8,384 matches
-
selecționer și aceea de director artistic al Festivalului, îi dau posibilitatea celui care le girează să construiască, real, un eveniment coerent, puternic, care să strîngă breasla, care să atenueze, puțin, orgoliile și vanitățile. Să dea cu adevărat o miză mișcării teatrale. Să gîndească și să asambleze piesele astfel încît să se poată observa din această panoramă ce merge și ce nu, unde este valoare și unde ne îmbătăm cu apă rece, unde se pompează în funcție de alte interese decît cele estetice, unde
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
Mathias Langhof, Tamas Ascher, Jan Lauwers, Jean Guy Lecat. Au venit directori de festivaluri serioase, ba am reușit să-l aducem și pe Jonathan Mills, directorul Festivalului de la Edinburgh. Am aplicat ideea de a deschide Festivalul și către orașele unde, teatral vorbind, se petrec fapte de anvergură. Primul a fost Sibiul. Am traversat singurătăți și disperări cît deșertul fără să las să se vadă, fără ca echipa mea să intuiască ceva care să o macine, să o destabilizeze. Am umblat ca o
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
am structurat o echipă, care s-a sudat, ușor-ușor și a evoluat extraordinar. Am ținut foarte mult și am reușit să plătim onorarii artiștilor. Am întors, mereu, și celălalt obraz. Am reușit să facem din Festivalul Național ceva consistent, european, teatral, cultural, spiritual. Pentru că teatrul aduce oamenii împreună, și nu îi dezbină. Deși mi s-a propus insistent, în nenumărate rînduri, prelungirea mandatului, am plecat. Mărturisesc asta ca să fie clar că decizia mi-a aparținut și nu posed zațuri sau frustrări
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
fie clar că decizia mi-a aparținut și nu posed zațuri sau frustrări. Dimpotrivă. A fost una dintre cele mai profunde experiențe umane și profesionale pe care le-am trăit cu adevărat și intens, care m-a repoziționat față de lumea teatrală, căreia îi aparțin. O experiență devastatoare, care m-a marcat. A fost, intim, coborîrea în Infern. Profesional, pot să spun, lăsînd la o parte și modestia, și orgoliul, că am călătorit și prin Purgatoriu. Că sînt extrem de mîndră de ce am
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
blînd, am văzut la Teatrul Național din Cluj spectacolul "Uitarea", pus în scenă de Mihai Măniuțiu după un "eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm, cortina la o parte și permite accesul în intimitatea ființei, în laboratorul esențial al minții, în mecanismul unui anumit tip de observație, de emoție. Că în culisele gîndirii îți este îngăduit
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
Miresele își flutură voalurile. Și se ridică pe acoperișurile lumii. Habar nu aveam atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
adică la hotelul bucureștean "Continental" unde, prin 1960-1961, ar fi avut loc "un mic eveniment monden" al cărui erou ar fi fost actorul Ion Iancovescu. După cum povestește Adrian Majuru (o "povestire șaizecistă"), acesta ar fi invitat la București o companie teatrală franceză, ceea ce nu prea putea să facă de capul lui, în acea vreme, un actor, fie el și Iancovescu. Dar să trecem peste asta. Francezii au venit și Iancovescu ar fi fost pe dată fermecat de frumusețea uneia dintre actrițe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
trecut, decernare superbă ce a avut loc la Torino, despre care povesteam în paginile revistei. Valoarea materială ce dă consistență distincției este de 60.000 de euro. În al optulea an de existență este și Premiul Europa pentru noile realități teatrale, care acompaniază elegant, complementar celălalt trofeu, care evidențiază clar noile tendințe, noile voci puternice care s-au impus în limbajul teatral. Și aici, palmaresul este impresionant. Cîteva nume: Anatoli Vassiliev, Giorgio Barberio Corsetti, Eimuntas Nekrosius, Theatre de Complicite, Royal Court
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
