2,166 matches
-
îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin de șarm. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar fi știut instinctiv ce carte să joace. Se dădu la o parte, lăsându-l să vadă un copil frumos, semănând aproape leit cu maică-sa, până și la cămașa de catifea verde închis ce scotea de minune în evidență tenul lui Carrie. Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de talie mică. A venit și a trecut și vremea desertului, după care a urmat cafeaua cu lapte, moment În care Dan a devenit brusc serios. Ce s-a Întîmplat? Am privit cum i se duce culoarea din obraji, iar tenul căpăta o tentă ușor verzuie. — Te simți bine? O, Doamne. E din cauza mîncării? Ce-i cu tine, Dan? Vorbește. Dan Își drese glasul și, cînd se Întinse peste masă și-mi luă mîna, am știut. Jur pe ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lăturalnică dintr-un oraș uitat de lume, trăia o familie: soția, Kely, soțul, Filip, și fiica lor de șaisprezece ani, Violetta. Frumoasă, cu ochii albaștri ca cerul senin în zilele de vară, cu un păr negru precum abanosul și un ten măsliniu, rareori reușea Violetta să nu atragă atenția asupra ei. Într-o zi obișnuită, în care nimic nu prevestea vreo schimbare sau ieșire din rutina cotidiană, părinții fetei s-au hotărât fără a sta prea mult pe gânduri să plece
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri sparte în parcurile de copii. Eram eu... Nu știu câți ani au trecut de când n-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fructe, inventau cântece, râdeau din orice. În afară de Ada, n-ar fi avut nevoie de nimeni pe lume. Zilpa era aproape la fel de înaltă ca Lea, dar mai slabă și mai puțin împlinită la picioare și la piept. Cu părul negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mici. Simon era un drac - frumos și arogant, pretențios și aspru - dar i se ierta totul datorită pistruilor. Levi era un șoricel timid și sclavul lui Simon. Iuda era un băiat tăcut, drăgăstos cu toată lumea. Era mai deschis la ten decât ceilalți frați și Iacob îi spunea Leei că seamănă cu fratele lui, Esau. Când Lea era însărcinată cu Simon, Ruti a lui Laban s-a dovedit și ea însărcinată și a născut un fiu, pe Kemuel, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar sub fotografie, cu litere chirilice, îi era trecut numele, n-am știut să-l citesc, nici n-am vrut de altfel, ci m-am uitat la fața lui, la gura, nasul și ochii lui, la trăsăturile feței și la tenul neted și curat, cu toate că zâmbea, i se putea citi pe față o anume dârzenie, gura-i era arcuită în sus, și atunci, așa cum mă rugase, am încercat să-mi imaginez cum ar trebui să arate această față acum, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător. Deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acționat puterea privirii lui sau chemarea mută pe care aceasta o conținea? O văzu totuși Întorcîndu-se scurt, aplecîndu-se spre Însoțitorul ei căruia Îi șușoti cîteva cuvinte Înainte de a veni către el. O privi cînd se apropia. Cercetă amănunțit portul semeț, tenul sidefiu, ochii mari și verzi, buzele pline și bine conturate, pieptul rotund și dulce, coapsele arcuite. PÎnă și o pînză de sac i-ar fi pus În valoare curbele senzuale ale trupului. În clipa aceea, o dori violent. Dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-său fusese nu doar un revoluționar, ci și un om cult, Îndrăgostit de limbajul ales, un estet. Asta lăsase urme și la el, probabil. În fond, Întotdeauna Îi cam socotise pe americani niște tâmpiți. Încă era un bărbat frumos, cu tenul fin și mat, cu părul lung, alb, ondulat și des; totuși, În trupul său celulele Începeau să prolifereze anapoda, să distrugă codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au consultat se contraziceau În destule privințe, afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și un pantalon pană, negru. Femeie bine, avea clasă. Oricum, tot o parașută, se gândi Bruno așezându-se pe vine la Întâmplare, În cercul aproximativ format de participanți. În dreapta lui, o grăsană cu părul cărunt, cu ochelari groși, cu un ten cumplit de pământiu, fornăia zgomotos. Puțea a vin; și nu era decât zece și jumătate. Pentru a saluta prezența noastră comună, Începu animatoarea, pentru a saluta Pământul și cele cinci zări, vom Începe atelierul cu o mișcare de hatha-yoga numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
competiție fără speranță cu alte femei, mai tinere. Moartea nivelează totul. Astfel, În după-amiaza de miercuri, Bruno o cunoscu pe Catherine, ex-feministă la vreo cincizeci de ani, care făcuse parte din „Maries pas claires”. Era brunetă, cu părul ondulat, cu tenul mat; probabil că fusese atrăgătoare la douăzeci de ani. Sânii Încă Îi rezistau binișor, dar avea un fund cu adevărat enorm, constată Bruno la piscină. Catherine se reciclase pe simbolism egiptean, tarot solar etc. Vorbea despre zeul Anubis, când Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
