1,731 matches
-
un film alb-negru mut, subtitrat era oarecum un subtrefugiu, ar trebui să aleagă ceva mai modern ca alternativă. Ce mai închiriază adolescenții în momentul de față? o întrebă pe fata grasă, cu ochi minusculi, care stătea la casă, înconjurată de teancuri de reviste siropoase. Avea, descoperise mai demult, un gust infailibil și cunoștințe solide despre filme. — Ce vârstă? — Paisprezece ani. — Cu cât mai înspăimântătoare, cu-atât mai bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o odihnească, e moartă de zece ani. — Te-ai descurcat de minune, Sean. Bravo. Porniră grăbiți spre redacție, iar Fran încercă să-și alunge din minte gândul că n-or să aibă destulă hârtie să tipărească minunea sau imaginea unor teancuri uriașe de exemplare nevândute care cădeau peste Terry Morton și-l îngropau cu totul. — Cum a mers? întrebă Stevie de îndată ce se întoarseră la redacție. Fran zâmbi larg. — A acceptat! Pentru o lună, deocamdată, cu condiția să ridicăm exemplarele care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fost iertată scăpând doar cu avertisment. Văzând că nu se linșitește la mustrările verbale ,adunându-se vreo sută de reclamații în sectorul unde opera ea i-am făcut dosar penal, ea recunoscând vreo 35. În fața județcătorului ea răspunse că din teancul de dosare aflate în fața 101 ei nu le recunoaște pe toate, anchetatorul zicându-i ,,vezi fetițo aceste dosare sunt toate ale tale’’. Având mereu reclamații de la diferite persoane a fost urmărită de lucrătorii miliției, mai des de sergentul major Moraru
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Nu că s-ar putea. Sunt absolut sigur. Da’ , mai bine, ia ascultă! Domnu’ Firănescu al nostru e în mare amor cu madam Roșca. Ilustra învățătoare. Emerită. Evidențiată an de an. Scrisori de mulțumire cred că are, pe puțin, zece teancuri. Ca, de altfel, și iubitul ei Mihăiță” “Să fie sănătoși” “Așa, așa! Și să transforme școala în bordel! În casă de toleranță! Nuuu! Trebuie să le dăm la cap!” “Dă-le, sau dați-le, dacă puteți” “Aici e buba. Că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
totul o să fie bine, iar procesul o să se termine așa cum vrem noi. “Care noi?” “Eu, dumneata și tovarășul maior Blezneac” a spus străinul, arătând cu capul înspre anchetatorul brunet, care, la biroul său, stătea absorbit, cu nasul într-un uriaș teanc de hârtii și parcă n-auzise nimic. Ca trezit dintr-un somn adânc, Blezneac mormăi: “Da, da, așa e, cum spune tovarășul avocat...” La vreo lună și jumătate, l-au luat iar la anchetă. În birou se aflau acum străinul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai ascundea bustul - monument ridicat pe piedestalul șuncilor. Prietena mea joacă cu o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca la macaua. S-ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos, pe masă, dar le știu pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și poate nici nu trebuie spus totul, doar înșirate faptele celor cinci ani câți trecuseră de atunci, nici măcar în ordine și nici măcar toate, pentru că nu toate înseamnă ceva, ci luate la întâmplare. Cum i-a adus într-o zi un teanc de reviste, pe multe le vedea pentru prima oară, și i-a zis: astea sunt faptele și ăsta-i spiritul vremii, aici și în alte părți, citiți-le! și i-a dat și cărți scoase din pachetele și valizele îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine spre ea și se așază pe un taburet care sâsâie sub greutatea lui. „Ce dracu’ am să fac acum?“, îi mai zice. „Întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar părea un coșmar, ăsta n-a fost doar un vis, ci chiar ce s-a petrecut - până a căzut iar în somn. Și se făcea că era în aceeași încăpere mare, cu geamuri imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul, până atunci să aibă măcar pe ce sta, și hârtiile, teancurile imense de hârtii. În acestea încerca să facă ordine, să păstreze ce ar fi avut vreo valoare și trebuia păstrat, să îngrămădească prisosul în coșuri pe care să le ducă pe rând la crematoriul din subsol, cu Andrei Vlădescu alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi putut lipsi verigi, date, nume și locuri între care să facă legătura, între fapte de mult intrate în istoria unui om ce și el, la rândul său, aparținea acum celor trecute. Priveau acte de tot felul, carnete, chitanțe, scrisori, teancuri de vederi decolorate, cum se tipăreau la începutul secolului, calendare, fotografii mari și mici, în sepia sau alb-negru, invitații la nunți ai căror miri vor fi având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și tot ce-i acum mă leagă și...“ „Nu.“ „Adică?“ „Nu, sigur că nu. Ai înnebunit?“ Dar glasul lui era tot înghețat și o urmărea cu privirea cum se ridică și-și găsește de lucru la biroul ei, așezând în teancuri revistele feministe: „Adică? Ce-i sigur?“. „Ce spui.