1,581 matches
-
nou venite de a trece puntea de peste Visa, o punte de lemn de numai 50-60 cm lățime, care prezenta o ușoară instabilitate la unii pași mai apăsați, botezată “puntea lui Rumi”; cântecele lui Goga, interpretate la butucii Sandei Axente de către tenorul Horea Lupu, viitor profesor la Liceul Axente Sever din Mediaș; piesa lui Alecsandri “Doctor fără voie” În care dețineam rolul doctorului Frantz, cea mai reușită interpretare actoricească din viața mea, etc. Spectacolul s-a bucurat de un succes deosebit și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
poetul pedagogic Antonesei și romancierul primarial Simirad, între Andrei Pleșu și Virgil Tănase. Suntem sub iure valachico, precum în "Miorița": la începutul stânii se hârâie câinii, iar la finea ei se iau la sfadă și scot cuțitele stăpânii, patronii, baronii, tenorii... Dar treaba asta cu echipe, antrenori, arbitri de tușă plus căpitani îmi miroase a Noica, mie, iară ție îți amintește de performerii recrutați, câte unul la milion ori de filosoful păltinișan lăcrămând prin birourile prim-secretarilor (în loc să antameze, cum îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect caracteristic al Bucureștiului nostru de acum o jumătate de veac. Aspect facil și grațios, din mucava și poleială, cu intrigi vechi și răsuflate, cu piruete și ciripit de tenorine și de tenori efeminați. Dar În afară de pomenitele alte feluri de a Învăța decât anti patica și monotona, fără suflet și interes Învățătură a școa lei; și completând oarecum libera noastră formație pe căile sus ară tate, ale bibliotecilor publice, ale anticarilor, ale conferințelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avea să-l prezinte peste puțin timp la Timișoara, în cadrul Festivalului „Romfest”. Slujba la acest moment comemorativ a fost oficiat de către preotul Dumitru Merticaru de la biserica Banu din Iași și preotul din satul Taxobeni. De la Iași au mai luat parte, tenorul Filimon Siminică—de la Opera ieșeană— Laurențiu Chirilă, Luminița Necula—medic cardiolog la pliclinica centrală sf. Spiridon —cameramanul Radu Papuc. Am oferit familie— ficei Eugenia—un tablou cu măicuța Natalia, pe spatele căruia renumitul Istoric Gheorghe Buzatu a scris următoarele: BASARABIA
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Europeană al Academiei României, filiala Iași) Preot Dumitru Merticaru (biserica Banu—Iași) Iurie Ilașcu (freatele patriotului) Ion Marta(prieten din copilărie cu Ilie Ilașcu, prof. univ. Chișinău) Laurențiu Chirilă—Iași Constantin Chirilă-Iași Doina Boghian—Suceava Vasile Tănase— Suceava Filimon Siminică—tenor Iași Dr. Luminița Necula—Iași Victor Zugravu—Chișinău Mugur Geu—Suceava La 26 martie 2001, la Iași s-a organizat o întâlnire cu personalități din Cernăuți, Chișinău, Timișoara și Iași, pentru susținerea grupului Ilașcu. Organizatori: Anca Augusta, Timișoara, și Ioana
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
liberal. Fiind mai mulți bani, e normal ca posturile să fie ocupate, în cea mai mare parte, corect, prin concurs, numai de liberali. În orașul F. lumea nu se mai miră de nimic, de când la Operă cântă numai baritoni liberali; tenorii și bașii sunt tot liberali, ba chiar și mașiniștii. Cât despre soliste, toate-s soții și amante de liberali. Ultimele premiere au fost, logic, niște succese culturale liberale. În oraș se vorbește cu multă mândrie cum a fost bărbierul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