A, uite-l pe Bulache! făcu Bruno pe un ton jovial, arătând spre un tânăr care tocmai intrase În local. Părea să aibă vreo douăzeci și doi de ani. Purta o haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta. — Salut, Bulache, făcu Bruno cu avânt. Ți-l prezint pe frate-miu. Ei, mergem s-o vedem pe babetă? Celălalt Încuviință fără o vorbă; se pare că, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Care sigur o să vină cu un sac deja instalat. — Samantha. — Ce ? Ce-i ? Tresar și deschid ochii. La ușa mea se află Guy Ashby. Guy e cel mai bun prieten al meu din firmă. Are un metru optzeci și opt, tenul măsliniu și ochi negri și, în mod normal, e mereu avocatul pus la patru ace și stilat. În dimineața asta însă are părul răvășit și umbre sub ochi. — Relaxează-te, spune zâmbitor. Sunt doar eu. Vii la ședință ? Are cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol. Pe bune acum, pe cine păcălesc ? Un avocat din City care n-a mai avut vacanță de doi ani n-are cum să fie bronzat. Nici măcar să aibă un ten luminos. La fel de bine mi-aș putea pune biluțe în păr, pretinzând că tocmai am coborât din avionul care m-a adus din Barbados. Mă mai privesc preț de câteva clipe, după care scot un șervețel demachiant și-mi șterg pudra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi Înăbuș rîsul. Am vrut să spun că revista asta e o idioțenie ! Nu poți să măsori frumusețea cu centimetrul. Uită-te și tu puțin la tine ! Arăt spre ea. Lissy are cei mai imenși ochi cenușii din lume, un ten superb, alb ca laptele și, În ciuda ultimei tunsori, un pic cam drastice, e o adevărată apariție. Vreau să spun, crezi În oglindă sau În nu știu ce articol absolut cretin dintr-o revistă de doi bani ? — În nu știu ce articol absolut cretin dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și mă pocnește. I-ai spus celui cu care te Întîlnești că-i urăști hobby-ul favorit ? — La ora aia n-aveam de unde să știu că o să mă Întîlnesc cu el, nu ? spun pe un ton defensiv, luînd fondul de ten. Și, oricum, ăsta-i adevărul. Urăsc mașinile de epocă. Oamenii pe care-i vezi În ele par incredibil de Încrezuți și de Încîntați de sine. — Ce are adevărul de-a face cu toate astea ? Jemima ridică glasul, extrem de agitată. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
păi nu ies niciodată în soare fără să-mi dau cu tone de cremă de plajă, spuse ea repede, îngrozită. Gândește-te ce dezastru ar fi! — Foarte înțelept din partea ta, o aprobă Hugo. Noi fetele trebuie să avem grijă de tenul nostru, nu-i așa, Bill? Bill, care-și turna niște cafea, mârâi ceva și plecă să vorbească cu Helen. Aceasta îl salută cu entuziasm, mergând până-ntr-acolo încât să-i ofere din îndulcitorul ei, semn de înaltă apreciere. — Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mlădios, cu curbe frumoase, și ridicai din sprâncene. Slabă moartă? Asta numai dacă o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul. Păreau că nu se mai termină, mai ales din cauza faptului că eram invidioasă că nimeni nu-mi acorda la fel de multă atenție în materie de vestimentație. În cele din urmă, MM bătu din palme ca să facă ordine; zânele și Helen își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poliția. S-a ales cu un avertisment și el a mers la consiliere. Acum se pare că e mai bine. Dar tot bea prea mult, zisei eu, amintindu-mi obrazul roșu, buhăit, al lui Bez din seara trecută. Bărbații cu tenul deschis ca al lui aveau ceva deosebit de neatrăgător când se afumau rău - contrastul între albastrul și albul injectat al ochilor, plus tenul alb care devenea roșu ca sfecla, până la rădăcina părului. M-am strâmbat și am recunoscut: — Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bea prea mult, zisei eu, amintindu-mi obrazul roșu, buhăit, al lui Bez din seara trecută. Bărbații cu tenul deschis ca al lui aveau ceva deosebit de neatrăgător când se afumau rău - contrastul între albastrul și albul injectat al ochilor, plus tenul alb care devenea roșu ca sfecla, până la rădăcina părului. M-am strâmbat și am recunoscut: — Într-un fel, aș vrea să nu-mi fi spus. Genul ăsta de lucruri schimbă felul în care vezi omul. Chiar dacă s-a îndreptat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care-o auzise la Casinò de ani de zile, strigă În engleză: — Hot damn. 10 Nu vedea ce rost avea să se deranjeze să meargă la Questura În dimineața următoare și, În schimb, rămase acasă până fu timpul să ia tenul de Vicenza. Îl sună Însă pe maggiore Ambrogiani și-l rugă să i se trimită un șofer ca să-l ia de la gară. Când trenul trecu peste digul rutier și se Îndepărtă de oraș, el se uită În depărtare și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]