1,120 matches
-
o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit (auto)portret mesianic, intelectualul cu rol public ar fi luat, în modernitatea clasică, locul sacerdotului pentru a construi sensuri ale istoriei. Tot el le va deconstrui critic în modernitatea tîrzie, teoretizînd totodată, mîhnit, dezorientarea ei. Dar fie că i se dă rolul principal în producerea și alungarea de pe scena publică a utopiilor, fie că se înregistrează mai realist actuala reticență a intelectualilor de a sluji ideologiile dominante, în orice caz, anemierea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
teoriilor evoluționiste și a afirmării tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128; Stolz, 1996, pp. 4-12), la început s-a afirmat opoziția dintre cei care teoretizau dezvoltarea monoteismului după modelul evoluționist (politeismul înțeles ca primul pas spre monoteism) împotriva celor care susțineau însă existența monoteismului originar în Israel de la Moise și de la primele grupuri de „nomazi” yahwiști, politeismul fiind un fel de „decadență” religioasă. Această opinie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la frigare și pârjoala moldovenească nu ne putem prezenta în fața unui chef din școala lui Carême, Nignon sau alt maestru consacrat“. Pasajul este extras dintr-un articol apărut în Adevărul literar și artistic, numărul 636, din anul 1933. Păstorel nu teoretizează, nici măcar nu argumentează, ci trasează sentențios granița dintre țările (toate cu excepția Franței) care se pot lăuda doar cu preparate culinare specifice (și, așa cum el însuși afirmă în repetate rânduri, delicioase) și acea unică, incomparabilă „bucătărie franceză“. Ce anume îl face
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
traumatismul profund pe care l-au suferit unele colectivități chiar în sînul Europei de Vest și al Americii de Nord. În 1953, sociologul american David Riesman a inventat o noțiune care avea să fie destinată unui mare succes: cea a etnicității (ethnicity), teoretizată mai tîrziu în special de Nathan Glazer.63 Referindu-se la început la caleidoscopul uman al Statelor Unite, această teorie urmărea să înlăture sensul peiorativ al particularităților de culoare, de limbă, de religie sau chiar de origine al anumitor categorii de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
civilă -, a raporturilor de cooperare dintre acestea, dezechilibrează posibilitatea unor relații sociale fundamentate pe o egalitate bazală, de început, așa cum au fost propuse de teoreticienii Luminilor. Într-o societate matură și armonios dezvoltată, bazată pe competiție și progres, așa cum au teoretizat-o gânditorii Luminilor, avem nevoie de o egalitate bazală, la fel cum într-o cursă de atletism toți concurenții pornesc de la aceeași linie. Unul dintre motivele pentru care există multiple conflicte social-politice în interiorul societăților și în relațiile dintre state este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De asemenea, conceptul de "istorie efectivă" apare și la G. Gadamer, cu o semnificație diferită. În eseul Nietzsche, genealogia și istoria, istoricul francez încearcă să schițeze o "metodologie" a istoriei efective. Voi descrie și caracteriza acest concept așa cum l-a teoretizat Foucault. Istoria efectivă pune în practică o altfel de tratare a conceptului de eveniment, aceea descrisă mai sus. Ea prezintă altfel relația T-P, urmărind nu opoziția dialectică între trecut și prezent, ci o înseriere a "lucrurilor mărunte" în programul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politice "proeminente" ale partidului 170. La ședință, au fost prezenți șefii organizațiilor județene din întreaga țară, șefii sectoarelor Capitalei și "un număr restrâns de funcționari din toate județele"171. Primit în rândul georgiștilor, în aceste împrejurări, profesorul universitar Paul Negulescu* teoretiza importanța organizării partidelor politice. Plecând de la premisa că organizarea reprezintă civilizația, el demonstra că, pentru a crea curente de opinie publică, pentru a analiza, prin propagandă, încrederea corpului electoral sau pentru a face educația politică unitară a membrilor săi, partidul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
