1,228 matches
-
de prin Kern și Visalia, dar nu pomenea niciodată nimic despre asta când era ridicat ca suspect pentru furtul vreunei automobil. — Piese sau o afurisită de mașină întreagă? Janice își scoase un șervețel din decolteu și îl frământă în mâini. — Tapiserie, zise ea. — La oraș sau la comitat? — C-cred că la comitat. Secția San Dimas... Danny se strâmbă. San Dimas avea cea mai dură echipă de detectivi din LASD. În ’46 ofițerul de serviciu, îmbibat cu mai multe substanțe ilegale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
viu, și ajunse în fața unei ferestre mari, acoperită de draperii din catifea. O fantă îngustă între cele două revărsări de falduri bordo lăsau să se vadă o coloană de lumină și îi permiteau să vadă smochingurile rotindu-se pe parchet, tapiseriile de pe pereți, scânteierile paharelor ciocnite. Danny își lipi fața de geam și privi înăuntru. Atât de aproape, încât i se puse o ceață pe ochi. Omul Cameră dădea rateuri. Se trase înapoi, în așa fel încât privirea lui să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
da niciodată nume. Nu va da numele nimănui, al nimănui! Nu-i distruge viața bună pe care o începe din nou! Nu mă distruge nici pe mine! Și atunci când cerșea, o făcea cu eleganță. Mal făcu un gest care includea tapiseria din piele, draperiile de brocart și mica avere formată de broderiile din mătase. — Cum poți să predici în numele comunismului și, în același timp, să justifici tot ce ai? Regina Roșie zâmbi - cerșetoare meditativă. — Munca valoroasă pe care o fac îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
drum, era și mașina maro, cu portiera șoferului deschisă. Danny opri în spatele ei, aprinse faza lungă și puse mâna pe pistol. Ieși din mașină și se apropie, cu brațul înarmat întins în față. Privi scaunul șoferului și nu văzu decât tapiseria frumoasă de diftină. Făcu un pas în spate și identifică un Pontiac Super Chief din 1948, abandonat pe o stradă doar pe jumătate construită, înconjurată de coline complet întunecate. Inima îi bubuia. Avea gâtul uscat. Picioarele îi erau de cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele din bucătărie până când pe jos nu se mai vedeau decât tacâmuri și farfurii sparte. Zări o sticlă pe jumătate plină lângă aparatul de radio, o deschise, dar mușchii gâtului îi erau prea congestionați, așa că o aruncă, doborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Brumaru (pe care-l cunoșteam cu tot respectul, de la distanță) pleca fericit spre casă cu câte un braț mare de volume. Ei bine, într-o astfel de seară, Nichita mi-a pus în brațe două volume, tipărite mărunt ca niște tapiserii chinezești, de nuvele și povestiri de Ivan Bunin, majoritatea stilizate de Doinaș. Fericită seară! Era scriitorul meu de suflet pe care-l căutasem fără să-mi dau seama. Încă-l recitesc fascinat. Nu e săptămână de la Dumnezeu să nu-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grea de căldură, lipicioasă, ca de fruct strivit între degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care le străbat. Urc și cobor etaje. Totul e luminat strălucitor deși n-aș putea spune de unde vine lumina. Observ că pe pereți nu sînt tablouri și nici tapiserii ci, de diverse mărimi și stiluri, stau atîrnate zeci de mii de oglinzi ce te sufocă cu aplele lor reci și nu mai știi în care să te cauți. Tînărul Doctor îi spune lui V. tînăr undeva în amintire: „-Scriitorule
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mânere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, câțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pânză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de gotice. Fiecare senior teuton al războiului ar trebui să trăiască și să umble țanțoș într-un asemenea loc; fiecare bătăuș inchizitorial arian ar trebui să se înconjoare cu la fel de multe embleme ale tiraniei nemiloase. În afară de covoarele imense, grele, de tapiseriile groase și de tablourile plictisitoare, existau suficiente armuri, rasteluri cu muschete și arme albe în panoplii pentru a purta un război cu regele Gustav Adolf și întreaga armată suedeză. Prin comparație, salonul, la care am ajuns pe o scară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cuvintele care i se Îmbulzesc În minte. Dar Abu Taher respiră adânc și le dă oamenilor săi un ordin tăois. Aceștia se Îndepărtează. De Îndată ce au Închis ușa, el se Îndreaptă către un colț al divan-ului, ridică o margine a tapiseriei, apoi capacul unui sipet de lemn căptușit cu damasc. Scoate de-acolo o carte pe care i-o oferă lui Omar cu un gest ceremonios. Îndulcit, e-adevărat, de un zâmbet protector. Or, cartea e chiar aceea pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de partea din față a capelei, sperând să‑mi dau seama ce o fi Tripticul Bevington ăsta. O statuie, poate? Sau un fragment de... tapiserie? Însă, în clipa în care ajung lângă femeia în vârstă, văd că se uită cu atenție la un perete întreg de ferestre colorate. Trebuie să recunosc, e destul de impresionant. Ia uite la geamul ăla uriaș albastru, din mijloc. E senzațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