este de 60.000 de euro. În al optulea an de existență este și Premiul Europa pentru noile realități teatrale, care acompaniază elegant, complementar celălalt trofeu, care evidențiază clar noile tendințe, noile voci puternice care s-au impus în limbajul teatral. Și aici, palmaresul este impresionant. Cîteva nume: Anatoli Vassiliev, Giorgio Barberio Corsetti, Eimuntas Nekrosius, Theatre de Complicite, Royal Court Theatre - pentru descoperirea și promovarea tinerilor dramaturgi englezi Sarah Kane, Mark Ravenhill, Jez Butterworth, Conor McPherson, Martin McDonagh - Thomas Ostermeier, Alain
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
Monleon - directorul Institutului Teatrului Mediteranean, Milos Mistrik - critic de teatru pentru "Slovenske Divadlo", Marina Davydova, critic pentru "Izvestia", Franco Quardi, critic pentru "La Republica" și Arthur Sonnen - director artistic al serviciului central pentru activitățile culturale internaționale. Această decernare strînge breasla teatrală europeană și nu numai. Mari voci ale teatrului mondial sînt prezente, poți să stai de vorbă lejer, să îi urmărești de aproape, să observi că tensiuni, convulsii și probleme sînt peste tot, dar că tonul și manierele impun o atmosferă
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
și oficialități, să anunțe și să motiveze, cu alte cuvinte, decizia juriului de a nu-i mai acorda lui Zadek Premiul, legile nescrise ale teatrului au transformat totul într-un mic spectacol care a deturnat desfășurătorul. Pe scenă a intrat teatral și intempenstiv Angela Winkler, în costumul de scenă al personajului său Aase din Peer Gynt, spectacolul lui Zadek programat în închiderea zilelor și nopților de la Salonic, modificînd finalul ceremoniei de decernare. A vorbit în numele trupei de la Berliner Ensemble care se
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
a vorbit subtil despre jocurile absurde în care se antrenau mai ales bărbații, femeile fiind excluse - cu toate că au existat și în literatură și în pictură talente feminine avangardiste. Ea a mai spus că absurdul se potrivește cel mai bine artei teatrale, Ionesco intuind acest fapt (în numele lui Caragiale, n.m.), folosind totodată și metaforele poeziei. Gabriella Hakansson a întrebat publicul de ce a râs și cum de s-a instalat între spectatori o bună atmosferă de comunicabilitate. Răspunsurile au fost aproape unanime: adevărurile
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
înseamnă foarte mult în viziune epică. Dar desprinderea de balzacianism se realizează cu succes prin disponibilitatea comică a prozatorului. Are dreptate S. Damian să evidențieze propensiunea spre farsă, relevabilă în "pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
spectatori. Am fost invadată de inspirație, de energia teatrului încărcat de har, de dar, de intimitatea pe care un spațiu îl are, îl oferă. Sau nu. Orice ai face. Înclinația amfiteatrului și dispunerea gradenelor adună, ab initio, vibrația unui act teatral. Povești de familie, un text puternic al Biljanei Srbljanovic. O piesă care a stîrnit vîlvă, încă de cînd a fost scrisă în 1998, care a fost tradusă, montată, analizată, mai peste tot, premiată. Opțiunea regizorului Mihai Fusu să o pună
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o reprezintă surdina afectivă. Iubitoare de "lucruri mici", Constanța Buzea n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
toate aceste detalii istorice și să vă imaginați un Liviu Ioan Stoiciu care nu poartă încă ordinul de onoare al generației '80. Care, în fond, scrie o poezie plină de un anume dinamism al perspectivelor, dar care nu e încă teatrală. Sau, mai bine de atât, lăsați autorul și biografia lui deoparte și gândiți-vă la cum ar putea arăta câteva texte extrem de unitare în imaginarul lor suprarealist, dar închegate constant pe scheletul unei scriituri niciodată duse la capăt. Despre toate
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
mai fac unul cu tot cu accesorii, matrița cu care se ștanțează nasul, taftaua tratată cu cleiuri, pentru ca acesta, aflîndu-se în țara sa, să-și poată face nasuri la nevoie." FABULOS! O mică punere în scenă pînă în cele mai fantastice detalii, teatrale de-a binelea, pe tema fabricării unui nas artificial, un mic tratat de laborator pentru facerea unui nas din argint și din aur, cu taftale și tot felul de mici dispozitive ca el să funcționeze perfect, cu matrița la purtător
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