indivizi în cooperarea lor liberă"293. La rândul său, neoliberalismul aprecia că pentru a ieși din criza prin care trecea liberalismul, pentru a împiedica intervențiile inoportune ale statului, era necesară revenirea la vechile concepte ale individualismului și ale liberei concurențe. Teoretizat de Walter Lippman, de J. Rueff sau de L. Rougier, neoliberalismul critica liberalismul tradițional, (sintetizat de formula "laissez-faire, laissez-passer"), dar și economia planificată. Susținători ai unei "ordini spontane", a pieței libere, neoliberalii se pronunțau în favoarea liberei concurențe. Admiteau intervenția statului
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
oferă una dintre cele mai profunde și mai stimulatoare conceptualizări ale acestui sistem ceremonial. Antropologul brazilian susține că universul carnavalesc se construiește În jurul și cu ajutorul unui operator simbolic esențial: inversiunea - unii autori au propus termeni alternativi, precum conceptul de transgresiune, teoretizat de P. Stallybrass și A. White (1993) sau cel de festive misrule utilizat de unii istorici ai carnavalului (M. Bristol, 1985; T. Castle, 1986; C. Humphrey, 2001). Cu ajutorul acestui operator simbolic, carnavalul Își impune regulile asupra Întregii societăți și instaurează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al nonsensului care ar explica aparenta reușită a comunicării dintre personaje, din moment ce replicile lor produc feedback și nici un interlocutor nu solicită reformulări sau reluări care să presupună recunoașterea unor deficiențe de înțelegere. Efectul comic al încălcării maximelor conversației a fost teoretizat de Grice însuși, atunci când considera ironia un tip special de "implicature" (implicatură). O explicație adecvată a acestui tip de comic este oferită de teoriile relaxării, susținute în principal de Freud, teorii în lumina cărora umorul relaxează tensiunile, energiile psihice acumulate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concepte care fundamentau discursul despre om: emancipare, individualitate, timp/spațiu, muncă și comunitate. Modernitatea se remarcă, deci, ca o „diferență care face toată diferența”. Prin urmare, modernitatea începe când spațiul și timpul se separă de practica vieții și pot fi teoretizate drept categorii independente. 3. Viziunea familiei bazată pe adevăr și iubire Ne întrebăm: există un mod de a trăi iubirea și o formă a familiei care, în nucleul său esențial, se înrădăcinează în natura persoanei umane și trebuie favorizată în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
București), folcloristă. După studiile gimnaziale și liceale făcute în orașul natal, a urmat studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Între anii 1950 și 1967, a fost cercetătoare la Institutul de Etnografie și Folclor din București. După ce teoretizează Principiile clasificării legendelor populare românești (1966), le aplică practic în primul tom al corpusului acestei specii a prozei populare: Legende populare românești (1981). Selecția, din care inițial au fost tipărite legendele cosmosului, florei și faunei, a fost alcătuită pe baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza unor orientări diferite într-un fenomen literar distinct. Din suprarealism sunt preluate sugestii care țin mai ales de imagism, teoretizat în spațiul francez de Pierre Reverdy: elemente cât mai disparate, pentru a spori capacitatea imaginației de a se elibera de sub tutela gândirii logice. Principalele repere pe harta suprarealismului, visul, hazardul obiectiv, spontaneitatea actului creator, redimensionarea cotidianului prin miraculos, devin elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
opinii legate de specificul local în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a doua a lucrării se concentrează asupra unor scrieri ale lui Mihai Eminescu (Filosofia „Sărmanului Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
Lear al lui Shakespeare. 1934 Sigmund Freud (1856-1939), neținînd seama de sursele respectate de Shakespeare, detectează o stare latentă incestuoasa față de Cordelia, justificată de inexistentă unor mențiuni cu privire la mama Cordeliei. De asemenea, comparația dintre Porția și Cordelia îl face să teoretizeze asupra mecanismului psihologic al refulării și înlocuirii prin contrariu care explică preferință pentru Goneril și Regan. Cît despre Lear, acesta a atins vîrstă cînd el ar trebui "să renunțe la dragoste și să aleagă moartea, împrietenindu-se mai întîi cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