urci pe Everest, fără cort. Sunt atât de copleșită de gama de produse, încât pur și simplu nu știu ce să aleg. Sunt, însă, câteva lucruri esențiale pe care trebuie neapărat să le cumpăr. Așa că clichez pe un scaun ergonomic rotitor, cu tapiserie roșie ca să se asorteze cu iMac‑ul meu, plus un dictafon care scrie cuvintele direct în computer. După care mă trezesc că adaug o clamă foarte cool de oțel care îți ține hârtiile în timp ce scrii, un set de dosare laminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de acolo, militarii bravi salvau mereu. Întinderi de apă, adânci de doi-trei metri, erau în tot sudul. De șase ori, în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani, mai ales bani. Pentru obiectele astea se luptau toți, doar că, în timpul războiului lor, apele înecau implacabile satele, casele, pământurile, pe la sfârșit de septembrie, plouase atât de mult, încât plajele de la Costinești aproape nu mai existau, ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată doar de ciocnitul polifonic al tacâmurilor de porțelanul farfuriilor. Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se răzbuna pe mobila prietenelor când le întorcea vizita. Unele dintre ele erau îmbrăcate după ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
idiosincrasiile care ar putea să le confere vitalitate. Simt că insistând asupra vreunei particularități de vorbire sau asupra vreunei ciudățenii de comportament aș putea să le dau o semnificație aparte. Așa cum arată acum, sunt doar ca niște figuri dintr-o tapiserie veche. Nu se detașează de pe fundal, iar de la distanță par să-și piardă conturul, încât nu ne sugerează decât o atrăgătoare pată de culoare. Singura mea scuză este că impresia pe care mi-au făcut-o nu era câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a urcat pe podium mama, apoi eu, iar după noi, secretarul. Pe podium lumina era și mai puternică, fiindcă pe peretele din spate mai era aprins un șir de neoane albe, peretele fusese astfel iluminat pentru că era acoperit de o tapiserie cât toate zilele, reprezentând un partizan cu mitralieră, în mijlocul unui lan de grâu, care, în mod simbolic, confecționa un plug dintr-o grămadă de săbii frânte-n două, iar în fundal, în spatele tractoarelor, se zăreau munții cu bogățiile patriei, păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunica a pălit sub stratul de pudră, și-a umezit buzele, apoi a tras aer în piept, și știam că acuși o să-i spună ceva foarte urât mamei, dar atunci, deodată, s-a deschis o ușă în peretele acoperit de tapiserie, n-o văzusem până atunci din cauză că era mascată, părând că face una cu peretele, iar un bărbat în salopetă a intrat și s-a dus direct la bunica și i-a spus, stimată doamnă, o să începem să aducem coroanele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâna lui, femei, bani, succes -dar omul ăsta încearcă să afle și să descopere și mai mult. Ca englez, John, tu mă înțelegi. Casa lui din Park Avenue e un Self unde sunt depozitate comori de artă. Sculptură. Vechi maeștri. Tapiserii. Glasvanduri. Carpete. Comori din toată lumea Predă arta undeva Scrie articole științifice în, în reviste de știință, John. Este un strălucit arheolog amator. Oamenii din toată lumea îl consultă în legătură cu obiectele de artă. În prima scenă îl văd pe Garfield citind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trebuie să mă împac cu situația. Va trebui să sper într-un viitor mai bun și să mă rog să nu se mai întâmple nimic rău. * Mulțumită marelui meu talent de a poza într-un pasionat al picturii, expert în tapiserie și în general în arte, am petrecut o bună parte a acestei perioade agitate în lumea marii culturi alături de Martina Twain. În consecință, sunt în starea de șoc provocată de marea cultură - teama de a mă pierde complet în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sferturi de monezi erau bătute-ndelung cu cioca nul până deveneau mari hârtii de aur, ușoare ca pana și aproape străvezii, lipite apoi peste nimburi, stele și sori în peisaje cu chiparoși și castele. În aceleași fabuloase vremi sclipirile din tapiserii se realizau tot cu fire de aur, împletite cu mătasea și cu bumbacul aduse din Colonii. Zulufii fecioarelor erau din șpan de aur și cornul de inorog avea cane lura din spire de sidef adevărat... Pentru povestirea de față mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmi aminteam mult prea bine și eu - acele prime schimbări prevestitoare de lumină care transformă o luminoasă amiază de vară într-o seară plumburie de iarnă într-o singură secunde. Așezându-se în scaunul pasagerului, își potrivi comod spatele în tapiseria spătarului, ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din contact, pe buze cu un surâs vag care mă lua peste picior pentru toată râvna de care dădusem dovadă căutându-l, dar care exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]