“ Și pe urmă izbucnind: „Ce e rău? Ce e rău în orice ar fi făcut? Ce-i cu tine? Nu mai pricep nimic. Ce-ai vrea să se fi întâmplat? De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și odată să trăiască și asta, își spunea că sosise vremea. Astfel existența lui își va găsi sensul. Dar sosise vremea? Poate nu era chiar prăbușire ce se întâmpla cu el. O vreme se mai străduia să lucreze, își așeza teancuri de cărți pe masă, scotea fișe cu scris mărunt, încerca să urmărească filiația ideilor și transformărilor unei teorii o dată cu trecerea deceniilor și secolelor. Fără plăcere. Simțea că lipsește ceva, poate ceva esențial care ori nu-i e dat, ori nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se drept la el, apoi la cărțile îngrămădite pe masă. „Iartă-mă. N-am știut că citești atât de mult.“ „Am încă și mai mult de citit“, îi răspunde. Mâna lui închidea o carte și așeza alături câteva fișe. „Tot teancul ăsta pe care îl vezi e abia început. Și nu-mi prea merge“, spunea. „Da.“ „Și tu nu crezi și vii și...“ „Da. Iartă-mă.“ Nu se mai putea uita la el, și-a plimbat privirea peste lucrurile din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile și... Dacă are dreptate? își zicea, dintr-odată incapabil să se mai așeze la masa de lucru, uitându-se cu mirare la teancul de cărți încă necitite, a căror stivuire acolo, alături de el, n-o mai înțelegea, i se părea străină. Dacă gândurile lui sunt absurde și nu de partea lui, ci de a ei se află adevărul? Și mai întâi ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faci, de ce nu ești atentă?!“, a izbucnit Andrei Vlădescu și o privea cum se uită la el cu ochi mari și speriați. S-a ridicat brusc, a luat hârtiile, tamponându-le cu un șervețel, așezându-le alături și mutând tot teancul din fața ei. „Puțin îți pasă de munca altuia, n-ai decât obsesiile tale și te doare în fund de ce face altul!“, spunea, uimit chiar în clipa în care vorbea, gândindu-se: „Ce m-a apucat? Ce-mi veni să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată pe banii domnului Maxted, sub zîmbetele Îngăduitoare ale rusoaicelor albe de la bar care Își cîrpeau ciorapii de mătase, În timp ce domnul Maxted ședea În birou cu proprietarul, Învîrtind alte teancuri de bancnote. Poate că, În schimb, ar trebui să-l ia pe domnul Maxted În expediția lui secretă la aeroportul Hungjao? — Să nu pierzi prezentarea filmului, Jamie. Mă bazez pe tine să mă ții la curent cu ultimele știri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alege, lucru pe care nu-l mai Întîlnise de ani de zile. Cutiile și pachetele earu Înghețate, de parcă acum ar fi ieșit dintr-un frigider american. Începu să umple cutia ruptă cu carne În conservă, lapte praf, ciocolată și un teanc de Reader’s Digest. Apoi, gîndindu-se la viitor, pentru prima dată de cîteva zile, adăugă un cartuș de țigări Chesterfield. CÎnd se ridică pe mal, parașuta roșie se umfla ușor În aerul care circula de-a lungul canalului. Ținînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Un englez gol, spre șaizeci de ani, fost barman la country club-ul din Shanghai, ședea pe un scaun de bambus, separînd conservele de carne, de cafea și țigări. Îngrămădea batoanele de ciocolată pe biroul comandantului și, brusc, aruncă deoparte teancurile de Reader’s Digest și Saturday Evening Post. Toată podeaua biroului era acoperită de reviste aruncate. LÎngă el, un tînăr soldat britanic În uniforma zdrențuită a regimentului Seaforth Highlanders, tăia corzile de nylon de la parașută. Le lega În colaci, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încetă, iar un vas torpilor, Întărit cu saci de nisip, porni să traverseze rîul, gata să adune containerele rătăcite. O duzină de parașute căzură din avioanele B-29 și alunecară repede spre sol. Containerele nu conțineau cutii de Spam, Klim și teancuri de Reader’s Digest, ci muniții și explozive pentru trupele Guomindangului. Batalionul, cu sprijinul artileriei, lichida ultimele unități comuniste care Încă rezistau printre ruinele magaziilor din Pootung. Pe delușor, cadavrele soldaților comuniști uciși erau orînduite ca lemnele de foc. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un instrument cu o vergea verticală fixată pe o placă orizontală, în centrul unor cercuri concentrice. După toate probabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Luminăției Sale, lumea se golise de orice farmec. Doar Iancu îi mai aducea o rază de bucurie. Ceva, însă, se schimbase și în privința nepotului. Simțea că el nu mai era cel pe care îl condusese pe drumul surghiunului. Îi văzuse teancurile de fișe de lectură, îi cunoștea planurile, intenția de a învăța temeinic și nu pe jumătate, dorința de a traduce cât mai mult. Îl simțea așezat în sine, cumințit, așa cum ar fi spus clucereasa Elenca. Dar nu era numai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreau să te trimit undeva. — Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg. Jones suflă o formație de cumuluși. Un’ naiba vrai să mă trimet’? — Ascultă aici, Jones. Lana Lee lăsă să cadă un teanc de monede de 5 cenți în mașina de înregistrat încasările și scrise o cifră pe o bucată de hârtie. Nu trebe decât să sun la poliție și să le comunic c-ai rămas fără lucru. Mă înțelegi? — Și eu trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]