5,159 matches
-
spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede cerul albastru și nici lacurile misterioase și întunecate, care stau cuibărite pe undeva. Întunericul acesta sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sunetele ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul a lăsat pe pereți și pe tavan destul loc pentru tablouri și statui; depinde numai de oameni și de gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu ne mai puteam ține pe picioare, Îmbibându-ne până În măduva oaselor și amorțindu-ne nervii, alergând spre casa ei unde ne-am fi aruncat În pat fără a mai face măcar un duș, fără a mai stinge luminile din tavan, plimbându-mi limba pe Întreg corpul ei, agitând pastilele rozalii ca și cum atunci mi-aș fi amintit deodată de existența lor. „Nu sunt decât un prost, cum am putut oare să te uit, cum am putut să mă las purtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
alea? Să nu cumva să le iei cu altcineva În afară de mine, ai Înțeles?“ Mai aveam vreo cincisprezece minute până la ora Întâlnirii, așa că m-am dus la toaletă să-mi șterg transpirația și să trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost condus se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am auzit-o spunându-mi: „Aa! Aceea era apa mea“. Nu reușeam să-mi explic natura acelui sentiment de rușine și nu doream să mai fac vreun gest necugetat. Pe suprafața de sticlă a măsuței se reflecta candelabrul suspendat de tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe Keiko Kataoka. Apoi, după ce le ascultă preț de câteva minute explicațiile despre ecstasy, sfărâmă Între dinți pilula roz, strâmbându-se de cât de amară era. — În hotelul acela făcut numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic, cu tavanul acoperit cu fresce, iar toți barmanii de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai buni barmani, pe lângă irlandezi, desigur. Știți de ce? Noriko clătină din cap. Pupilele nu i se dilataseră Încă. — Bărbații italieni, ca și cei irlandezi, sunt un neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vorbe i-am privit fața plină de pete galbene. Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă pielea de pe trup i-ar fi fost acoperită cu pete galbene. Însă pe orice suprafață albă, pe cearșafuri, pe tavan, se vedeau aceleași pete galbene. Aaa, nu! Nu Maestrul avea pete, ci vederea mea Îmi juca feste! M-a cuprins un sentiment ciudat pe care nu-l puteam defini ca fericire sau tristețe. De fapt, ori de câte ori era vorba despre Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ani. Primul dintre ele a fost mult mai plin de succes pentru mine decât al doilea. Un hol impresionant, având mai multă marmură decât altarul de la Pergamon, ducea la al doilea etaj, unde aveam un apartament cu camere ale căror tavane erau la fel de înalte ca la tramvaie. Arhitecții și constructorii germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol la fereastra din sticlă colorată care era suspendată de tavan în unghiuri drepte și care servea, oarecum redundant, la a oferi un fel de divizare estetică a zonelor mai înalte ale sălii de baie. Niciodată nu am încetat să fiu nedumerit de posibilul motiv care dusese la construirea lui. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aici. Alex rupe mai multe oase decât Max Schmelling, și nu întotdeauna mai apuci să te duci înapoi în cabina ta la sfârșitul luptei. Mi-am împreunat mâinile la ceafă, m-am lăsat pe spate și am privit nonșalant în tavan: — Crede-mă pe cuvânt, Gottfried, albinuța asta nu e atât de proastă încât să nu vrea să facă exact ce-i spun eu să facă. Dacă îi spun eu să-i facă o felație judecătorului în văzul Curții, o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el zâmbind meditativ. Dar povestește-mi despre tipul ăsta pe care l-ai arestat. Crezi că ar putea fi omul nostru? Am privit prin cameră un moment, sperând să găsesc o mai mare putere de convingere în pereți și în tavan, și apoi mi-am ridicat mâinile ca și cum aș fi vrut să dau de înțeles că prezența lui Gottfried Bautz din celula de jos nu e vina mea. Din punct de vedere circumstanțial, ar putea să corespundă tiparului. Am oftat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
