbesc tensiunea, l-am felicitat pentru ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă bune, adevărat romanț dă peripeții, care au pus la Încercare călirea lu ierou lui (bănuiești d-acu cine ie), cu final bombă. Am Început c-un chilipir. La micu dejun, dă la masă la masă, șoricuțele au pus pă tapet paragrafu escursii. Am profitat că cafetiera a fluierat la țanc ș-am strecurat o șoaptă: „Jacqueline, dac-am merge p-ormă la lac...“ Chiar dă crezi că-mi dau talente, mi-a ciripit: „La douășpe În salonașu dă ceai.“ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care nu lăsa mijlocu nostru dă locomoție să facă practic nici un pas. Camionagiu a scrâșnit lozinca „Jos, ageamiilor!“ ș-am și coborât la crucea lu Tacuari cu Belgrano. Când am trecut dă două sau trei cvartale, s-a pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă beuturi Puga y Gallach oferea Începutu dă rezolvare. Da, ia să te văd, pușcoace: cum plăteam? Pă coclaurile alea, camionagiu ne-a părut puhoi dă expeditiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]