dă drumul peste noi. Încă ceva semne majore în acest spectacol, definit extrem de inspirat de echipa Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu: "Un NAS plin de muzică fără a deveni concert și plin de teatru fără a deveni teatru." În circuitul teatral al Sibiului a mai intrat un spațiu de joc. Este foarte important, și povesteam o dată despre tema aceasta care îi provoacă și îi animă de zeci de ani pe creatorii și pe organizatorii Festivalului de la Avignon, cînd un creator caută
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el. Sfios, o pofti cu un gest teatral dar nereușit, o prinse cu o mână pe după mijloc și cu cealaltă tremurândă Îi prinse mâna fetei care Întrebă imediat: Tremuri, ești bolnav sau chiar așa de mari sunt emoțiile, poate scrii poezii, pictezi sau compui piese de muzică ușoară
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Aglae Pruteanu, despre idolul ei, la fel de marele State Dragomir, În Hamlet : ” Juca rolul absolut fără oboseală, din prisos de energie!”. Ce minunat e să ai de-a face cu asemenea interpreți! Ce șansă, să te fi Încărcat natura (ori tehnica teatrală?) cu respectivul surplus!... Prietenul meu de-o viață, Candid Stoica Îmi spune că a scris o piesă despre Mircea Șeptilici - actor important al secolului XX, despre care nu se prea vorbește. Și mă roagă să scriu două vorbe despre cel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Într-un ziar central din toamna anului trecut, actorul și directorul Florin Călinescu răspunde reporterului la Întrebarea „de ce a eșuat un spectacol montat de dvs.?” : „E o piesă pentru oameni deștepți. Trebuie să fii puțin educat, să stăpînești niște mijloace teatrale...”. Just! Numai că trei rînduri mai jos, intervievatul declară :” Eu nu fac teatru pentru babele cronicărese frustrate. Teatrul se face pentru spectatorii care rup biletul - șoferi de camioane, coafeze, ingineri, maiștri militari”... Păi, nu mai Înțeleg : domnul Călinescu eșuează că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că exprimarea lasă de dorit - „agreați generos”, „poate că un caz similar să fie”, mi-e teamă că nici statistic observația nu-i exactă : din fericire, zic eu care pe Sara Kane o agreez... meschin... La Jurnalul național ține cronica teatrală o tînără care, n-ar fi grav că nu știe teatru (asta se poate Învăța, cu timpul), dar nu știe nici limba română - ori asta, ori se-nvață pînă la 25 de ani, ori... Un recent exemplu? Cronica la Mamouret
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spectacole fără text, apoi leam confruntat cu spectacole cu text. Am făcut piese care durau șapte zile și altele care se terminau În treizeci de secunde”. În fine :”În spectacolele mele Încă mai apar oameni care nu au o educație teatrală. Ideal ar fi ca teatrul să devină un forum unde fiecare să poată participa. Asta Îl face să fie unic În societate”... O altă particularitate a gîndirii wilsoniene : inversarea cauzei, cu efectul.” I se spune uneori unui actor fă așa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
altfel, unii nu cred, nu mă mai mîndresc cu nimic. Importantă rămîne ideea că multe reprezentații conțin, În aceeași seară, două spectacole: unul - la vedere; celălalt - ascuns... Nu credeam că măgarul va deveni, În februarie 2010, un subiect de jurnal teatral : Îs greu conexiunile de pornit, dar de le stîrnești, sunt greu de oprit! (ați recunoscut, desigur, parafraza la George Coșbuc,). Deci, cum poți face trimiterea bilă-mandă-bilă (vorba lui Gaev, din Livada de vișini), la Will, Wedekind, Purcărete, G. Deleuze? Simplu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai au nevoie de interpretare; și care Întăresc convingerea mea că omul de teatru recent dispărut a fost cel mai important, pe care l-a avut România: „De la Visul lui Brook n-am mai avut o asemenea explozie de inventivitate teatrală”(David Richards, Washington Post); „LC orchestrează seara cu siguranța unui virtuoz”(Mel Gusow, The New York Times); „LC a introdus În teatrul australian criteriile exigenței profesionale și măiestria imaginii teatrale”(David Marr,The National Times);„Spectacolul este magnific”(Richard Eder, The N-Y
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]