confortabil apartament de șase camere de pe Lepsius Strasse. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci trei luminatoare pe tavanul din salon. Era un loc spațios, aerisit, mobilat și decorat cu gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți din nou prin asta, i-am spus. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le auzisem. Dincolo de ușa principală, treceai printr-un punct de control și mergând mai departe te găseai la baza unei scări care era la fel de mare ca un apeduct. Sus, la capătul scărilor, te trezeai într-o cameră de așteptare cu tavan boltit, cu trei ferestre cu arcadă de dimensiunile unei locomotive. Sub fiecare dintre ferestre se afla o bancă din lemn de felul celor pe care le vezi la biserică și acolo am așteptat așa cum mi se spusese. Între ferestre, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îngust și lung. Nu țineți încuiată ușa aia? l-am întrebat. — Nu-i nevoie, zise paznicul. Aici nu e nimic bun de furat. Berea se ține în spatele porții. Am ajuns la o pivniță veche având două secole de murdărie pe tavan și pe jos. Un bec de pe zid adăuga o tentă de galben întunericului. — Iată, aici este, zise omul. Bănuiesc că asta trebuie să fie ceea ce căutați. Aici sunt puse butoaiele care necesită reparații. Numai că multe dintre ele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la parterul aripii vestice. Cum ușa de la una dintre camerele alăturate era crăpată, aveam o priveliște perfectă asupra a ceea ce se întâmpla înăuntru. Camera avea peste patruzeci de metri lungime, o pardoseală goală din lemn lustruit, pereți lambrisați și un tavan înalt cu bârne de stejar și gurgui sculptați. Încăperea era dominată de o masă lungă de stejar, care era înconjurată pe toate cele patru laturi de scaune din piele cu spătar înalt, fiecare având pe el un disc de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mătase, m-am pieptănat, m-am parfumat și m-am făcut frumoasă, M-am dat la perete, ca în pat loc să-ți fac, m-am desfăcut ca floarea, ca nufărul pe lac și stau în nemișcare cu ochii în tavan doar, doar, o s-apari. Dar sună telefonul și-mi spui cu glas rece că n-ai chef să mă vezi și dorul îmi va trece și, ca și cum luna degeaba a apărut, să iau un somnifer și apoi, să mă culc
CAI VERZI PE PEREŢI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364534_a_365863]
-
în nopți de nesomn, când îmi proiectam trebușoarele de peste zi ale neînsemnatei mele vieți de „țâcă”, nebăgat în seamă de cei mari ai casei - senzație pe care o mai port și cine știe când mă va părăsi, poate niciodată ! Pe tavanul alb, spoit parcă și cu reflexele în penumbră ale lămpii de gaz de pe policioară își făcea apariția el, „un ginerică în alb și negru”, cu veșmântul unui pinguin de la Polul Sud migrat din pricini neștiute pe aceste plaiuri. Sau, poate
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > FLUTURI SUB CEARCĂNE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Obscuritatea încăperii învăluia fiecare umbră într-un veșmânt de taină. Perdele groase atârnau noaptea din vârful tavanului, sfâșiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină care s-ar fi prăbușit din greșeală printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
era soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
etichetă lipită pe mânerul bagajului de cală! SYD-BUD! Adică Sydney-Budapest. Le spun că nu sunt interesat... că aștept pe cineva care vine să mă ia. Unul dintre ei, de necaz, scăpa o înjurătură foarte colorată... Tac și mă uit pe tavan! Mă fac că nu cunosc limba maghiară... După ce dispare rup eticheta cu pricina și o arunc la gunoi. E mai bine așa. Străinii sunt ghiciți de unde vin după asemenea etichete și sunt luați de fraieri. Păcăleli, prețuri mari la transport
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
fața spre tine, să-ți meargă ceva mai bine în viitor. - Se întoarce pe dracu’. - Iartă-l, Doamne, că-i necăjit și nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
dulapul indicat de gazdă și își alese ce-i trebuia să aducă pe lume o nouă viață. Descoperi-se întrerupătorul de pe perete și aprinse lumina în locuință. În cameră atârna un bec chior, prins direct de un cârlig bătut în tavan. Așa putu să se orienteze în casa necunoscutei. Găsi un aragaz, aprinse focul și umplu o oală cu apă de la robinet pe care o puse la încălzit. Se săpuni bine pentru a se dezinfecta pe mâini și, cu prosoapele curate
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
unde nimeni nu urcă. În cele trei încăperi pe care le-am vizitat, întâlnești câteva piese răzlețite de mobilier vechi: o bibliotecă, un birou, două mese rotunde și ceva scaune ... În două locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]