1,549 matches
-
sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu țăndări. Ca un fior trecu prin toți cei înghesuiți în crâșmă, la acel ceas de Duminică și de Sfânta Maria Mare. În crâșmă se făcu o tăcere deasă, s-o tai cu cuțitul. Ochi întrebători s-au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă muțiseră. „Di cânili turbat, trebuie să te ferești... ori, să-l omori!“ gândeau ei o vorbă veche, și-l știau pe Lisandru cât e de arțăgos la băutură, mai ales. Crâșmarul, învățat cu năravurile și hârțagul mușteriilor, șterse îndată tejgheaua de cioburi, fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de om stătut pentru o fată prea tânără și prea frumoasă; el înțelegea că în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
E un complot pus la cale de colegii mei invidioși. Intră prima în cafeneaua italienească, deja ticsită de oameni din Centrul de Servicii Financiare care aveau pauza de masă mai devreme. Reușiră totuși să facă rost de două scaune lângă tejgheaua de granit care se întindea de-a lungul întregului perete. Ce vrei să mănânci? întrebă Anna. —Panini cu roșii și mozzarella, răspunse Darcey. Și o cafea Americano. Anna comandă sendvișurile și se întoarse cu cafelele. Așadar, zise Darcey când Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei nu primise de la viață ceea ce își închipuise. Dar se punea întrebarea dacă era un lucru rău sau nu. Ce n-ar fi dat să știe! Telefonul mobil sună făcând-o să tresară. Își puse cana pe jumătate goală pe tejgheaua din bucătărie și răspunse. —Bună, Darce. Era Nieve. Sper că nu te-am trezit. — În mod cu totul neobișnuit, nu, zise Darcey odată ce își reveni din uluirea de a-i fi auzit glasul. Dar nici nu s-a luminat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
i-ai dat foc mai Întâi. — Aerul, replică el, mi se urcă drept la cap. Și oricum, Încerc să mă antrenez astfel Încât să mă descurc fără el, căci nu se știe când vor interzice evreilor și să respire oxigen. Ridică tejgheaua și zise: — Hai, vino În camera din spate, prietene, și spune-mi cu ce-ți pot fi de folos. L-am urmat pe după tejghea, pe lângă un raft de cărți gol. — Să Înțeleg că afacerile Încep să meargă mai bine? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
descurc fără el, căci nu se știe când vor interzice evreilor și să respire oxigen. Ridică tejgheaua și zise: — Hai, vino În camera din spate, prietene, și spune-mi cu ce-ți pot fi de folos. L-am urmat pe după tejghea, pe lângă un raft de cărți gol. — Să Înțeleg că afacerile Încep să meargă mai bine? l-am Întrebat și el se Întoarse ca să se uite la mine. Ce s-a Întâmplat cu toate cărțile de aici? Weizmann clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Germania. Vameșii germani sunt coșmarul oricărui contrabandist. Nu că n-ar fi destui oameni În Berlin care ar putea fi amatori să-l cumpere. Cine, de exemplu? — Ar putea fi interesați tipii care fac atât afaceri legale, cât și pe sub tejghea, ca Peter Neumaier. Are un magazinaș Înfloritor pe Schlüterstrasse, specializat În bijuterii vechi. Ar putea fi genul lui. Am auzit că are mălai berechet și că poate plăti În orice monedă. Da, eu unu’ m-aș gândi că merită Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
medii. Dar aveau, În mare, două lucruri În comun: religia iudaică și, ca un corolar inevitabil, lipsa unui loc de muncă, acestea fiind cele care-i făceau să-și vândă lucrurile de valoare. În față, unde Începea coada, În spatele unei tejghele lungi din sticlă, erau doi angajați cu fețele Împietrite, Îmbrăcați În costume bune. Aveau un text foarte reținut când era vorba de aprecierea bunurilor de vânzare, care voia să-i dea de Înțeles potențialului vânzător cât de puțin valoros era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fapt, obiectul respectiv și cât de puțin se putea obține pe el pe piața liberă. Vedem marfă ca asta tot timpul, zicea unul dintre ei, Încrețindu-și buzele și clătinând din cap spre mulțimea de perle și broșe Întinse pe tejgheaua din fața lui. Vedeți dumneavoastră, noi nu putem să punem un preț și pe valoarea lor sentimentală. Sunt sigur că Înțelegeți asta. Era un tip tânăr, care avea jumătate din vârsta bătrânei arătând ca o saltea intrată la apă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu bine ce tot spuneți acolo. Haide, las-o moartă, Neumaier, doar știm amândoi foarte bine că afacerile de care te ocupi dumneata sunt mai mult decât par a fi, nu constau doar În scenete Înduioșătoare care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o grămadă de parale. Bani gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
adevărată. Pământ pietros, în care lumina cactusul acum. Culorile puține, atenuate, fără strălucire, fără sonoritate; și, iată, ploaia aceasta, prima ploaie tropicală din viața mea, cade acum peste un oraș necunoscut... Înainte de Xalapa, pe marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde ar fi trebuit, poate, să înceapă domnia bananelor și curmalelor, judecând după ceea ce îmi închipuisem eu că ne-așteaptă. Deoarece crezusem că vom întîlni o vegetație exuberantă și opulentă, care să anunțe în sfârșit tropicele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