literatură și artă apar încă multe lucrări mediocre care denaturează realitatea sovietică.” În paranteză fie spus, după o perioadă de relativă liniște de nici doi ani în jurul numelui său, Baconsky reintră pe „lista neagră” fiind pomenit, preponderent, în contexte negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au mai multe avantaje: sunt recente, adică din acest an; sunt comentarii și nu cronici de serviciu; în plus, în cazul lui E. Frunză, opera acestuia - cele două volume de poezii - este interpretată prin prisma tipicului, așa cum încercase să-l teoretizeze autorul Principiilor de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia lui Eugen Frunză: „Voi face acum câteva observări asupra poeziei tov. E. Frunză (Zile slăvite, Sub steagul vieții etc.). Bag de seamă că de la început se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
democrația a dispărut din practică, abia supraviețuind ca o idee sau o amintire printre cele dragi și puține. Pînă acum două secole sau zece generații istoria nu prea avea reale exemple de democrații. Democrația era mai mult un subiect de teoretizat pentru filozofi decît un sistem politic real pe care oamenii să îl adopte și să îl pună în practică. Și chiar în puținele cazuri în care exista o "democrație" sau o "republică", majoritatea adulților nu aveau dreptul să participe la
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Sigmund Freud (1856 - 1939), audiator al cursurilor lui Charcot, făuritor de școală și de elevi care se vor distanța de magistru, devenind celebri prin originalitatea lor corectivă a freudismului: Alfred Adler (1870 - 1937) și Carl Gustav Jung (1875 - 1961). Freud teoretizează psihanaliza, devenind autorul ei; aprofundează isteria și, din 1896 se distanțează de concepțiile și metodele psihologiei și ale psihiatriei tradiționale. După concepția sa, la originea tulburărilor nevrotice se află dorințele refulate în raport cu complexul oedipian care irump din inconștient în conștient
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al cărei cânt III este în întregime consacrat teatrului. Acolo dă principala regulă a dramaturgiei clasice: Qu'en un lieu, qu'en un jour, un seul fait accompli Tienne jusqu'à la fin le théâtre rempli 9 Dar el nu teoretizează decât mai târziu. Când apare Arta poetică, în 1674, teatrul clasic și-a produs deja operele principale. Molière murise, Racine va renunța la teatrul profan trei ani mai târziu. Faptul că i s-a atribuit mult timp lui Boileau un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se ocupă de studiul celorlalte cinci părți ale piesei de teatru. "Comportamentele", subordonate acțiunii, "sentimentele" și "dicția" (stilul), care țin de morală 10 și de retorică, nu sunt pentru el decât ornamente asupra cărora nu i se pare necesar să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei Discursuri ale sale, își termină Scrisoarea către abatele de Pure din 25 august 1660, astfel: "cred că după toate astea, nu mai există nicio chestiune importantă de scormonit și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe pentru Mirane, tragicomedia lui Desmarets de Saint-Sorlin, pusă în scenă în 1647 pentru inaugurarea teatrului Palatului Cardinalului 14, și pentru Andromeda lui Corneille în 1650. Corneille, chiar dacă nu teoretizează asupra cântului și spectacolului, nu se dezinteresează chiar complet de regie. El îi incită primul pe autorii dramatici să-și înscrie indicațiile pe marginea textului dialogat. Contrar celorlalți teoreticieni clasici, ca Chapelain, Scudéry sau d'Aubignac, acest om al artei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul IV, el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
germanului Heiner Müller (1929-1995) care abordează în multe din piesele sale problemele economice și sociale ale Germaniei de Est, ca în Țăranii și Șantierul, în 1964, de exemplu. Concluzie Filosofi și părinți ai Bisericii, autori dramatici, regizori de teatru au teoretizat, fiecare în felul său, pentru a afla esența teatrului, analizând când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]