interpreteze compoziții celebre cum ar fi: Missa Secunda Pontificalis, Imnul închinat Sf. Francisc, Tota Pulchra de Boroni, etc.; corul era structurat pe patru voci. Am avut astfel fericirea ca în anul școlar 1941-42 să cânt împreună cu el părțile solistice de tenor și sopan din lucrările amintite. Corul, în afară de orga (la care cânta pr. Gh. Pal ) era acompaniat și de fanfara satului (dirijor fiind un italian după nume), astfel că de sărbători și duminici, din noua și măreața biserică din Hălăucești (ctitorie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zilele”, vol. II pag. 231, din care redau integral conținutul : „Tânăr preot greco-catolic, originar din Moldova, îndrăgit de cei cu care fusese la mina de la Baia Sprie, s-a făcut și la Pitești la fel de iubit. Înzestrat cu o voce de tenor, de o puritate și căldură rar întâlnită, numele lui, Ghiță Dumitraș, s-a asociat definitiv în memoria deținuților din Pitești cu sărbătorile de Paști și de Crăciun. An de an, în noaptea de Înviere și în noaptea de Crăciun se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dus la Rădăuți, am fost bine primit și o făceam pe dascălul. Întrucât sora Părintelui Baltheiser cânta în corul sindicatului din Rădăuți, m-a luat și pe mine să cânt în cor, având pe atunci o voce relativ bună, de tenor II. În ziua de 8 iulie am plecat împreună cu Pr. Baltheiser Eugen, Pr. Andrei Gherguț, care venise în vizită, cu Pr. Proschinger și cu tânărul Iulius Schneider, și el adăpostit pe lângă Pr. Baltheiser, într-o excursie la Vatra Dornei, unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face mai gustoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puțină bunăvoință, ar putea fi asimilat celebrissimei La Scala din Milano. A răscolit prin bogatul său repertoriu și s-a oprit asupra unei arii dintr-o operă mult apreciată de publicul meloman: "Rigoletto". În fond el Mita Fâru era un tenor desăvârșit și, după propria lui mărturisire, Carusso, Pavarotti ori Placido nu l-ar fi putut egala niciodată. Da. Prin urmare, a așteptat să vină seara și s-a prezentat la cârciumă. Era într-o duminică. Localul era plin de consumatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la noi ca un vârtej să ne îmbrățișeze pe toți frații, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a lui Zeller, a cărui muzică ușoară și melodioasă și al cărui libret, vesel și vioi, încântă și azi. În "Vânzătorul de paseri", Vlădaia interpreta pe prințesa Marie iar Odeseanca, pe Cristina de la poștă. Păsărarul Adam avea de interpret pe tenorul Poenaru; iar din cele două fosile de "profesori examinatori", comicii Anestin și Tănăsescu făcuseră două tipuri, două creații, pe care nu știu să le fi întrecut, sau chiar egalat, alți interpreți, nu numai de la noi, ci și de aiurea. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum să pun În scenă ceva În care nu cred nici o secundă? Mă Întrebam, ascultând discul iarăși și iarăși, cum a fost posibil ca Bellini să fi compus melodii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
distrugă pe toți cei ce cutezau să o pețească. Ghicind, Calaf triumfa, și Turandot-Gwyneth, care se apropia până la doi centimetri de gâtul celui pe care Îl sugruma de obicei imediat ce nu găsea răspuns, de data asta se prăbușea la picioarele tenorului șocată, Învinsă și Îndrăgostită pe loc de el. Concentrarea lui Gwyneth În repetiții ne-a tăiat tuturor respirația. Dar tenorul Încă nu apăruse. Domingo era „indisponibil“ până la o anumită dată, cel puțin așa era marcat pe buletinul de repetiție. „Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de gâtul celui pe care Îl sugruma de obicei imediat ce nu găsea răspuns, de data asta se prăbușea la picioarele tenorului șocată, Învinsă și Îndrăgostită pe loc de el. Concentrarea lui Gwyneth În repetiții ne-a tăiat tuturor respirația. Dar tenorul Încă nu apăruse. Domingo era „indisponibil“ până la o anumită dată, cel puțin așa era marcat pe buletinul de repetiție. „Unde e?“, l-am Întrebat pe Jeremy, asistentul cel mai de Încredere de la Covent Garden. „Azi e la Buenos Aires. Cântă Radames