geometrice cunoscute, Ponte Vecchio peste Arno, prăvălioare ce adăpostesc bijuterii rare, de n-aș ghici peste tot un complex sistem de pază m-aș putea crede cu adevărat aruncat în acele timpuri în care bărbați florentini lăsau averi pe aceste tejghele de sticlă pentru un dar scump femeii iubite și nu m-aș mira ca la capătul străzii să mă lovesc de Dante, oprit în admirația lui mută pentru Beatrice, dar nu mă ciocnesc decât de japonezi și americani, etalându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-le declarații tipilor ălora, OK? Koenig chicoti și ieși. I-am spus lui Marjorie să rămână pe loc, iar eu m-am dus la capătul holului. Acolo am găsit biroul recepționerului, iar pe el un registru deschis. Am rămas la tejghea și l-am răsfoit până am găsit o mâzgălitură ca de copil, „Linda Martin“, iar alături numărul camerei - 14. Am luat-o pe coridor și m-am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate care răsăreau dintr-o scenă înfățișând plaja hawaiană Waikiki. Nu era nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu pieptul plat. Le-am luat, apoi am dat să mă îndrept spre stradă, să ies la aer curat, dar am văzut în spatele barului o femeie care ștergea niște pahare. M-am dus spre bar, mi-am înșirat marfa pe tejghea și i-am făcut semn cu degetul să se apropie. Ea ridică fotografia de cazier și-mi spuse: — I-am văzut poza în ziare. Atâta tot. — Dar pe fata asta? Își spune Linda Martin. Barmanița apucă legitimația Lornei / Lindei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut poza în ziare. Atâta tot. — Dar pe fata asta? Își spune Linda Martin. Barmanița apucă legitimația Lornei / Lindei și se uită cu atenție. Am surprins o tresărire, semn că o recunoscuse. — Nu. Îmi pare rău. M-am aplecat peste tejghea. Nu minți, futu-i mama ei de treabă! Are numai cincisprezece ani nenorociți, așa că ciripește acum ori te salt pentru complicitate și-o să-ți petreci următorii cinci ani lingând fofoloance la Tehachapi. Lesbiana se dădu înapoi. Aproape că mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
te salt pentru complicitate și-o să-ți petreci următorii cinci ani lingând fofoloance la Tehachapi. Lesbiana se dădu înapoi. Aproape că mă așteptam să se întindă după o sticlă și să mi-o spargă în cap. Cu ochii ațintiți în tejghea, îmi mărturisi: — Puștoaica venea pe aici. Acum vreo două-trei luni. Dar pe Dalia n-am văzut-o niciodată. Și mai cred că puștoaicei îi plac băieții. Vreau să zic că doar cerșea ceva de băut pe la fete, atâta tot. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mergeai „la ea“, adică în automobilele abandonate în cimitirul de mașini de la intersecția dintre 56th și Central. Copiii de pe străzi erau costelivi și puhavi, câinii vagabonzi erau plini de râie și mârâiau întruna, iar comercianții țineau puști de vânătoare sub tejghea. Secția de poliție din Newton Street era într-o zonă de război. M-am prezentat la datorie după douăzeci și două de ore de somn, iar băutura a înlăturat efectul benzedrinei. Comandantul secției, un locotenent în vârstă pe nume Getchell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am închis gura cu o bancnotă de cincizeci nou-nouță. — Faci o excepție pentru mine. Fă-ți o favoare. Bancnota dispăru. La fel și individul. Mi-am umplut paharul și l-am dat pe gât. Am rămas cu privirea ațintită asupra tejghelei până când am simțit o mână pe umăr. — Bună, eu sunt Lorraine. M-am întors. De aproape arăta ca o brunetă oarecare - o bucată de lut numai bună de modelat. — Bună, Lorraine. Eu sunt... ăăă... Bill. Fata chicoti. — Bună, Bill. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Medford. Afișul de pe cinematograf făcea reclamă la Criss Cross, cu Burt Lancaster, și la Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa de bilete era pustie, așa că am intrat direct în cinematograf și m-am îndreptat spre bufet. Individul din spatele tejghelei m-a abordat: — S-a-ntâmplat ceva, domnule polițist? Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD. Este vorba de Beth Short. Ted Carmody își făcu cruce. — Sărmana Lizzie! Ați prins un fir? De-asta vă aflați aici? Am pus o monedă pe tejghea, m-am servit cu un baton de Snickers și l-am desfăcut. — Hai să zicem că-i sunt dator lui Betty. Am câteva întrebări. — Dați-i drumul. În primul rând am văzut raportul poliției din Boston despre la trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot strecura în sală să vadă filmul? Pentru cei cincizeci de cenți pe care-i primea pe oră, nu era să m-aștept să dea în brânci. Ce-mi puteți spune despre iubiții ei? am întrebat eu. Carmody izbi în tejghea. Batoanele de Jujubee și Milk Dud se răsturnară. — Lizzie nu era o stricată! Singurul prieten al ei de care știam era un băiat orb și mai știu și că n-a fost vorba decât de prietenie. Uitați, vreți să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]