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar săptămâna viitoare sigur e aici.“ Între timp, regizorul de culise era fericit să stea cu partitura În brațe și să fie În pericol de a fi sugrumat de Gwyneth pe post de Calaf, În absența lui Placido. Când marele tenor și-a făcut În fine apariția printre noi, muncind cu totală dăruire, a Învățat În trei zile toate mișcările stilizate și și-a Însușit ca prin minune rolul, acceptând fără nici o rezistență toate ideile mele așa-zis novatoare și executând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a Învățat În trei zile toate mișcările stilizate și și-a Însușit ca prin minune rolul, acceptând fără nici o rezistență toate ideile mele așa-zis novatoare și executând fără urmă de capriciu tot ce i-am cerut. Dar nu orice tenor are generozitatea lui Domingo. Un an mai târziu, după ce a fost primit cu entuziasm la Olimpiada din Los Angeles, spectacolul a fost reluat la Londra pentru a fi televizat de BBC. Cum Domingo era acum indisponibil pe o durată nedeterminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ai ghicit ghicitoarea!“ „Dar e momentul meu favorit. Toată presa a scris laudativ! Non mi piacce, anzi, mi dispiacce completamente.“ Pe moment, Franco a avut câștig de cauză, din teama generală să nu fim iar În pericol să ne pierdem tenorul. Dar, În seara premierei, Gwyneth s-a repezit ca o tigroaică spre gâtul lui Calaf și săracul Franco a trebuit să-și cânte nota aproape gâtuit de emoția surprizei. În pauza de dinaintea ultimului act m-am dus să-l văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am dus să-l văd În cabina lui. Curios, nu părea afectat de incident. Mi-a spus: „Dacă-i așa, păi am și eu o surpriză!“. Nessun dorma e universal celebră În repertoriul operei ca aria de Încercare a oricărui tenor. Dacă ajunge să ia nota finală, e aplaudat frenetic chiar În timp ce orchestra continuă să cânte. Surpriza a fost că Bonissolli nu numai că s-a cățărat pe pagoda centrală din grădina actului III, ceea ce nici vorbă să fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În jos și lăsând pe piatră urme sângerânde din rochia de mireasă sau urcându-se sus pe vârful muntelui, unde, halucinând, Își Închipuia că este Împreună cu iubitul ei. Însă nu toți cântăreții sunt dispuși să Încerce imposibilul. Alfredo Krauss, marele tenor spaniol, a sosit târziu la repetițiile de la Chicago. Îmbrăcat impecabil, În costum de gabardină și cu mănuși subțiri de piele, părea că aterizează de la Acapulco, unde poate chiar cântase În concert. S-a așezat În sală și a privit tăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
reluat Lucia, dar fără Alfredo Krauss. June, care a revenit În rol, se simțea foarte acasă În decorul romantic, găsind un suport În pericolele ce trebuiau Înfruntate În realismul filmic al scenei. Deși lucrurile au mers mai bine cu noul tenor, eu eram din ce În ce mai puțin convins de această montare. Mi se părea acum prea explicit romantică: În combinație cu interpretarea orchestrei, care aici era cam sentimentală, rezultatul era la limita siroposului. Citind În avion, după premieră, cronica destul de negativă din Los
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Arkadina joacă loto - mama pare că nu ar vrea să știe de moartea fiului -, Trigorin plânge. Cortina. Contrast neașteptat, datorat inspirației de moment și sensibilității lui Walken. Un actor care continuă să-și ia riscuri chiar și În fața spectatorilor. Un tenor care nu poate să se despartă... de soprana sa În seria portretelor insolite merită menționat și un solist de operă cu care m-am Înțeles de minune În multe ocazii, până la o premieră, când a schimbat din proprie inițiativă finalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
portretelor insolite merită menționat și un solist de operă cu care m-am Înțeles de minune În multe ocazii, până la o premieră, când a schimbat din proprie inițiativă finalul unui spectacol, neținând cont de intențiile mele. E vorba de celebrul tenor american Neil Shicoff. Repetam la Opera din Zürich Adriana Lecouvreur, opera lui Cilea bazată pe piesa lui Scribe. Cum personajul principal este o mare actriță și două dintre acte au loc pe scenă sau În culisele Comediei Franceze, decorul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]